ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3360/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 148 din 21 mai

2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3622/2/2009,

s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulate de petiționarul P.G.

împotriva ordonanței din 22 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, în dosarul nr.1455/P/2007.

A obligat petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în fapt, următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

a efectuat cercetări în dosarul nr. 1455/P/2007, apreciind ca fiind necesară

audierea, în calitate de martor, a petiționarului P.G.

Dat fiind faptul că acesta nu s-a

prezentat la audiere, procurorul a dispus, prin ordonanța atacată, amendarea

acestuia, conform art. 198 alin. (2) C. proc. pen., cu amendă judiciară în sumă

de 4.000 lei.

Instanța reține că, potrivit art. 199

alin. (2) C. proc. pen., persoana amendată poate cere scutirea de amendă sau

reducerea amenzii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dacă persoana

amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligația sa, organul de urmărire

penală poate dispune scutirea sau reducerea amenzii.

Petiționarul a formulat cerere pentru

scutire de la plata amenzii, aceasta fiind însă respinsă de procuror prin

rezoluția nr. 1455/P/2007 dată la 13 februarie 2009.

În atare condiții, instanța a constatat

că plângerea nu se circumscrie dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

care reglementează plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată

adoptate de procuror.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanță, petiționarul a declarat recurs solicitând casarea acesteia și, în

cadrul rejudecării, se constate că plângerea sa este admisibilă atât prin

prisma dispozițiilor cuprinse în legea internă, dar și prin prisma Convenției

Europene a Drepturilor Omului.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursul prin prisma criticilor invocate, în conformitate cu

prevederile art. 385

14

C. proc. pen., raportat la art. 385

9

alin.3 ( )C. proc. pen., constată următoarele:

Investirea organelor judiciare – organele

de urmărire penală sau instanța de judecată – se poate realiza numai printr-o

sesizare legală, aceasta constituind actul procedural prin care persoana

vătămată se adresează organului judiciar competent pentru a dispune efectuarea

activităților conferite de lege.

Pentru determinarea organelor judiciare

competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, Codul de procedură

penală cuprinde dispoziții exprese privitoare la competența acestora de a

efectua acte valabile, făcându-se distincție între competența după materie (

ratione

materie

), competența după calitatea persoanei

(ratione peronae

),

competența teritorială (

ratione loci

).

Dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen. stabilesc competența curților de apel în primă instanță, iar în art.

29 alin. (2) lit. a) teza I C. proc. pen., se arată că Înalta Curte de Casație

și Justiție, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale, pronunțate în

primă instanță, de curțile de apel.

În cauza dedusă judecății, petiționarul

nu avea calitatea cerută de lege care să atragă – în raport de competența după

calitatea persoanei – competența curții de apel în primă instanță și mai apoi

competența Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru judecarea recursului.

Petiționarului i s-au aplicat de către

procuror, prin ordonanța atacată, o amendă judiciară, dat fiind faptul că nu a

dat curs solicitării de a se prezenta la parchet în vederea audierii sale în

calitate de martor.

În aceste condiții, admisibilitatea sau

inadmisibilitatea plângerii formulate urmează a fi examinată de instanța

competentă – stabilit în raport de dispozițiile art. 25 C. proc. pen. –

respectiv, Judecătoria Sectorului 3 București.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de petiționarul P.G., va casa sentința

penală nr. 148 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, și

va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Judecătoria Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționarul P.G.,

împotriva sentinței penale nr. 148 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Casează sentința penală recurată și dispune

trimiterea cauzei la Judecătoria Sectorului 3 București, spre competentă

soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.