ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, la 05 decembrie 2008, reclamanta SC S.C. SRL a chemat în

judecată pârâții M.D.L.P.L. și C.J. Maramureș., solicitând

obligarea acestora la plata sumei de 596.397 lei, reprezentând: 340.114,48 lei

contravaloarea facturii nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 emisă de

reclamantă pentru serviciile prestate aferente fazei întâi, revizuirea/actualizarea

studiului de fezabilitate în baza contractului nr. 45199 din 15 decembrie 2006,

respectiv 105.435 lei reprezentând penalități de întârziere conform art.

21 pct. 2 din contract și 150.848 lei, pierderi suferite de societate ca

urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către

pârâți.

A mai solicitat reclamanta obligarea

pârâților la eliberarea scrisorii de garanție bancară de bună

execuție în valoare de 41.428,84 lei.

În motivarea cererii sale reclamanta

a susținut următoarele:

La data de 15 decembrie 2006 s-a

încheiat contractul de achiziție publică de servicii nr. 45199 între

achizitorul M.I.E. (substituit ulterior de M.D.L.P.L.), beneficiarul C.J. Maramureș.,

respectiv prestatorul SC S.C. SRL.

Conform contractului, societatea

reclamantă s-a obligat la executarea unor prestații în două etape:

Faza I – revizuirea/actualizarea

Studiului de Fezabilitate (în 45 de zile de la intrarea în vigoare a

contractului);

Faza a II-a – elaborarea/dezvoltarea

Proiectului Tehnic, inclusiv Detaliile de execuție (în termen de patru

luni de la elaborarea Studiului de Fezabilitate); asigurarea prevederilor Legii

nr. 10/1995 și a serviciilor de asistentă tehnică necesară

beneficiarului proiectului/constructorului pe perioada implementării

proiectului.

Proiectul viza reabilitarea D.N., iar

conform contractului, achizitorul s-a obligat să plătească prestatorului

prețul contractului, de 828.576, 77 lei, din care T.V.A. 132.293,77 lei.

Reclamanta a mai susținut

că societatea și-a îndeplinit integral obligațiile asumate

pentru Faza I Revizuire/Actualizare Studiu de Fezabilitate pentru Proiectul D.N.,

prestând și servicii suplimentare, elaborare documentații Studiu de

Fezabilitate nou pentru 20 km traseu nou (variante ocolitoare

localități), în baza solicitărilor scrise si exprese ale achizitorului

și beneficiarului.

Astfel, documentația elaborata

de societate, faza Studiu de Fezabilitate, este in prezent proprietatea

Achizitorului, conform art. 10.1 din Contract „toată documentația

aferentă fiecărui proiect elaborată sub orice formă, este

și va rămâne în proprietatea M.I.E. [actualmente M.D.L.P.L.], în

calitate de proprietar, acesta efectuând și acte de dispoziție cu

privire la aceasta documentație, prin transmiterea ei la Ministerul Transporturilor – C.N.A.D.N.R.”.

Mai mult, în baza analizei

documentației, Faza Studiu de Fezabilitate întocmită de societate, achizitorul

a putut aprecia care sunt costurile și implicațiile investiției

și dacă dispune sau nu de fondurile necesare finalizării

construcției.

De asemenea, pentru

documentația predată în luna iunie 2006 societatea nu a primit

obiecțiuni scrise din partea beneficiarului sau achizitorului, nici un

punct de vedere și nici vreo informare cu privire la varianta finală

de traseu aprobată.

Totodată, conform adresei nr. 21287

din 30 mai 2007 achizitorul M.D.L.P.L. și-a asumat obligația de a

aproba Studiul de Fezabilitate împreună cu beneficiarul.

Pentru serviciile prestate

societatea a emis factura nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 în valoare de

340.114,48 lei (T.V.A. inclus) însă, deși creanța către SC

S.C. SRL este certă, lichidă și exigibilă, pârâții nu

au achitat-o nici până la data cererii de chemare în judecată, de la

data scadenței înregistrându-se mai mult de 310 zile de întârziere.

Conform art. 21.2, în cazul în care

achizitorul nu onorează facturile emise de prestator în termen de 28 de

zile, acesta are obligația de a plăti penalități de 0,1 %

din valoarea facturii neonorate pentru fiecare zi de întârziere, până la

achitarea efectivă.

De asemenea, conform art. 13.1 lit.

e), beneficiarul are obligația de a despăgubi prestatorul pentru

prejudiciile care rezultă din neîndeplinirea de către beneficiar a

obligațiilor contractuale.

În aceste condiții, la data de

7 noiembrie 2008, societatea a solicitat o evaluare, iar prin Raportul de

evaluare pierderi din imobilizarea unor active necorporale pentru care nu s-au

onorat datoriile contractuale către SC S.C. SRL întocmit de evaluatorul

Dr. Ec. C.S.B. s-a constatat că sumele datorate de către pârâți

sunt în valoare totală de 596.397 lei, structurate astfel:

a) 340.114,48 lei (T.V.A. inclus) –

contravaloarea facturii nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 emisă pentru

serviciile prestate aferente Fazei I – Revizuirea/ Actualizarea Studiului de

Fezabilitate, așa cum au fost acestea prevăzute în Contractul nr. 45199

încheiat între părți la 15 decembrie 2006;

b) 105.435 lei –

penalități de întârziere datorate conform art. 21.2 din contract;

c) 150.848 lei – pierderile suferite

de societate ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de

către pârâți. Conform art. 13.2 lit. e) „beneficiarul are

obligația de a despăgubi prestatorul pentru prejudiciile care

rezultă din neîndeplinirea de către beneficiar a obligațiilor

contractuale;

d) 13.604 lei – pierderi financiare

rezultate din neparticiparea la alte proiecte și licitații

datorită mobilizării angajaților cu lucrarea aflată în

litigiu;

e) 45.915 lei – pierderi financiare

rezultate din plata de către SC S.C. SRL a dobânzilor la creditele bancare

contractate pentru realizarea și susținerea proiectului;

f) 2.460 lei – dobândă

legală pentru sumele blocate nejustificat de către pârâți cu

titlu de garanție de bună execuție. Din data de 7 februarie 2008

și până în prezent, pârâții au menținut blocate sumele

aferente Scrisorii de garanție bancară de bună execuție

constituită de societate;

g) 50.335 lei – pierderi financiare

rezultate din diferențele de schimb valutar leu-euro între data

înregistrării lucrării 5 iunie 2007 (1 euro=3,2560 lei) și data

evaluării 14 noiembrie 2008 (1 euro=3,7379 lei);

h) 38.534 lei – pierderi cauzate de

pierderea unor oportunități financiare rezultate din imobilizarea

unor fonduri proprii la realizarea lucrării aflate în litigiu.

Pârâții au formulat

întâmpinări.

C.J. Maramureș. a invocat

inadmisibilitatea acțiunii față de nelegalitatea convocării

la conciliere, iar pe fond ambele pârâte au solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2342

din 2 iunie 2009, a respins excepția inadmisibilității

invocată de C.J. Maramureș, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC S.C. SRL în contradictoriu cu pârâții M.D.L.P.L.

și C.J. Maramureș. și a obligat pârâtul M.D.L.P.L. la plata

sumelor de 340.114,48 lei (contravaloare factură) și de 105.435 lei

(penalități) calculate până la 14 noiembrie 2008 și în

continuare penalități până la executarea obligațiilor de

plată a debitului principal, precum și la e liberarea scrisorii de

garanție bancară de 41.428,84 lei.

Prin aceeași hotărâre a

fost respinsă cererea privind suma de 150.848 lei, ca neîntemeiată,

și au fost obligați ambii pârâți la plata sumei de 7.645 lei

reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Cu referire la excepția

inadmisibilității, instanța a apreciat-o neîntemeiată

întrucât convocarea la conciliere a fost efectuată cu respectarea

termenului de 15 zile prevăzut de art. 720

1

alin. (3) C. proc.

civ., fiind expediată la data de 22 mai 2008, cu fixarea datei pentru

conciliere la 9 iunie 2008.

Potrivit art. 14 din contract,

prestatorul avea obligația de a respecta clauzele contractuale conform

angajamentului asumat în conformitate cu propunerea tehnică (aferente

furnizării documentației conform caietului de sarcini),

fără a modifica prețul contractului.

Din culpa pârâților însă,

de la primele întâlniri pentru întocmirea studiului s-au ivit situații

noi, cerințe privitoare la modificarea obiectului investiției, care

au dus implicit la modificarea clauzelor contractuale.

Această modificare nu a

îmbrăcat forma unui act adițional, ci a fost convenită prin

corespondență și înțelegeri verbale stabilite cu ocazia

întâlnirii între părțile contractante.

Reclamanta a întocmit studiul de

fezabilitate, acesta fiind predat pârâților. Deși studiul a analizat

și variantele adăugate conform voinței beneficiarului în timpul

executării contractului (20 km. traseu nou), reclamanta nu a facturat

decât valoarea studiului stabilită în centralizatorul de prețuri,

document din oferta prezentată de SC S.C. SRL în cadrul achiziției

publice: 285.810,49 lei plus T.V.A. 54.303,99 lei, în total 340.114,48 lei.

Apărarea beneficiarului C.J.

Maramureș în sensul că nu și-a putut materializa demersul de a

supune aprobării în ședința consiliului studiul de fezabilitate,

nu poate fi reținută, a apreciat prima instanță, deoarece

acesta a comunicat achizitorului M.D.L.P.L. că în urma analizei, a

constatat că soluția tehnică prezentată de proiectant este

acceptabilă, dar având în vedere proiectele aflate în curs de realizare

sau pregătire precum și costurile de realizare a investiției,

propune alte variante de efectuare a lucrărilor, cu studiu de fezabilitate

aferent (pentru reabilitarea drumului existent sau pentru varianta de drum

expres care să facă legătura între drumul Expres – Petea Satu

Mare – Baia Mare și Autostrada Transilvania).

A concluzionat instanța de fond

că încetarea contractului ca urmare a rezilierii nu este

susținută decât de achizitor. Rezilierea este o sancțiune pentru

neexecutarea culpabilă a contractului cu executare succesivă. Or, în

speță, nu rezultă care este culpa reclamantei. Aceasta a fost

împiedicată din cauza lipsei de coordonare și decizie a

pârâților cu privire la obiectivul documentațiilor tehnice (traseul

drumului supus reabilitării) să desfășoare întocmai

activitățile la care s-a angajat prin contract.

Nu se poate opune reclamantei faptul

că studiul de fezabilitate a fost predat C.N.D.A. din România, aceasta

nefiind parte în contract, iar împrejurarea că cea de-a doua fază a

contractului nu a mai putut fi executată nu este imputabilă

reclamantei.

Curtea a constatat că în cazul

rezilierii, efectele contractului încetează numai pentru viitor, lăsând

neatinse prestațiile făcute anterior rezilierii și a

înlăturat susținerile pârâtului cu privire la imposibilitatea achitării

serviciilor aferente doar primei faze.

Cererea reclamantei care adaugă

penalităților convenționale și contravaloarea prejudiciului

efectiv, concret, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Culpa beneficiarului nu poate

fundamenta acordarea acestor daune interese, deoarece ele sunt accesorii

debitului principal, contravaloarea serviciilor prestate (studiul de

fezabilitate), sumă care trebuia achitată conform contractului de

achizitor.

În fine, Curtea a obligat pârâtul la

eliberarea scrisorii de garanție bancară de 41.428,84 lei și în

conformitate cu prevederile art. 274 și 276 C. proc. civ., a obligat

pârâții la plata cheltuielilor de judecată admise în parte pentru

suma de 7.645 lei.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs atât reclamanta SC S.C. SRL, cât și pârâții C.J.

Maramureș și M.D.R.T.

I. Reclamanta a solicitat

modificarea, în parte, a hotărârii atacate în sensul obligării

pârâților-intimați și la plata sumei de 150.848 lei reprezentând

despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a neexecutării

celorlalte obligații contractuale, precum și la plata integrală

a cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.825,49 lei, din care i-a fost

acordată numai suma de 7.645 lei.

Invocând, în drept,

dispozițiile art. 20 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 274 alin. (1)

și (2), art. 299 alin. (1), art. 301, art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., în motivarea cererii de recurs reclamanta - intimată a

susținut, în esență, următoarele:

instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de plată a

sumei de 150.848 lei cu titlu de despăgubiri, care nu este o

obligație accesorie debitului principal (c/valoarea facturii), izvorul

acesteia fiind diferit.

Astfel, penalitățile de

întârziere au fost solicitate pentru neexecutarea de către intimata M.D.L.P.L.

a obligației de plată a facturii, iar pierderile în cuantum de

150.848 lei pentru neexecutarea celorlalte obligații ale intimaților

grefate pe clauzele art. 13.1 din contract.

În concret, această sumă

reprezintă echivalentul pierderilor financiare rezultate de neparticiparea

la alte proiecte și licitații datorită mobilizării

angajaților cu lucrarea aflată în litigiu pentru o perioadă de 9

luni (iunie 2007 – februarie 2008); dobânda legală pentru garanția de

bună execuție, blocată nejustificat ulterior

denunțării contractului; pierderea unor oportunități

financiare ca urmare a imobilizării unor fonduri proprii la realizarea

acestei lucrări; pierderi financiare rezultate din plata dobânzilor la

creditele bancare contractate pentru realizarea și susținerea

proiectului, precum și din diferențele de schimb valutar leu-euro

între data înregistrării lucrării (5 iunie 2007) și data

evaluării (14 noiembrie 2008).

În justificarea punctului său

de vedere, reclamanta - recurentă a făcut referire și la decizia

nr. 661 din 12 ianuarie 1995 prin care secția comercială a

Curții Supreme a stabilit că debitorul poate fi obligat la plata unor

despăgubiri în scopul reparării prejudiciului cauzat creditorului

pentru neexecutarea obligațiilor contractuale sau prin executarea lor

necorespunzătoare, ori cu întârziere, atunci când părțile, prin

voința lor, au cuprins în contract și o clauză penală în

acest sens, despăgubiri ce pot fi daune interese compensatorii acordate

pentru pagube cauzate prin neexecutarea totală sau parțială a

obligației, ori pentru executarea ei necorespunzătoare și,

respectiv, daune moratorii pentru acoperirea  pagubelor cauzate prin întârziere

în executarea unei obligații contractuale.

admisă numai în parte cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată, instanța omițând nemotivat obligarea pârâților

și la achitarea sumei de 9.150,49 lei reprezentând taxa judiciară de

timbru achitată în conformitate cu prevederile legale.

II. C.J. Maramureș a solicitat

modificarea în parte a hotărârii în sensul înlăturării

obligației de plată a cheltuielilor de judecată instituită

și în sarcina acestuia.

Hotărârea a fost criticată

numai sub acest aspect, apreciindu-se că prima instanță a

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 și

276, obligând și acest pârât la plata cheltuielilor de judecată, în

condițiile în care partea căzută în pretenții a fost doar

M.D.L.P.L. (actualmente M.D.R.T.), care a fost obligată la plata

parțială a sumelor pretinse de reclamantă.

III. Recurentul M.D.R.T. a solicitat

modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în

întregime a acțiunii formulate de reclamantă, în principal ca

inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Acest recurent a criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea

următoarelor aspecte:

înțeles să invoce excepția inadmisibilității

acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a solicitat instanței

de judecată obligarea în prealabil a C.J. Maramureș la emiterea unei

hotărâri de aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului

prin care să se aprobe studiul de fezabilitate.

În acest sens, s-a făcut

referire atât la prevederile art. 18 alin. (6) din contract, cât și la

cele ale art. 9.1 lit. d) din Ordinul Ministrului Integrării Europene nr. 787/2006,

potrivit cărora plata nu putea fi făcută în absența

raportului privind finalizarea studiului de fezabilitate, aprobat prin

hotărâre de beneficiarul proiectului.

apreciat că prima instanță a trecut peste voința

părților concretizată în contractul de servicii încheiat, care

prevedea în mod clar că plata serviciilor se va efectua după

finalizarea celor două faze ale acestuia.

Astfel, potrivit art. 2.1 din

contract, prețul contractului este prețul plătibil prestatorului

de către achizitor pentru îndeplinirea integrală și

corespunzătoare a tuturor obligațiilor asumate. Or, cum aceste

obligații nu au fost îndeplinite integral, plata prețului nu se

justifică, fiind și logic să se întâmple așa întrucât,

raportat la scopul contractului, studiul de fezabilitate neînsoțit de

proiectul tehnic și detaliile de execuție nu poate fi fructificat în

nici un mod.

Mai mult, susține acest

recurent, au fost încălcate prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 811/2006

și ale Ordinului nr. 787/2006, potrivit cărora elaborarea întregii

documentații de către prestator reprezintă obiectivul specific

al sub-programului „Asistența tehnică pentru pregătirea de

proiecte finanțabile prin Programul operațional regional 2007 - 2013”.

S-a precizat, totodată, că

prestatorul a fost de acord cu propunerea Ministrului Transporturilor de

preluare a proiectului respectiv, astfel că întreaga documentație a

fost predată C.N.D.A. din România, în vederea modificării și

integrării acestui proiect cu alte obiective din zonă, urmând ca

banii să fie recuperați de la aceasta din urmă.

A fost invocată și

greșita înlăturare a celorlalte apărări formulate în

cauză, circumscrise necesității încheierii unui act

adițional în care să se stipuleze posibilitatea efectuării plății

aferente unei singure faze și modalitatea prin care se stabilește

prețul pentru studiul de fezabilitate.

În ceea ce privește

capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, s-a

apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 21.2 din contract și

în condițiile în care nu au fost depuse toate documentele prevăzute

la art. 18.6 și 18.10, acestea nu puteau fi acordate.

Examinând actele dosarului,

hotărârea atacată și, în mod grupat, în funcție de succesiunea

lor logică, criticile ce i-au fost aduse de către recurenți,

prin prisma dispozițiilor art. 304, 304

1

C. proc. civ. și

a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar,

Înalta Curte reține următoarele:

acțiunii, în modalitatea în care a fost invocată de pârâtul-recurent

M.D.R.T., nu poate fi primită.

Susținerile acestui recurent

vizează în realitate o eventuală soluție de inadmisibilitate a

acțiunii, motivat doar de faptul că, în opinia sa, era necesar

să se solicite obligarea în prealabil a beneficiarului proiectului la

emiterea unei hotărâri de aprobare a acestuia, neputând fi circumscrise

decât unor veritabile apărări de fond, întrucât implică

examinarea modalității de încetare a contractului în discuție

și a obligațiilor ce le reveneau părților într-o atare

situație.

actele și lucrările dosarului, prima instanță a

concluzionat în mod corect că acțiunea reclamantei este

admisibilă în limita sumei datorate de achizitor cu titlu de preț

pentru serviciile realizate de prestator, cu penalitățile de

întârziere aferente calculate până la data de 14 noiembrie 2008 și în

continuare, până la executarea obligației de plată a debitului

principal.

Astfel, este incontestabil faptul

că părțile au încheiat un contract de achiziție

publică, supus unui regim de drept public, caracterizat prin

preemțiunea interesului public, căruia i se subordonează

principiul libertății contractuale.

În considerarea acestui regim

juridic, părțile trebuie să accepte clauze reglementare,

stabilite prin lege sau prin alte acte normative, emise în limitele legii, iar

autoritatea publică poate modifica sau rezilia unilateral contractul

și atunci când o atare măsură este impusă de interesul

public, nu numai pentru o eventuală neexecutare a obligațiilor

contractuale de către particular.

Prin contractul administrativ în

discuție, reclamanta s-a obligat să presteze serviciile de revizuire/

actualizare Studiu de Fezabilitate (Faza I) și elaborare/ dezvoltare Proiect

Tehnic, inclusiv Detalii de execuție, precum și asigurarea

serviciilor de asistență tehnică pe durata implementării

proiectului (Faza II), pentru proiectul „Reabilitarea D.N.”, iar achizitorul

M.D.L.P.L. s-a obligat să-i plătească acesteia prețul cuvenit

pentru îndeplinirea contractului de 828.576,77 lei.

Modalitatea de derulare a

raporturilor contractuale stabilite între părți este detaliată

în considerentele hotărârii atacate, relevante fiind pentru examinarea

criticilor ce i-au fost aduse prin cererile de recurs, aspectele privind: (i)

întocmirea de către reclamantă a studiului de fezabilitate și

predarea acestuia către achizitor și beneficiar la data de 4 iunie 2007

și (ii) denunțarea unilaterală a contractului de către

achizitor, motivat de faptul că valoarea celor două proiecte

depășește valoarea maximă a investiției stabilită

în cadrul documentelor de programare pentru tipul de infrastructură

„reabilitarea drumurilor județene”, acestea fiind eliminate prin H.G. nr. 1354/2007

din Anexa H.G. nr. 811/2006.

Or, într-o atare situație,

conform art. 25.3 din contract, prestatorul are dreptul de a pretinde numai

plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită

până la data denunțării unilaterale/ rezilierii contractului.

În raport cu această clauză

contractuală și în considerarea regimului juridic specific al

raporturilor contractuale stabilite între părți, reclamanta nu este

îndreptățită să pretindă acordarea unor sume de bani

grefată pe o pretinsă neîndeplinire a obligațiilor asumate prin

alte clauze contractuale, excepție făcând, în mod evident, doar cea

de sub pct. 21.2 prin care a fost instituită o clauză penală

pentru ipoteza neonorării facturii emisă de prestator pentru partea

din contract ce a fost îndeplinită.

Aceasta cu atât mai mult cât,

raportat la modalitatea de plată a prețului convenită de

părți (la finalizarea integrală a contractului) și de

prevederile art. 19.2 din contract, pierderile suplimentare pretins suferite ar

fi rămas în sarcina sa, chiar și în ipoteza continuării raporturilor

contractuale.

Din aceeași perspectivă,

nu prezintă relevanță nici jurisprudența instanței

supreme în materie comercială, la care reclamanta a făcut referire

prin cererea sa de recurs.

Pe de altă parte,

abstracție făcând de aceste considerente, se observă că în

justificarea pretențiilor sale suplimentare, reclamanta - recurentă a

invocat doar prevederile art. 13.1 din contract care reglementează

obligațiile beneficiarului C.J. Maramureș.

Or, pe baza probatoriului

administrat în cauză, o eventuală neîndeplinire culpabilă a

obligației de sub pct. 13.1 lit. c), relevantă în raport cu

susținerile părților, nu poate fi reținută.

Conform acestei clauze contractuale,

beneficiarului îi revenea obligația de a aproba toate documentele

proiectului, realizate cu respectarea clauzelor contractule și pe care

prestatorul le pune la dispoziția sa. În raport cu caracterul complex

și specific al acestui contract, clauza în discuție se impune a fi

corelată însă cu cea de sub pct. 16.2 potrivit căreia

achizitorul s-a obligat să predea beneficiarului documentația de

proiectare aferentă proiectului, elaborată de prestator.

Prin adresa nr. 3428 din 7 august 2007,

beneficiarul a comunicat achizitorului că în urma analizei, în vederea

aprobării documentației tehnice (respectiv a studiului de

fezabilitate) realizată în conformitate cu contractul de servicii, a

constatat că soluția tehnică prezentată de proiectant este

acceptabilă, dar având în vedere proiectele aflate în curs de realizare

sau pregătire, precum și costurile de realizare a investiției,

solicită ca Studiul de fezabilitate să fie realizat pentru

reabilitarea drumului existent sau pentru varianta de drum expres care să

facă legătură între Drumul Expres – Petea Satu Mare – Baia Mare

și Autostrada Transilvania.

Ca atare, se poate constata ca

beneficiarul a declarat acceptabil proiectul întocmit, iar achizitorul avea

cunoștință de această acceptare, hotărârea de aprobare

a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului neputând fi emisă

însă, în raport cu prevederile art. 42 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, fără avizul prealabil al

ordonatorului principal de credite, în speță recurentul - achizitor

M.D.R.L.

Cele două opțiuni

exprimate de beneficiar în vederea realizării și finalizării întregii

documentații nu au mai fost analizate de achizitor, intervenind

denunțarea unilaterală a contractului, în condițiile anterior

arătate.

Or, tocmai această

denunțare unilaterală a contractului a constituit faptul generator

care a dat naștere dreptului reclamantei de a solicita plata

corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită.

În consecință, pretinsa

inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, în limitele anterior

arătate, nu poate fi reținută, nicio prevedere legală sau

contractuală neinstituind în sarcina acesteia obligația de a solicita

obligarea, în prealabil, a beneficiarului la emiterea hotărârii de

aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului, în situația

dată.

Pretențiile suplimentare ale

reclamantei nu sunt justificate nici chiar din perspectiva probatoriului

administrat în cauză, concluziile raportului de evaluare

extrajudiciară anexat acțiunii neputând fi corelate cu alte probe

administrate în condiții de contradictorialitate, care să ateste

imposibilitatea participării la alte licitații, ori solicitarea

restituirii scrisorii de garanție în condițiile stabilite prin art. 11.4

din contract, iar pierderea unor oportunități financiare rezultate

din imobilizarea unor fonduri proprii la realizarea lucrării în litigiu

sau contractarea unor credite pentru realizarea și susținerea

proiectului au fost asumate de aceasta prin încheierea unui contract supus unui

regim juridic de drept public.

Nefondate sunt și celelalte

critici aduse hotărârii de recurentul M.D.R.T., prevederile contractuale

și legale indicate de acesta vizând doar plățile efectuate pe

parcursul derulării contractului (în avans sau în tranșe),

situații care nu se regăsesc în speță.

A fost posibilă, totodată,

evaluarea costurilor serviciilor realizate până la data denunțării

contractului, oferta declarată câștigătoare conținând

defalcarea valorii contractului pe cele două faze, așa cum corect a

reținut și judecătorul fondului.

De asemenea, în considerarea art. 10.1

din contract, achizitorul a dobândit dreptul de proprietate asupra studiului de

fezabilitate realizat de prestator, efectuând și acte de dispoziție

cu privire la acesta, iar reclamanta nu este îndreptățită

să solicite plata prețului de la C.N.D.A.R., cum se pretinde prin același recurs, respectiva companie nefiind parte în contract.

judecată, criticile aduse hotărârii de către reclamantă nu

sunt fondate.

Prima instanță nu a omis

obligarea pârâților la plata taxei de timbru, cum pretinde această

recurentă, hotărârea fiind deficitară numai sub aspectul

obligației de motivare a soluției de admitere în parte a acestei

cereri.

Un calcul simplu atestă

însă că suma acordată cu acest titlu nu reprezintă altceva

decât taxa de timbru și c/valoarea timbrului judiciar datorate în raport

cu limita în care a fost admisă acțiunea reclamantei.

În raport cu aceeași

limită de admitere a acțiunii și în condițiile în care

determinarea cuantumului penalităților de întârziere putea fi

realizată fără a se recurge la serviciile unui evaluator

autorizat, nu era legalmente posibilă obligarea pârâților la

suportarea integrală a cheltuielilor de judecată solicitate de

reclamantă.

Sunt fondate însă criticile

aduse hotărârii, sub acest aspect, de recurentul C.J. Maramureș,

obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată neavând suport

legal, în condițiile în care, raportat la soluția adoptată

asupra fondului cauzei, nu are calitatea de parte căzută în

pretenții, în sensul art. 274 C. proc. civ.

În consecință,

reținând incidența în speță a motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., numai sub acest din urmă

aspect, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

va admite recursul declarat de C.J. Maramureș, modificând în parte

hotărârea atacată în sensul înlăturării obligației

instituite în sarcina acestuia privind plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 7.645 lei.

Pentru toate celelalte considerente

anterior redate și în considerarea acelorași prevederi legale, vor fi

respinse, ca nefondate, celelalte recursuri declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.J.

Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2342 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte

hotărârea atacată, în sensul că înlătură obligarea

pârâtului C.J. Maramureș de la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 7.645 lei stabilite în favoarea recurentei - reclamante SC S.C. SRL.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Respinge recursurile declarate de

reclamanta SC S.C. SRL și de pârâtul M.D.R.T. împotriva aceleiași

sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.