ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3445/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, în data de 22 ianuarie 2009, reclamanta SC F.B.R. SRL (fostă SC V.S.T.R.C.G.E. SRL), cu sediul social în Târgu Mureș, a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.T.C. SRL, cu sediul social în Cluj Napoca, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 870.436,9 lei, reprezentând 850.000 lei – sumă încasată de către pârâtă prin executarea scrisorii de garanție bancară emisă de către U.T. Bank; 1.785 lei – contravaloarea documentației de atribuire; 11.900 lei – contravaloarea taxei de participare la licitație; 4.618 lei – contravaloarea comisioanelor bancare pentru acordarea scrisorii de garanție bancară, 2.133,9 lei alte cheltuieli cu participarea la licitație.

S-a solicitat totodată, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale comerciale aferente debitelor menționate la petitul principal, de la data scadenței și până la data plății efective și integrale, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a participat, în calitate de lider în asociere cu F.B.S.

KFT Ungaria, ca ofertant la licitația restrânsă pentru atribuirea contractului de execuție lucrări, „Licitație Blocuri tip A – Arhitectură + Rezistență” inițiată de societatea pârâtă, conform anunțului publicat în ziarul F., în data de 16 mai 2008. Locul de prestare a serviciilor de antrepriză în construcții era indicat în anunțul de licitație ca fiind Cartierul Tineretului Cluj-Napoca, Pășunea S., B-dul M. Reclamanta a achitat toate taxele aferente participării la licitație, a elaborat și depus la societatea pârâtă o ofertă completă și competitivă, în conformitate cu documentația de atribuire a licitației și a prezentat scrisoare de garanție bancară în cuantum de 850.000 lei – cu titlu de garanție de participare la licitație (conform S.G.B.

emisă de către U.T. Bank în data de 30 mai 2008). În conținutul documentației de atribuire nu se regăsește contractul de execuție de lucrări care ar fi urmat să fie semnat ulterior de câștigătorul licitației. Urmare a ședinței comisiei de evaluare a ofertelor, întrunită în data de 3 iunie 2008, precum și după soluționarea contestațiilor, reclamanta a fost desemnată câștigătoare a licitației, oferta acesteia întrunind punctajul maxim de 100 de puncte, fiind astfel cea mai bună ofertă atât din punct de vedere tehnic, cât și financiar. Prin adresa emisă de către societatea pârâtă din 12 iunie 2008, reclamanta a fost invitată la sediul acesteia pentru „analizarea contractului de execuției de lucrări”.

Începând cu data de 17 iunie 2008 au început discuțiile între reclamantă și pârâtă pentru negocierea clauzelor contractului de antrepriză în construcții (proiectul contractului fiind propus spre negociere de către societatea pârâtă, ulterior finalizării licitației). Fiind vorba despre un contract complex având drept obiect o lucrare de antrepriză de anvergură, pentru o sumă considerabilă, negocierea clauzelor contractuale s-a desfășurat pe parcursul a repetate întâlniri, care nu au putut fi finalizate la momentul oportun datorită informațiilor /avizelor suplimentare pe care pârâta trebuia să le solicite băncii finanțatoare, precum și prin corespondență e-mail – pe parcursul a aproximativ două luni.

Orice întâlnire s-a solicitat a avea loc doar la sediul pârâtei din Cluj-Napoca, reclamanta având sediul în Târgu Mureș. Cu toate acestea, mereu, ea a fost disponibilă pentru a se întâlni și negocia clauzele contractului de antrepriză. De asemenea, în data de 8 iulie 2008, reclamanta a primit de la societatea pârâtă proiectul tehnic de rezistență pentru lucrarea pe care urma să o edifice, documentație care a completat și prelungit negocierile contractuale. În data de 8 august 2008, în mijlocul procedurilor de negociere, pârâta a întrerupt brusc și unilateral procedurile de negociere a clauzelor contractului, somând-o pe reclamantă să accepte și să semneze contractul de antrepriză în forma existentă la acea dată, fără a se accepta orice continuare a negocierilor, sub amenințarea executării scrisorii de garanție bancară emisă de către U.T.

Bank în data de 30 mai 2008 în valoare de 850.000 lei. Văzând atitudinea refracturată a pârâtei, care în loc să încerce o reală negociere a clauzelor contractuale, a somat-o pe reclamantă să semneze contractul, sub sancțiunea încasării scrisorii de garanție bancară, aceasta a solicitat pârâtei să probeze că deține resursele financiare necesare realizării investiției. Cu toate încercările reclamantei de a ajunge la un acord privind clauzele contractuale și de a obține o reală negociere a contractului de antrepriză, care să profite ambelor părți contractante, aceasta nu a găsit înțelegere la pârâtă. Având în vedere faptul că reclamanta a obținut emiterea scrisorii de garanție bancară în valoare de aproape 1 miliard de lei vechi cu concursul partenerului acesteia – F.B.S.

KFT Ungaria – persoană juridică maghiară care a garantat achitarea acestei sume, iar spre sfârșitul verii 2008 în Comunitatea Europeană (respectiv Ungaria) era deja declanșată criza financiară care a atins România abia în toamna aceluiași an, reclamanta a fost îndrumată de către partenerul acesteia să solicite pârâtei garantarea executării contractului de antrepriză. Dat fiind faptul că întreaga procedură de licitație organizată de către pârâtă a fost copiată după modelul procedurii de licitație în cadrul achizițiilor publice, reclamanta a făcut trimitere la același act normativ și a solicitat pârâtei să facă dovada resurselor financiare necesare plății prețului contractului. Cu toate acestea, societatea pârâtă a procedat la sfârșitul lunii august 2008 la executarea S.G.B.

și la încasarea contravalorii acesteia, prevalându-se în mod injust de ipoteza refuzului societății antreprenor de a semna contractul de execuție de lucrări în perioada de valabilitate a ofertei. În susținerea relei-credințe a societății pârâte, reclamanta a arătat prelungirea valabilității acesteia, cum ar fi făcut orice beneficiar care ar fi fost real interesat în a duce la bun sfârșit investiția demarată și a finaliza orice demers care era necesar executării contractului de antrepriză, ci a ales calea cea mai facilă, aceea a încasării unei sume considerabile, care nu îi aparținea. Reclamanta nu a refuzat semnarea contractului, astfel că societatea pârâtă nu era îndreptățită să execute scrisoarea de garanție bancară, nefiind incidente prevederile literei C din conținutul scrisorii de garanție, de care pârâta s-a prevalat.

Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința nr. 1334 din 6 aprilie 2009, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a fost investită cu problema ridicată între părți, respectiv în ce măsură pârâta avea dreptul să încaseze scrisoarea de garanție bancară și cui îi este imputabilă nefinalizarea convenției încheiate prin semnarea contractului de execuție. De asemenea trebuia lămurit și temeiul juridic al răspunderii pârâtei, reclamanta susținând că ar fi vorba de o răspundere civilă delictuală, între părți neîncheindu-se un contract propriu-zis, pârâta învederând că nu poate fi vorba de o răspundere civilă delictuală rezultată în urma licitației organizată.

Este evident că între actele constituind documentația licitației existau și unele criterii esențiale ale contractului ce urma să fie încheiat ulterior, semnat și eventual completat, dar bineînțeles că în condițiile și având la bază clauzele pe care pârâta a dorit să le stabilească deja. Nimeni nu a obligat-o pe reclamantă să se angajeze într-o licitație dacă ea ar fi considerat că ceva nu este în regulă. De asemenea, anterior licitației, reclamanta nu a cerut lămuriri sau clarificări organizatorului ei, acest lucru nefiindu-i interzis. Între părți s-a purtat o bogată corespondență referitoare la unele clauze ale contractului ce i-a fost trimis, pârâta dorind eliminarea sau schimbarea unor condiții ce se presupune totuși că au fost acceptate prin participarea la licitație.

Văzând că nu poate obține un contract mai favorabil ei decât cel propus de către pârâtă, reclamanta a formulat ea pretenții față de SC C.T.C. SRL, uitând că ea este cea care s-a angajat în licitație, în condițiile stabilite de către organizatorul licitației, solicitând ca aceasta să facă dovada asigurării fondurilor necesare plății lucrărilor, pretinzând și majorarea cu 5% a prețurilor materialelor. Este foarte probabil că dacă pârâta ar fi știut de la bun început pretențiile reclamantei nu ar mai fi declarat-o câștigătoare a licitației, atribuind contractul unui alt executant. Practic, reclamanta acționat cu o totală rea-credință, oferind inițial o ofertă ce nu a putut fi refuzată de către pârâtă, fiind cea mai bună dintre cele care au participat la licitație, ulterior urmărind „îmbunătățirea” ei, dar în favoarea sa.

Astfel, pârâta pe bună dreptate a trecut la încasarea garanției bancare, termenul de trei luni de zile pentru realizarea acestei operațiuni apropiindu-se de final, dând dovadă de bună credință din moment ce a așteptat un timp suficient de mare pentru ca totuși, reclamanta să binevoiască să semneze contractul, așa cum s-a obligat. Prin multitudinea observațiilor făcute, reclamantei este evident că nu i-a mai convenit finalizarea convenției încheiată în urma câștigării licitației, prin semnarea însuși a contractului de realizare de lucrări, trăgând de timp pentru ca termenul pentru care a fost constituită scrisoarea de garanție bancară să ajungă la final, ea să-și recupereze banii și să se retragă din afacere, fără nici o pierdere însemnată.

Se poate susține că reaua-credință a pârâtei a existat de la bun început, înainte de a participa la licitație ea constituindu-și un mod de operare prin care să obțină foloase ulterioare și neoferite inițial de către organizatorul licitației. Chiar dacă se poate susține că obligația născută în urma licitației nu este una de rezultat, care în mod automat să constea în semnarea contractului, s-a dovedit reaua credință a reclamantei în negocierile purtate, ea neavând nici un motiv plauzibil să refuze semnarea actului. Exista și posibilitatea ca pârâta să fie cea care să schimbe condițiile cerute inițial în oferta pe care chiar ea a întocmit-o, fiind evident că atunci refuzul reclamantei de semnare a contractului ar fi fost justificat și din punct de vedere legal.

Împotriva soluției instanței de fond, a formulat apel reclamanta, în dezvoltarea motivelor învederându-se că prima instanță tranșează contradicția dintre părțile litigante cu privire la temeiul răspunderii incidente în speță, fără a arăta care sunt motivele pentru care nu se poate antrena răspunderea delictuală, respectiv care sunt motivele pentru care se antrenează răspunderea contractuală. Raportul juridic dedus judecății derivă din faza pre-contractuală, de negocieri și tratative. Intimata a lansat o ofertă - adică un act juridic unilateral - asumându-și obligația de a încheia un contract de antrepriză în construcții, împrejurare dovedită prin înaintarea unui proiect de contract spre analizare către apelanta câștigătoarea licitației.

Apelanta a răspuns la această ofertă printr-o contraofertă, asumându-și fără dubiu obligația de a încheia un contract de antrepriză, ca rezultat al negocierilor. În speță nu s-a propus în documentația licitației un contract standard sau clauze contractuale care să țină de esența contractului de antrepriză. De aici și necesitatea evidentă a negocierii acestor clauze cu privire la părțile care trebuiau să ajungă la un acord, acord în lipsa căruia contractul nu se putea semna, el neexistând. Însăși dovada existenței negocierilor dintre părți reprezintă dovada absenței culpei apelantei și a relei intenții a intimatei în executarea scrisorii de garanție bancară. Pa parcursul negocierilor clauzelor contractuale, pârâta intimată a modificat inclusiv tipul și cantitatea aferentă unora dintre lucrările de executat, aspect ce a condus la solicitarea apelantei la renegociere a unora dintre tarifele și lucrările ofertate.

Din înscrisurile dosarului reiese cu evidență și necontestat de nici o parte litigantă că între părți nu a existat un contract, prin urmare nu se poate vorbi de existența unei răspunderi contractuale. Întreruperea tratativelor a creat apelantei un prejudiciu, reprezentat de pierderea patrimonială efectiv suferită echivalentă cu sumele avansate în valoare de 870.436,9 lei, la care se adaugă dobânzile legale comerciale - de la data scadenței și până la data plății efective și integrale. Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, este atestată de împrejurarea conform căreia întreruperea unilaterală de către pârâtă a tratativelor privind încheierea contractului de antrepriză a condus la pierderile în patrimoniul apelantei menționate anterior.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 203 din 14 decembrie 2009 a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut ca urmare a licitației organizate de către pârâta SC C.T.C. SRL, reclamantei i-a fost atribuit contractul de execuție de lucrări al ansamblului imobiliar „Cartierul Tineretului” din Cluj-Napoca. Pentru a putea participa la licitația organizată, reclamanta a achiziționat documentația aferentă, a completat formularele impuse și a depus o scrisoare de garanție bancară emisă de U.T. Bank SA pentru suma de 850.000 lei. Conform prevederilor art. F.3 din Cap. I din documentația de licitație, contractul de execuție a lucrărilor trebuia semnat de reclamanta SC F.B.R.

SRL – câștigătoare a licitației - în termen de 5 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii. Această dată a fost data de 12 iunie 2008, când a fost transmisă apelantei adresa din 12 iunie 2008 privind înștiințarea că oferta SC V.S.T.R.R.C.G.E. SRL, antecesoarea reclamantei, a fost declarată câștigătoare a licitației. Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că reclamanta a achiziționat documentația de licitație pusă la dispoziție de organizatoarea licitației, nu a formulat obiecțiuni și nici nu a solicitat clarificări la conținutul caietului de sarcini. De asemenea, reclamanta a depus oferta sa pentru lucrările care au făcut obiectul licitației fără a formula rezerve și fără a solicita modificarea termenului privind încheierea contractului de execuție după desemnarea ofertei câștigătoare, deși contractul de lucrări a fost comunicat reclamantei prin chiar documentația achiziționată în vederea participării la licitație.

Corespondența comercială derulată între părți atestă împrejurarea că ulterior momentului comunicării privind oferta declarată câștigătoare, reclamanta a dorit renegocierea unor clauze contractuale care vizau elemente esențiale ale contractului și care nu au fost contestate anterior și întrucât aceste renegocieri s-au derulat pe parcursul mai multor zile, nesocotindu-se termenul menționat în contractul comunicat, pârâta a procedat la încasarea garanției bancare, apreciind că reclamanta se face vinovată de neîncheierea convenției în forma stabilită de părți. În speță, după cum corect a reținut instanța de fond, nu ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile delictuale întrucât prejudiciul ce se solicită a fi reparat prin obligarea pârâtei la plata sumei solicitate nu rezultă dintr-o faptă ilicită extracontractuală ci din neexecutarea lato sensu a obligațiilor născute din convenția părților.

Astfel, în perioada ulterioară declarării ca fiind câștigătoare a ofertei reclamantei, aceasta și-a asumat obligația de a încheia contractul de lucrări astfel cum i-a fost comunicat prin documentația achiziționată, acest contract având stabilite toate elementele esențiale necesare pentru ca un contract să fie valabil. Așadar, din acest moment se poate susține cu temei că între părți a intervenit o promisiune bilaterală de a încheia contractul de lucrări în termenul stabilit și care nu a fost modificat prin negocierea părților.

Se poate observa astfel că între reclamantă și pârâtă a fost încheiat un acord de voințe urmare a licitației organizate de intimată, rezultând un raport contractual bilateral, obligația contractuală asumată fiind aceea de a se încheia contractul de execuție pentru lucrările care au făcut obiectul licitației; obligația asumată este una de rezultat iar dovada îndeplinirii obligației poate fi făcută doar prin semnarea contractului de execuție în termenul stabilit prin caietul de sarcini al licitației. Întrucât în speță nu există dovada îndeplinirii obligației asumate se poate susține cu temei că ne aflăm în prezența unei neexecutări lato sensu a obligației asumate iar solicitarea de despăgubiri a reclamantei se poate discuta doar pe tărâmul răspunderii civile contractuale și nu pe cel delictual care presupune o obligație extracontractuală.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, în termen și legal timbrat reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Astfel se susține că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, în sensul că în contra voinței părților aceasta a reținut că documentația de licitație echivalează cu contractul părților, și că cea care a inițiat renegocierea unor clauze contractuale a fost recurenta și că între părți a intervenit un acord de voință, rezultând un contract bilateral. De asemenea se critică modul de interpretare a probatoriilor fapt ce a condus la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.

Raportul juridic al părților se circumscriu unui raport juridic delictual și nu contractual, părțile litigante fiind în faza unei contraoferte – fază precontractuală de negocieri și tratative, prealabilă realizării acordului de voință. Recurenta consideră că instanța de apel a aplicat greșit legea la situația de fapt, respectiv a apreciat incidente în speță normele răspunderii civile contractuale, când incidentă era de fapt răspunderea civilă delictuală. Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivat de faptul că raporturile dintre părți sunt generate de un raport contractual în cadrul căruia părțile au avut obligații corelative, iar acceptarea prelungirii termenului pentru semnarea contractului de execuție nu poate fi în nici un caz asimilată cu o renunțare la dreptul de a încheia contractul de execuție.

Recursul este fondat. Literatura juridică de specialitate este unanimă în a recunoaște că răspunderea civilă delictuală este o formă a răspunderii civile care intervine printr-o faptă prejudiciabilă se încalcă o obligație instituită de lege și se impune pentru repararea pagubelor cauzate prin fapte ilicite extracontractuale. Principiile și regulile răspunderii civile delictuale sunt aplicabile în toate situațiile în care unei persoane i s-a cauzat un prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractuală adică prin acea conduită prin care se încalcă obligația generală prevăzută de lege de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte persoane sau prin neexecutarea lato sensu a obligațiilor născute dintr-o faptă ilicită și dintr-un act juridic unilateral.

Criticile formulate de recurentă chiar dacă fac referire la aspecte de netemeinicie cu referire la pct. 7 și 8 al art. 304 C. proc. civ. se circumscriu motivelor de nelegalitate. Astfel, făcând referire la interpretarea greșită a actului dedus judecății care conduce la schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia instanța poate casa hotărârea judecătorească. În speță raportul juridic dintre părțile litigante se circumscrie unui raport juridic delictual și nu contractual – părțile fiind în faza unei contraoferte – fază pre-contractuală, de negocieri și tratative, prealabilă realizării acordului de voințe, după cum urmează: Pârâta intimată a lansat o ofertă – adică un act juridic unilateral – asumându-și obligația de a încheia un contract de antrepriză în construcții, împrejurare dovedită prin înaintarea unui proiect de contract spre analizare către subscrisa recurentă câștigătoare a licitației.

Recurenta-reclamantă a răspuns la această ofertă printr-o contraofertă, asumându-și fără dubiu obligația de a încheia un contract de antrepriză, ca rezultat al negocierilor. Din înscrisurile dosarului reiese cu evidență și necontestat că între părți nu a existat un contract (nici măcar în raportul juridic guvernat de procedura licitației), prin urmare nu se poate vorbi de existența unei răspunderi contractuale. Instanța de apel a aplicat greșit legea la situația de fapt, respectiv a apreciat incidente în speță normale răspunderii civile contractuale, când incidentă era de fapt răspunderea civilă delictuală.

În speță nu a existat un raport contractual între părți, nici în raportul juridic guvernat de procedura licitației, cât nici în raportul juridic care ar fi fost guvernat de contractul de execuție a lucrărilor – întrucât: – raportul juridic guvernat de procedura licitației este un raport delictual, guvernat de o fază pre-contractuală, a negocierilor și a tratativelor; în speță nu a operat niciodată acordul de voință al părților cu privire la toate clauzele contractuale care ar fi trebuit să guverneze raporturile părților – deoarece documentația de atribuire nu conține clauzele viitorului contract (clauze necesare potrivit legislației în vigoare) și nici nu poate fi asimilată unui contract. - raportul juridic care ar fi fost guvernat de contractul de execuție a lucrărilor nu a început.

Raportul juridic în temeiul căruia pârâta intimată a încasat scrisoarea de garanție bancară antrenează răspunderea sa delictuală, fiind un raport premergător realizării acordului de voințe al părților – fază pre-contractuală, de negocieri și tratative. Faptul că recurenta a participat la procedura licitației și a fost declarată câștigătoare nu înseamnă că în speță a operat un acord de voințe care a dat naștere unui contract. Contractul de antrepriză în construcții presupune în primul rând (ca orice contract) reunirea pe deplin concordantă a voinței părților asupra tuturor clauzelor contractuale, iar sub aspectul formei, în mod deosebit, voința părților trebuie să îmbrace forma unui înscris material, a cărui încheiere scrisă este cerută de lege ad probationem, înscris care în speță nu a fost însușit prin semnătură de părți.

În conținutul documentației de atribuire nu se regăsește contractul de execuție de lucrări care ar fi urmat să fie semnat ulterior de câștigătorul licitației, iar astfel investitorul și-a asumat negocierea tuturor clauzelor unui contract ulterior licitației; acest lucru este confirmat chiar de atitudinea pârâtei, respectiv de negocierile care au urmat momentului în care proiectul de contract a fost comunicat prin corespondență electronică subscrisei societăți câștigătoare a licitației; arătăm că documentația de selecție a candidaților conține exclusiv date care privesc obligațiile antreprenorului, în nici un caz clauze privind scadența plăților ce vor fi efectuate de investitor (pârât) penalități percepute, răspunderea părților contractuale etc. Toate aceste din urmă aspecte au fost reglementate unilateral de către pârâtă prin propunerea sa de contract.

Discuțiile cu privire la clauzele contractuale, care au avut loc pe parcursul aproape 2 luni între societatea recurentă (viitor antreprenor) și societatea pârâtă (viitor beneficiar) au din punct de vedere juridic valoarea unor oferte cărora li s-a răspuns cu contraoferte, deoarece acceptarea condiționată sau limitată a ofertei ori propunerea de modificări a clauzelor esențiale ale viitorului contract este echivalentă cu refuzarea ofertei, iar acceptarea are valoarea unei contraoferte. Mai mult, pe parcursul negocierilor clauzelor contractuale, pârâta intimată a modificat inclusiv tipul și cantitatea aferentă unora dintre lucrările de executat (fapt probat cu extrasele din corespondența părților), aspect ce a condus la solicitarea recurentei de renegociere a unora dintre tarifele și lucrările ofertate.

Recurenta nu a refuzat semnarea contractului – astfel încât în speță nu sunt incidente prevederile art. C.9.5 lit. c) din Cap.I „Informații generale privind procedura” din Documentația de atribuire care prevăd că” beneficiarul are dreptul de a vira garanția pentru participare în bugetul propriu, ofertantul pierzând suma constituită, atunci când aceasta din urmă se află în oricare din următoarele situații: [..] c) oferta sa fiind stabilită câștigătoare, refuză să semneze contractul de execuție de lucrări în perioada de valabilitate a ofertei”. Singurele dovezi existente sunt cu privire la insistența de a negocia toate clauzele care țin de esența unui contract de antrepriză. Nimic din economia dosarului nu probează existența vreunuia dintre cazurile care ar fi legitimat intimata la executarea scrisorii de garanție bancară.

Analizând formularul scrisorii de garanție bancară care a fost inclus în documentația de atribuire – se observă care sunt cele trei situații limitative care confereau titularului scrisorii dreptul de a încasa contravaloarea acesteia: - ofertantul și-a retras oferta în perioada de valabilitate a acesteia; - oferta sa fiind stabilită câștigătoare, ofertantul nu a constituit garanția de bună-execuție în perioada de valabilitate a ofertei; - oferta sa fiind stabilită câștigătoare, ofertantul a refuzat să semneze contractul de execuție de lucrări în perioada de valabilitate a ofertei.

Instanța a ignorat faptul că scrisoarea de garanție bancară a fost încasată în mod ilicit de către societatea intimată, în argumentarea acesteia, tocmai ca urmare a pretinsului fapt că recurenta a refuzat încheierea contractului de execuție de lucrări – prin urmare, însăși intimata recunoaște faptul că nu s-a ajuns la un acord de voințe al părților referitor la contractul de execuție de lucrări. Intimata a întrerupt unilateral tratativele privind încheierea contractului, ceea ce reprezintă un fapt ilicit; Întreruperea tratativelor ne-a creat un prejudiciu – reprezentat de pierderea patrimonială efectiv suferită echivalentă cu sumele avansate în valoare de 870.436,9 lei.

Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu – atestată de împrejurarea conform căreia întreruperea unilaterală de către pârâtă a tratativelor privind încheierea contractului de antrepriză a condus la pierderile în patrimoniul subscrisei menționate anterior (și îmbogățirea proporțională a pârâtei intimate, fără un temei juridic); Existența vinovăției pârâtei intimate în întreruperea negocierilor contractuale. Considerăm că fapta pârâtei a fost săvârșită cu intenție, aceasta arătând în cadrul procedurii concilierii directe că a încasat scrisoarea de garanție bancară pentru că nu voia să expire valabilitatea acesteia – fiind mai interesată a-și apropia suma de 850.000 ron, decât a încerca în vreun mod continuarea negocierilor cu subscrisa în vederea încheierii contractului.

În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta CRH S.C. SRL, județul Prahova (fosta SC F.B.R. SRL Târgu Mureș) împotriva deciziei nr. 203 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiași părți. Schimbă în parte sentința comercială nr. 1334 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului Comercial Cluj, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta SC C.T.C. SRL Cluj Napoca la plata sumei de 850.000 lei, sumă încasată de pârâtă prin executarea scrisorii de garanție bancară emisă de U.T. Bank. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă intimata SC C.T.C. SRL Cluj la 31.600 lei cheltuieli de judecată către reclamanta CRH S.C.

SRL. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.