ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2769/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

8138 din 1 iulie 2008 a Tribunalului București, secția comercială, dată în fond

în urma declinării competenței dispuse prin sentința civilă nr. 3 din 8

ianuarie 2008 a Tribunalului Brăila, a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului, iar pe fond a fost respinsă acțiunea

reclamantului T.A. prin care solicitase obligarea A.V.A.S. București la plata

contravalorii terenului în suprafață de 8637 m.p. situat în Brăila, teren ce a

constituit proprietatea SC C. SA Brăila, ca fiind formulată de o persoană

lipsită de calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamantul a cumpărat de la fostul F.P.S., prin contract

de vânzare-cumpărare acțiuni BR nr. 27 din 13 octombrie 2000, un număr de 63.031

acțiuni reprezentând 60,69 % din capitalul social al SC C. SA Brăila, intrând

în valoarea acțiunilor vândute și valoarea unui teren de 14.229 m.p. situat în

Brăila.

Întrucât, prin sentința

civilă nr. 962/2003 a Judecătoriei Brăila, s-a admis acțiunea C.L. Brăila și

s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra acestui teren, SC C. SA a fost obligată să lase liberă

posesia și folosința terenului în favoarea C.L. Brăila.

Reclamantul a susținut că

urmare acestei sentințe a fost păgubit, pârâta A.V.A.S. urmând a răspunde

pentru evicțiune în temeiul Cap. 7, pct. 7.1 din contract și pentru prejudiciul

suferit de el.

Instanța a apreciat însă,

aplicând dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și

completată prin Legea nr. 99/1999, că numai calitatea de proprietar al

acțiunilor nu justifică legitimitatea procesuală activă a reclamantului,

obligația pârâtei de a repara prejudiciul creat urmare restituirii bunurilor

către foștii proprietari operând numai față de societatea comercială

privatizată, nu și față de acționarii ei, caz în speță.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială

nr. 214 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Instanța de apel a reținut,

în esență, că în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, dispoziții care, deși au fost abrogate prin Legea nr. 137/2002,

continuă să-și producă efectele în virtutea art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002

pentru contractele de vânzare-cumpărare anterioare datei intrării în vigoare a

acestei legi.

În consecință, corect s-a

reținut că titularul dreptului de a cere despăgubiri este societatea comercială

care a suportat diminuarea patrimoniului și nu acționarii ei, societatea fiind

în realitate cea care a suferit un prejudiciu direct ca urmare a ieșirii din

patrimoniul său a imobilului.

Nemulțumit de această

decizie reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

recurentul critică instanța de apel pentru aplicabilitatea în cauză a

dispozițiilor art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, text aplicabil doar

în cazul pagubelor suferite prin restituirea către foștii proprietari a

bunurilor de către societatea privatizată.

Or, în speță, suprafața de

teren a societății nu a fost diminuată prin restituirea către foștii

proprietari ai imobilului ci, urmare sentinței civile nr. 962/2000 a

Judecătoriei Brăila, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate al societății vândute de F.P.S. asupra

terenului, diminuarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care

vânzătorul acțiunilor, F.P.S., a garantat că nu există drepturi aparținând

terților, l-a afectat pe el, cumpărător al acțiunilor și parte în contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni și nu societatea privatizată.

Întrucât acțiunea sa

formulată împotriva A.V.A.S. a vizat neîndeplinirea obligațiilor asumate,

garantate și nerespectate de vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. 27/2000, în care este el parte, apreciază că greșit i-a fost

respinsă cererea pentru lipsa calității procesuale active.

Prin întâmpinare

intimata-pârâtă A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

considerând că numai societatea este îndreptățită de a fi despăgubită și nu

cumpărătorul acțiunilor, care nu invocă un prejudiciu direct.

Recursul este întemeiat

pentru considerentele ce se vor arăta:

Atât soluția de fond, cât și

cea din apel, au stabilit lipsa legitimării procesuale active a reclamantului,

cumpărătorul acțiunilor vândute de pârâtă în SC C. SA Brăila, argumentându-și

soluția pe dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997.

În raport de cele invocate

prin cererea de chemare în judecată, Curtea apreciază că soluțiile sunt

greșite, instanțele făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997.

Prin cererea sa de chemare

în judecată reclamantul, parte în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 27/2000

încheiat cu fostul F.P.S., actualmente A.V.A.S., a solicitat să fie despăgubit

cu contravaloarea terenului în suprafață de 8637 mp. ce a constituit

proprietatea SC C. SA Brăila, societate din care el a cumpărat 60,70 % din

capitalul social de la pârâtă și pentru care, prin sentința civilă nr. 962/2000

a Judecătoriei Brăila, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de

proprietate al societății privatizate.

Așadar, în speță, nu s-a pus

problema despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului creat societății prin

restituirea imobilelor foștilor proprietari, situație reglementată prin

dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, ci reclamantul a

invocat nerespectarea de către vânzător, pârâta A.V.A.S., a obligațiilor

asumate și garantate prin art. 1.1.18, art. 1.2.8 și art. 7.1 și 7.5 din

contract, invocând atragerea răspunderii sale pentru vânzarea unui bun, ce se regăsea

în valoarea acțiunilor vândute, pe care nu îl deținea în proprietate și

solicitând acoperirea prejudiciului suferit prin diminuarea valorii acțiunilor

(a se vedea precizarea acțiunii fila 86 dosar Tribunalul Brăila).

Întrucât reclamantul și-a

întemeiat acțiunea pe nerespectarea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni

încheiat cu pârâta, contract în care este parte, Curtea apreciază că acesta are

legitimare procesuală activă, soluțiile instanțelor fiind greșite și eronat

motivate pe dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997.

În consecință, recursul

urmează să fie admis în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat

cu art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., decizia din apel modificată în sensul

admiterii apelului reclamantului, iar sentința de fond desființată în temeiul

dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința trimiterii cauzei

spre rejudecare în fond tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul A.T., împotriva deciziei nr. 214 din 16 aprilie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia recurată,

în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 8138

din 1 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2009.