ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, la 05 decembrie 2008, reclamanta SC S.C. SRL a chemat în
judecată pârâții M.D.L.P.L. și C.J. Maramureș., solicitând
obligarea acestora la plata sumei de 596.397 lei, reprezentând: 340.114,48 lei
contravaloarea facturii nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 emisă de
reclamantă pentru serviciile prestate aferente fazei întâi, revizuirea/actualizarea
studiului de fezabilitate în baza contractului nr. 45199 din 15 decembrie 2006,
respectiv 105.435 lei reprezentând penalități de întârziere conform art.
21 pct. 2 din contract și 150.848 lei, pierderi suferite de societate ca
urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către
pârâți.
A mai solicitat reclamanta obligarea
pârâților la eliberarea scrisorii de garanție bancară de bună
execuție în valoare de 41.428,84 lei.
În motivarea cererii sale reclamanta
a susținut următoarele:
La data de 15 decembrie 2006 s-a
încheiat contractul de achiziție publică de servicii nr. 45199 între
achizitorul M.I.E. (substituit ulterior de M.D.L.P.L.), beneficiarul C.J. Maramureș.,
respectiv prestatorul SC S.C. SRL.
Conform contractului, societatea
reclamantă s-a obligat la executarea unor prestații în două etape:
Faza I – revizuirea/actualizarea
Studiului de Fezabilitate (în 45 de zile de la intrarea în vigoare a
contractului);
Faza a II-a – elaborarea/dezvoltarea
Proiectului Tehnic, inclusiv Detaliile de execuție (în termen de patru
luni de la elaborarea Studiului de Fezabilitate); asigurarea prevederilor Legii
nr. 10/1995 și a serviciilor de asistentă tehnică necesară
beneficiarului proiectului/constructorului pe perioada implementării
proiectului.
Proiectul viza reabilitarea D.N., iar
conform contractului, achizitorul s-a obligat să plătească prestatorului
prețul contractului, de 828.576, 77 lei, din care T.V.A. 132.293,77 lei.
Reclamanta a mai susținut
că societatea și-a îndeplinit integral obligațiile asumate
pentru Faza I Revizuire/Actualizare Studiu de Fezabilitate pentru Proiectul D.N.,
prestând și servicii suplimentare, elaborare documentații Studiu de
Fezabilitate nou pentru 20 km traseu nou (variante ocolitoare
localități), în baza solicitărilor scrise si exprese ale achizitorului
și beneficiarului.
Astfel, documentația elaborata
de societate, faza Studiu de Fezabilitate, este in prezent proprietatea
Achizitorului, conform art. 10.1 din Contract „toată documentația
aferentă fiecărui proiect elaborată sub orice formă, este
și va rămâne în proprietatea M.I.E. [actualmente M.D.L.P.L.], în
calitate de proprietar, acesta efectuând și acte de dispoziție cu
privire la aceasta documentație, prin transmiterea ei la Ministerul Transporturilor – C.N.A.D.N.R.”.
Mai mult, în baza analizei
documentației, Faza Studiu de Fezabilitate întocmită de societate, achizitorul
a putut aprecia care sunt costurile și implicațiile investiției
și dacă dispune sau nu de fondurile necesare finalizării
construcției.
De asemenea, pentru
documentația predată în luna iunie 2006 societatea nu a primit
obiecțiuni scrise din partea beneficiarului sau achizitorului, nici un
punct de vedere și nici vreo informare cu privire la varianta finală
de traseu aprobată.
Totodată, conform adresei nr. 21287
din 30 mai 2007 achizitorul M.D.L.P.L. și-a asumat obligația de a
aproba Studiul de Fezabilitate împreună cu beneficiarul.
Pentru serviciile prestate
societatea a emis factura nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 în valoare de
340.114,48 lei (T.V.A. inclus) însă, deși creanța către SC
S.C. SRL este certă, lichidă și exigibilă, pârâții nu
au achitat-o nici până la data cererii de chemare în judecată, de la
data scadenței înregistrându-se mai mult de 310 zile de întârziere.
Conform art. 21.2, în cazul în care
achizitorul nu onorează facturile emise de prestator în termen de 28 de
zile, acesta are obligația de a plăti penalități de 0,1 %
din valoarea facturii neonorate pentru fiecare zi de întârziere, până la
achitarea efectivă.
De asemenea, conform art. 13.1 lit.
e), beneficiarul are obligația de a despăgubi prestatorul pentru
prejudiciile care rezultă din neîndeplinirea de către beneficiar a
obligațiilor contractuale.
În aceste condiții, la data de
7 noiembrie 2008, societatea a solicitat o evaluare, iar prin Raportul de
evaluare pierderi din imobilizarea unor active necorporale pentru care nu s-au
onorat datoriile contractuale către SC S.C. SRL întocmit de evaluatorul
Dr. Ec. C.S.B. s-a constatat că sumele datorate de către pârâți
sunt în valoare totală de 596.397 lei, structurate astfel:
a) 340.114,48 lei (T.V.A. inclus) –
contravaloarea facturii nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 emisă pentru
serviciile prestate aferente Fazei I – Revizuirea/ Actualizarea Studiului de
Fezabilitate, așa cum au fost acestea prevăzute în Contractul nr. 45199
încheiat între părți la 15 decembrie 2006;
b) 105.435 lei –
penalități de întârziere datorate conform art. 21.2 din contract;
c) 150.848 lei – pierderile suferite
de societate ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de
către pârâți. Conform art. 13.2 lit. e) „beneficiarul are
obligația de a despăgubi prestatorul pentru prejudiciile care
rezultă din neîndeplinirea de către beneficiar a obligațiilor
contractuale;
d) 13.604 lei – pierderi financiare
rezultate din neparticiparea la alte proiecte și licitații
datorită mobilizării angajaților cu lucrarea aflată în
litigiu;
e) 45.915 lei – pierderi financiare
rezultate din plata de către SC S.C. SRL a dobânzilor la creditele bancare
contractate pentru realizarea și susținerea proiectului;
f) 2.460 lei – dobândă
legală pentru sumele blocate nejustificat de către pârâți cu
titlu de garanție de bună execuție. Din data de 7 februarie 2008
și până în prezent, pârâții au menținut blocate sumele
aferente Scrisorii de garanție bancară de bună execuție
constituită de societate;
g) 50.335 lei – pierderi financiare
rezultate din diferențele de schimb valutar leu-euro între data
înregistrării lucrării 5 iunie 2007 (1 euro=3,2560 lei) și data
evaluării 14 noiembrie 2008 (1 euro=3,7379 lei);
h) 38.534 lei – pierderi cauzate de
pierderea unor oportunități financiare rezultate din imobilizarea
unor fonduri proprii la realizarea lucrării aflate în litigiu.
Pârâții au formulat
întâmpinări.
C.J. Maramureș. a invocat
inadmisibilitatea acțiunii față de nelegalitatea convocării
la conciliere, iar pe fond ambele pârâte au solicitat respingerea acțiunii
ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2342
din 2 iunie 2009, a respins excepția inadmisibilității
invocată de C.J. Maramureș, a admis în parte acțiunea
formulată de reclamanta SC S.C. SRL în contradictoriu cu pârâții M.D.L.P.L.
și C.J. Maramureș. și a obligat pârâtul M.D.L.P.L. la plata
sumelor de 340.114,48 lei (contravaloare factură) și de 105.435 lei
(penalități) calculate până la 14 noiembrie 2008 și în
continuare penalități până la executarea obligațiilor de
plată a debitului principal, precum și la e liberarea scrisorii de
garanție bancară de 41.428,84 lei.
Prin aceeași hotărâre a
fost respinsă cererea privind suma de 150.848 lei, ca neîntemeiată,
și au fost obligați ambii pârâți la plata sumei de 7.645 lei
reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut următoarele:
Cu referire la excepția
inadmisibilității, instanța a apreciat-o neîntemeiată
întrucât convocarea la conciliere a fost efectuată cu respectarea
termenului de 15 zile prevăzut de art. 720
1
alin. (3) C. proc.
civ., fiind expediată la data de 22 mai 2008, cu fixarea datei pentru
conciliere la 9 iunie 2008.
Potrivit art. 14 din contract,
prestatorul avea obligația de a respecta clauzele contractuale conform
angajamentului asumat în conformitate cu propunerea tehnică (aferente
furnizării documentației conform caietului de sarcini),
fără a modifica prețul contractului.
Din culpa pârâților însă,
de la primele întâlniri pentru întocmirea studiului s-au ivit situații
noi, cerințe privitoare la modificarea obiectului investiției, care
au dus implicit la modificarea clauzelor contractuale.
Această modificare nu a
îmbrăcat forma unui act adițional, ci a fost convenită prin
corespondență și înțelegeri verbale stabilite cu ocazia
întâlnirii între părțile contractante.
Reclamanta a întocmit studiul de
fezabilitate, acesta fiind predat pârâților. Deși studiul a analizat
și variantele adăugate conform voinței beneficiarului în timpul
executării contractului (20 km. traseu nou), reclamanta nu a facturat
decât valoarea studiului stabilită în centralizatorul de prețuri,
document din oferta prezentată de SC S.C. SRL în cadrul achiziției
publice: 285.810,49 lei plus T.V.A. 54.303,99 lei, în total 340.114,48 lei.
Apărarea beneficiarului C.J.
Maramureș în sensul că nu și-a putut materializa demersul de a
supune aprobării în ședința consiliului studiul de fezabilitate,
nu poate fi reținută, a apreciat prima instanță, deoarece
acesta a comunicat achizitorului M.D.L.P.L. că în urma analizei, a
constatat că soluția tehnică prezentată de proiectant este
acceptabilă, dar având în vedere proiectele aflate în curs de realizare
sau pregătire precum și costurile de realizare a investiției,
propune alte variante de efectuare a lucrărilor, cu studiu de fezabilitate
aferent (pentru reabilitarea drumului existent sau pentru varianta de drum
expres care să facă legătura între drumul Expres – Petea Satu
Mare – Baia Mare și Autostrada Transilvania).
A concluzionat instanța de fond
că încetarea contractului ca urmare a rezilierii nu este
susținută decât de achizitor. Rezilierea este o sancțiune pentru
neexecutarea culpabilă a contractului cu executare succesivă. Or, în
speță, nu rezultă care este culpa reclamantei. Aceasta a fost
împiedicată din cauza lipsei de coordonare și decizie a
pârâților cu privire la obiectivul documentațiilor tehnice (traseul
drumului supus reabilitării) să desfășoare întocmai
activitățile la care s-a angajat prin contract.
Nu se poate opune reclamantei faptul
că studiul de fezabilitate a fost predat C.N.D.A. din România, aceasta
nefiind parte în contract, iar împrejurarea că cea de-a doua fază a
contractului nu a mai putut fi executată nu este imputabilă
reclamantei.
Curtea a constatat că în cazul
rezilierii, efectele contractului încetează numai pentru viitor, lăsând
neatinse prestațiile făcute anterior rezilierii și a
înlăturat susținerile pârâtului cu privire la imposibilitatea achitării
serviciilor aferente doar primei faze.
Cererea reclamantei care adaugă
penalităților convenționale și contravaloarea prejudiciului
efectiv, concret, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Culpa beneficiarului nu poate
fundamenta acordarea acestor daune interese, deoarece ele sunt accesorii
debitului principal, contravaloarea serviciilor prestate (studiul de
fezabilitate), sumă care trebuia achitată conform contractului de
achizitor.
În fine, Curtea a obligat pârâtul la
eliberarea scrisorii de garanție bancară de 41.428,84 lei și în
conformitate cu prevederile art. 274 și 276 C. proc. civ., a obligat
pârâții la plata cheltuielilor de judecată admise în parte pentru
suma de 7.645 lei.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs atât reclamanta SC S.C. SRL, cât și pârâții C.J.
Maramureș și M.D.R.T.
I. Reclamanta a solicitat
modificarea, în parte, a hotărârii atacate în sensul obligării
pârâților-intimați și la plata sumei de 150.848 lei reprezentând
despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a neexecutării
celorlalte obligații contractuale, precum și la plata integrală
a cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.825,49 lei, din care i-a fost
acordată numai suma de 7.645 lei.
Invocând, în drept,
dispozițiile art. 20 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 274 alin. (1)
și (2), art. 299 alin. (1), art. 301, art. 304 și art. 304
1
C.
proc. civ., în motivarea cererii de recurs reclamanta - intimată a
susținut, în esență, următoarele:
În mod greșit prima
instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de plată a
sumei de 150.848 lei cu titlu de despăgubiri, care nu este o
obligație accesorie debitului principal (c/valoarea facturii), izvorul
acesteia fiind diferit.
Astfel, penalitățile de
întârziere au fost solicitate pentru neexecutarea de către intimata M.D.L.P.L.
a obligației de plată a facturii, iar pierderile în cuantum de
150.848 lei pentru neexecutarea celorlalte obligații ale intimaților
grefate pe clauzele art. 13.1 din contract.
În concret, această sumă
reprezintă echivalentul pierderilor financiare rezultate de neparticiparea
la alte proiecte și licitații datorită mobilizării
angajaților cu lucrarea aflată în litigiu pentru o perioadă de 9
luni (iunie 2007 – februarie 2008); dobânda legală pentru garanția de
bună execuție, blocată nejustificat ulterior
denunțării contractului; pierderea unor oportunități
financiare ca urmare a imobilizării unor fonduri proprii la realizarea
acestei lucrări; pierderi financiare rezultate din plata dobânzilor la
creditele bancare contractate pentru realizarea și susținerea
proiectului, precum și din diferențele de schimb valutar leu-euro
între data înregistrării lucrării (5 iunie 2007) și data
evaluării (14 noiembrie 2008).
În justificarea punctului său
de vedere, reclamanta - recurentă a făcut referire și la decizia
nr. 661 din 12 ianuarie 1995 prin care secția comercială a
Curții Supreme a stabilit că debitorul poate fi obligat la plata unor
despăgubiri în scopul reparării prejudiciului cauzat creditorului
pentru neexecutarea obligațiilor contractuale sau prin executarea lor
necorespunzătoare, ori cu întârziere, atunci când părțile, prin
voința lor, au cuprins în contract și o clauză penală în
acest sens, despăgubiri ce pot fi daune interese compensatorii acordate
pentru pagube cauzate prin neexecutarea totală sau parțială a
obligației, ori pentru executarea ei necorespunzătoare și,
respectiv, daune moratorii pentru acoperirea pagubelor cauzate prin întârziere
în executarea unei obligații contractuale.
În mod greșit a fost
admisă numai în parte cererea de acordare a cheltuielilor de
judecată, instanța omițând nemotivat obligarea pârâților
și la achitarea sumei de 9.150,49 lei reprezentând taxa judiciară de
timbru achitată în conformitate cu prevederile legale.
II. C.J. Maramureș a solicitat
modificarea în parte a hotărârii în sensul înlăturării
obligației de plată a cheltuielilor de judecată instituită
și în sarcina acestuia.
Hotărârea a fost criticată
numai sub acest aspect, apreciindu-se că prima instanță a
făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 și
276, obligând și acest pârât la plata cheltuielilor de judecată, în
condițiile în care partea căzută în pretenții a fost doar
M.D.L.P.L. (actualmente M.D.R.T.), care a fost obligată la plata
parțială a sumelor pretinse de reclamantă.
III. Recurentul M.D.R.T. a solicitat
modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în
întregime a acțiunii formulate de reclamantă, în principal ca
inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Acest recurent a criticat
hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea
următoarelor aspecte:
În principal, acest recurent a
înțeles să invoce excepția inadmisibilității
acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a solicitat instanței
de judecată obligarea în prealabil a C.J. Maramureș la emiterea unei
hotărâri de aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului
prin care să se aprobe studiul de fezabilitate.
În acest sens, s-a făcut
referire atât la prevederile art. 18 alin. (6) din contract, cât și la
cele ale art. 9.1 lit. d) din Ordinul Ministrului Integrării Europene nr. 787/2006,
potrivit cărora plata nu putea fi făcută în absența
raportului privind finalizarea studiului de fezabilitate, aprobat prin
hotărâre de beneficiarul proiectului.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a
apreciat că prima instanță a trecut peste voința
părților concretizată în contractul de servicii încheiat, care
prevedea în mod clar că plata serviciilor se va efectua după
finalizarea celor două faze ale acestuia.
Astfel, potrivit art. 2.1 din
contract, prețul contractului este prețul plătibil prestatorului
de către achizitor pentru îndeplinirea integrală și
corespunzătoare a tuturor obligațiilor asumate. Or, cum aceste
obligații nu au fost îndeplinite integral, plata prețului nu se
justifică, fiind și logic să se întâmple așa întrucât,
raportat la scopul contractului, studiul de fezabilitate neînsoțit de
proiectul tehnic și detaliile de execuție nu poate fi fructificat în
nici un mod.
Mai mult, susține acest
recurent, au fost încălcate prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 811/2006
și ale Ordinului nr. 787/2006, potrivit cărora elaborarea întregii
documentații de către prestator reprezintă obiectivul specific
al sub-programului „Asistența tehnică pentru pregătirea de
proiecte finanțabile prin Programul operațional regional 2007 - 2013”.
S-a precizat, totodată, că
prestatorul a fost de acord cu propunerea Ministrului Transporturilor de
preluare a proiectului respectiv, astfel că întreaga documentație a
fost predată C.N.D.A. din România, în vederea modificării și
integrării acestui proiect cu alte obiective din zonă, urmând ca
banii să fie recuperați de la aceasta din urmă.
A fost invocată și
greșita înlăturare a celorlalte apărări formulate în
cauză, circumscrise necesității încheierii unui act
adițional în care să se stipuleze posibilitatea efectuării plății
aferente unei singure faze și modalitatea prin care se stabilește
prețul pentru studiul de fezabilitate.
În ceea ce privește
capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, s-a
apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 21.2 din contract și
în condițiile în care nu au fost depuse toate documentele prevăzute
la art. 18.6 și 18.10, acestea nu puteau fi acordate.
Examinând actele dosarului,
hotărârea atacată și, în mod grupat, în funcție de succesiunea
lor logică, criticile ce i-au fost aduse de către recurenți,
prin prisma dispozițiilor art. 304, 304
1
C. proc. civ. și
a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar,
Înalta Curte reține următoarele:
Excepția inadmisibilității
acțiunii, în modalitatea în care a fost invocată de pârâtul-recurent
M.D.R.T., nu poate fi primită.
Susținerile acestui recurent
vizează în realitate o eventuală soluție de inadmisibilitate a
acțiunii, motivat doar de faptul că, în opinia sa, era necesar
să se solicite obligarea în prealabil a beneficiarului proiectului la
emiterea unei hotărâri de aprobare a acestuia, neputând fi circumscrise
decât unor veritabile apărări de fond, întrucât implică
examinarea modalității de încetare a contractului în discuție
și a obligațiilor ce le reveneau părților într-o atare
situație.
Pe fondul cauzei, în raport cu
actele și lucrările dosarului, prima instanță a
concluzionat în mod corect că acțiunea reclamantei este
admisibilă în limita sumei datorate de achizitor cu titlu de preț
pentru serviciile realizate de prestator, cu penalitățile de
întârziere aferente calculate până la data de 14 noiembrie 2008 și în
continuare, până la executarea obligației de plată a debitului
principal.
Astfel, este incontestabil faptul
că părțile au încheiat un contract de achiziție
publică, supus unui regim de drept public, caracterizat prin
preemțiunea interesului public, căruia i se subordonează
principiul libertății contractuale.
În considerarea acestui regim
juridic, părțile trebuie să accepte clauze reglementare,
stabilite prin lege sau prin alte acte normative, emise în limitele legii, iar
autoritatea publică poate modifica sau rezilia unilateral contractul
și atunci când o atare măsură este impusă de interesul
public, nu numai pentru o eventuală neexecutare a obligațiilor
contractuale de către particular.
Prin contractul administrativ în
discuție, reclamanta s-a obligat să presteze serviciile de revizuire/
actualizare Studiu de Fezabilitate (Faza I) și elaborare/ dezvoltare Proiect
Tehnic, inclusiv Detalii de execuție, precum și asigurarea
serviciilor de asistență tehnică pe durata implementării
proiectului (Faza II), pentru proiectul „Reabilitarea D.N.”, iar achizitorul
M.D.L.P.L. s-a obligat să-i plătească acesteia prețul cuvenit
pentru îndeplinirea contractului de 828.576,77 lei.
Modalitatea de derulare a
raporturilor contractuale stabilite între părți este detaliată
în considerentele hotărârii atacate, relevante fiind pentru examinarea
criticilor ce i-au fost aduse prin cererile de recurs, aspectele privind: (i)
întocmirea de către reclamantă a studiului de fezabilitate și
predarea acestuia către achizitor și beneficiar la data de 4 iunie 2007
și (ii) denunțarea unilaterală a contractului de către
achizitor, motivat de faptul că valoarea celor două proiecte
depășește valoarea maximă a investiției stabilită
în cadrul documentelor de programare pentru tipul de infrastructură
„reabilitarea drumurilor județene”, acestea fiind eliminate prin H.G. nr. 1354/2007
din Anexa H.G. nr. 811/2006.
Or, într-o atare situație,
conform art. 25.3 din contract, prestatorul are dreptul de a pretinde numai
plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită
până la data denunțării unilaterale/ rezilierii contractului.
În raport cu această clauză
contractuală și în considerarea regimului juridic specific al
raporturilor contractuale stabilite între părți, reclamanta nu este
îndreptățită să pretindă acordarea unor sume de bani
grefată pe o pretinsă neîndeplinire a obligațiilor asumate prin
alte clauze contractuale, excepție făcând, în mod evident, doar cea
de sub pct. 21.2 prin care a fost instituită o clauză penală
pentru ipoteza neonorării facturii emisă de prestator pentru partea
din contract ce a fost îndeplinită.
Aceasta cu atât mai mult cât,
raportat la modalitatea de plată a prețului convenită de
părți (la finalizarea integrală a contractului) și de
prevederile art. 19.2 din contract, pierderile suplimentare pretins suferite ar
fi rămas în sarcina sa, chiar și în ipoteza continuării raporturilor
contractuale.
Din aceeași perspectivă,
nu prezintă relevanță nici jurisprudența instanței
supreme în materie comercială, la care reclamanta a făcut referire
prin cererea sa de recurs.
Pe de altă parte,
abstracție făcând de aceste considerente, se observă că în
justificarea pretențiilor sale suplimentare, reclamanta - recurentă a
invocat doar prevederile art. 13.1 din contract care reglementează
obligațiile beneficiarului C.J. Maramureș.
Or, pe baza probatoriului
administrat în cauză, o eventuală neîndeplinire culpabilă a
obligației de sub pct. 13.1 lit. c), relevantă în raport cu
susținerile părților, nu poate fi reținută.
Conform acestei clauze contractuale,
beneficiarului îi revenea obligația de a aproba toate documentele
proiectului, realizate cu respectarea clauzelor contractule și pe care
prestatorul le pune la dispoziția sa. În raport cu caracterul complex
și specific al acestui contract, clauza în discuție se impune a fi
corelată însă cu cea de sub pct. 16.2 potrivit căreia
achizitorul s-a obligat să predea beneficiarului documentația de
proiectare aferentă proiectului, elaborată de prestator.
Prin adresa nr. 3428 din 7 august 2007,
beneficiarul a comunicat achizitorului că în urma analizei, în vederea
aprobării documentației tehnice (respectiv a studiului de
fezabilitate) realizată în conformitate cu contractul de servicii, a
constatat că soluția tehnică prezentată de proiectant este
acceptabilă, dar având în vedere proiectele aflate în curs de realizare
sau pregătire, precum și costurile de realizare a investiției,
solicită ca Studiul de fezabilitate să fie realizat pentru
reabilitarea drumului existent sau pentru varianta de drum expres care să
facă legătură între Drumul Expres – Petea Satu Mare – Baia Mare
și Autostrada Transilvania.
Ca atare, se poate constata ca
beneficiarul a declarat acceptabil proiectul întocmit, iar achizitorul avea
cunoștință de această acceptare, hotărârea de aprobare
a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului neputând fi emisă
însă, în raport cu prevederile art. 42 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice, fără avizul prealabil al
ordonatorului principal de credite, în speță recurentul - achizitor
M.D.R.L.
Cele două opțiuni
exprimate de beneficiar în vederea realizării și finalizării întregii
documentații nu au mai fost analizate de achizitor, intervenind
denunțarea unilaterală a contractului, în condițiile anterior
arătate.
Or, tocmai această
denunțare unilaterală a contractului a constituit faptul generator
care a dat naștere dreptului reclamantei de a solicita plata
corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită.
În consecință, pretinsa
inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, în limitele anterior
arătate, nu poate fi reținută, nicio prevedere legală sau
contractuală neinstituind în sarcina acesteia obligația de a solicita
obligarea, în prealabil, a beneficiarului la emiterea hotărârii de
aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului, în situația
dată.
Pretențiile suplimentare ale
reclamantei nu sunt justificate nici chiar din perspectiva probatoriului
administrat în cauză, concluziile raportului de evaluare
extrajudiciară anexat acțiunii neputând fi corelate cu alte probe
administrate în condiții de contradictorialitate, care să ateste
imposibilitatea participării la alte licitații, ori solicitarea
restituirii scrisorii de garanție în condițiile stabilite prin art. 11.4
din contract, iar pierderea unor oportunități financiare rezultate
din imobilizarea unor fonduri proprii la realizarea lucrării în litigiu
sau contractarea unor credite pentru realizarea și susținerea
proiectului au fost asumate de aceasta prin încheierea unui contract supus unui
regim juridic de drept public.
Nefondate sunt și celelalte
critici aduse hotărârii de recurentul M.D.R.T., prevederile contractuale
și legale indicate de acesta vizând doar plățile efectuate pe
parcursul derulării contractului (în avans sau în tranșe),
situații care nu se regăsesc în speță.
A fost posibilă, totodată,
evaluarea costurilor serviciilor realizate până la data denunțării
contractului, oferta declarată câștigătoare conținând
defalcarea valorii contractului pe cele două faze, așa cum corect a
reținut și judecătorul fondului.
De asemenea, în considerarea art. 10.1
din contract, achizitorul a dobândit dreptul de proprietate asupra studiului de
fezabilitate realizat de prestator, efectuând și acte de dispoziție
cu privire la acesta, iar reclamanta nu este îndreptățită
să solicite plata prețului de la C.N.D.A.R., cum se pretinde prin același recurs, respectiva companie nefiind parte în contract.
În privința cheltuielilor de
judecată, criticile aduse hotărârii de către reclamantă nu
sunt fondate.
Prima instanță nu a omis
obligarea pârâților la plata taxei de timbru, cum pretinde această
recurentă, hotărârea fiind deficitară numai sub aspectul
obligației de motivare a soluției de admitere în parte a acestei
cereri.
Un calcul simplu atestă
însă că suma acordată cu acest titlu nu reprezintă altceva
decât taxa de timbru și c/valoarea timbrului judiciar datorate în raport
cu limita în care a fost admisă acțiunea reclamantei.
În raport cu aceeași
limită de admitere a acțiunii și în condițiile în care
determinarea cuantumului penalităților de întârziere putea fi
realizată fără a se recurge la serviciile unui evaluator
autorizat, nu era legalmente posibilă obligarea pârâților la
suportarea integrală a cheltuielilor de judecată solicitate de
reclamantă.
Sunt fondate însă criticile
aduse hotărârii, sub acest aspect, de recurentul C.J. Maramureș,
obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată neavând suport
legal, în condițiile în care, raportat la soluția adoptată
asupra fondului cauzei, nu are calitatea de parte căzută în
pretenții, în sensul art. 274 C. proc. civ.
În consecință,
reținând incidența în speță a motivului de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., numai sub acest din urmă
aspect, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,
va admite recursul declarat de C.J. Maramureș, modificând în parte
hotărârea atacată în sensul înlăturării obligației
instituite în sarcina acestuia privind plata cheltuielilor de judecată în
cuantum de 7.645 lei.
Pentru toate celelalte considerente
anterior redate și în considerarea acelorași prevederi legale, vor fi
respinse, ca nefondate, celelalte recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.J.
Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2342 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Modifică în parte
hotărârea atacată, în sensul că înlătură obligarea
pârâtului C.J. Maramureș de la plata cheltuielilor de judecată în
cuantum de 7.645 lei stabilite în favoarea recurentei - reclamante SC S.C. SRL.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Respinge recursurile declarate de
reclamanta SC S.C. SRL și de pârâtul M.D.R.T. împotriva aceleiași
sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.