ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 81/2003

S-a luat în examinare recursul

declarat de condamnatul F.M. împotriva deciziei penale nr.589 din 1 octombrie

2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.

S-a prezentat condamnatul, în stare de arest, asistat de

apărător desemnat din oficiu, avocat P.R.

Procedura îndeplinită.

Apărătorul cere admiterea recursuluiinvocând prevederile art.453

lit.c Cod procedură penală.

Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.

Condamnatul cere întreruperea executării pedepsei.

C U R T E A

Asupra recursului penal de față;

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.453 al.1 lit.c Cod

procedură penală , condamnatul invocând starea materială și financiară grea a

familiei și care impune prezența sa la domiciliu.

Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză rezultă că

petentul a întreținut relații de concubinaj cu numita L.F., relații din care a

rezultat minorul F.I.C. și de a cărui creștere și educare acesta s-a ocupat în

exclusivitate. Concubina a refuzat să furnizeze datele necesare efectuării

anchetei sociale, afirmând că inculpatul îi trimite scrisori de amenințare și

că nu are nevoie de ajutorul lui.

În raport de probele administrate ,instanța de fond a constatat

că nu s-au dovedit acele împrejurări speciale, cu consecințe grave pentru

familia condamnatului , la care se referă art.453 lit.c Cod procedură penală.

Impotriva hotărârilor pronunțate condamnatul a  declarat recurs,

solicitând admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.455 raportat la art.453 al.1 lit.c Cod procedură

penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor

împejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

În speță, din ancheta socială efectuată, rezultă că numita L.F.

și-a crescut singură fiul de la vârsta de 1 an, că nu are nevoie de ajutorul

condamnatului care o amenință și din închisoare și  despre care nu vrea să mai

știe nimic.

Având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de

lege, referitoare la acele împrejurări speciale care ar avea consecințe grave

pentru condamnat și familia sa prin executarea imediată a pedepsei în regim de

detenție, urmează ca potrivit art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură

penală să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

Conform art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul

avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul F.M. împotriva deciziei penale nr.589 din 1

octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.

Obligă

pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie

2003.