ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 05 decembrie 2008, reclamanta SC S.C. SRL a chemat în judecată pârâții M.D.L.P.L. și C.J. Maramureș., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 596.397 lei, reprezentând: 340.114,48 lei contravaloarea facturii nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 emisă de reclamantă pentru serviciile prestate aferente fazei întâi, revizuirea/actualizarea studiului de fezabilitate în baza contractului nr. 45199 din 15 decembrie 2006, respectiv 105.435 lei reprezentând penalități de întârziere conform art. 21 pct. 2 din contract și 150.848 lei, pierderi suferite de societate ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către pârâți.

A mai solicitat reclamanta obligarea pârâților la eliberarea scrisorii de garanție bancară de bună execuție în valoare de 41.428,84 lei. În motivarea cererii sale reclamanta a susținut următoarele: La data de 15 decembrie 2006 s-a încheiat contractul de achiziție publică de servicii nr. 45199 între achizitorul M.I.E. (substituit ulterior de M.D.L.P.L.), beneficiarul C.J. Maramureș., respectiv prestatorul SC S.C. SRL. Conform contractului, societatea reclamantă s-a obligat la executarea unor prestații în două etape: Faza I – revizuirea/actualizarea Studiului de Fezabilitate (în 45 de zile de la intrarea în vigoare a contractului); Faza a II-a – elaborarea/dezvoltarea Proiectului Tehnic, inclusiv Detaliile de execuție (în termen de patru luni de la elaborarea Studiului de Fezabilitate); asigurarea prevederilor Legii nr. 10/1995 și a serviciilor de asistentă tehnică necesară beneficiarului proiectului/constructorului pe perioada implementării proiectului.

Proiectul viza reabilitarea D.N., iar conform contractului, achizitorul s-a obligat să plătească prestatorului prețul contractului, de 828.576, 77 lei, din care T.V.A. 132.293,77 lei. Reclamanta a mai susținut că societatea și-a îndeplinit integral obligațiile asumate pentru Faza I Revizuire/Actualizare Studiu de Fezabilitate pentru Proiectul D.N., prestând și servicii suplimentare, elaborare documentații Studiu de Fezabilitate nou pentru 20 km traseu nou (variante ocolitoare localități), în baza solicitărilor scrise si exprese ale achizitorului și beneficiarului. Astfel, documentația elaborata de societate, faza Studiu de Fezabilitate, este in prezent proprietatea Achizitorului, conform art. 10.1 din Contract „toată documentația aferentă fiecărui proiect elaborată sub orice formă, este și va rămâne în proprietatea M.I.E.

[actualmente M.D.L.P.L.], în calitate de proprietar, acesta efectuând și acte de dispoziție cu privire la aceasta documentație, prin transmiterea ei la Ministerul Transporturilor – C.N.A.D.N.R.”. Mai mult, în baza analizei documentației, Faza Studiu de Fezabilitate întocmită de societate, achizitorul a putut aprecia care sunt costurile și implicațiile investiției și dacă dispune sau nu de fondurile necesare finalizării construcției. De asemenea, pentru documentația predată în luna iunie 2006 societatea nu a primit obiecțiuni scrise din partea beneficiarului sau achizitorului, nici un punct de vedere și nici vreo informare cu privire la varianta finală de traseu aprobată. Totodată, conform adresei nr. 21287 din 30 mai 2007 achizitorul M.D.L.P.L.

și-a asumat obligația de a aproba Studiul de Fezabilitate împreună cu beneficiarul. Pentru serviciile prestate societatea a emis factura nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 în valoare de 340.114,48 lei (T.V.A. inclus) însă, deși creanța către SC S.C. SRL este certă, lichidă și exigibilă, pârâții nu au achitat-o nici până la data cererii de chemare în judecată, de la data scadenței înregistrându-se mai mult de 310 zile de întârziere. Conform art. 21.2, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile emise de prestator în termen de 28 de zile, acesta are obligația de a plăti penalități de 0,1 % din valoarea facturii neonorate pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea efectivă. De asemenea, conform art. 13.1 lit. e), beneficiarul are obligația de a despăgubi prestatorul pentru prejudiciile care rezultă din neîndeplinirea de către beneficiar a obligațiilor contractuale.

În aceste condiții, la data de 7 noiembrie 2008, societatea a solicitat o evaluare, iar prin Raportul de evaluare pierderi din imobilizarea unor active necorporale pentru care nu s-au onorat datoriile contractuale către SC S.C. SRL întocmit de evaluatorul Dr. Ec. C.S.B. s-a constatat că sumele datorate de către pârâți sunt în valoare totală de 596.397 lei, structurate astfel: a) 340.114,48 lei (T.V.A. inclus) – contravaloarea facturii nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 emisă pentru serviciile prestate aferente Fazei I – Revizuirea/ Actualizarea Studiului de Fezabilitate, așa cum au fost acestea prevăzute în Contractul nr. 45199 încheiat între părți la 15 decembrie 2006; b) 105.435 lei – penalități de întârziere datorate conform art. 21.2 din contract; c) 150.848 lei – pierderile suferite de societate ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către pârâți.

Conform art. 13.2 lit. e) „beneficiarul are obligația de a despăgubi prestatorul pentru prejudiciile care rezultă din neîndeplinirea de către beneficiar a obligațiilor contractuale; d) 13.604 lei – pierderi financiare rezultate din neparticiparea la alte proiecte și licitații datorită mobilizării angajaților cu lucrarea aflată în litigiu; e) 45.915 lei – pierderi financiare rezultate din plata de către SC S.C. SRL a dobânzilor la creditele bancare contractate pentru realizarea și susținerea proiectului; f) 2.460 lei – dobândă legală pentru sumele blocate nejustificat de către pârâți cu titlu de garanție de bună execuție.

Din data de 7 februarie 2008 și până în prezent, pârâții au menținut blocate sumele aferente Scrisorii de garanție bancară de bună execuție constituită de societate; g) 50.335 lei – pierderi financiare rezultate din diferențele de schimb valutar leu-euro între data înregistrării lucrării 5 iunie 2007 (1 euro=3,2560 lei) și data evaluării 14 noiembrie 2008 (1 euro=3,7379 lei); h) 38.534 lei – pierderi cauzate de pierderea unor oportunități financiare rezultate din imobilizarea unor fonduri proprii la realizarea lucrării aflate în litigiu. Pârâții au formulat întâmpinări. C.J. Maramureș. a invocat inadmisibilitatea acțiunii față de nelegalitatea convocării la conciliere, iar pe fond ambele pârâte au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2342 din 2 iunie 2009, a respins excepția inadmisibilității invocată de C.J. Maramureș, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S.C. SRL în contradictoriu cu pârâții M.D.L.P.L. și C.J. Maramureș. și a obligat pârâtul M.D.L.P.L. la plata sumelor de 340.114,48 lei (contravaloare factură) și de 105.435 lei (penalități) calculate până la 14 noiembrie 2008 și în continuare penalități până la executarea obligațiilor de plată a debitului principal, precum și la e liberarea scrisorii de garanție bancară de 41.428,84 lei. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea privind suma de 150.848 lei, ca neîntemeiată, și au fost obligați ambii pârâți la plata sumei de 7.645 lei reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Cu referire la excepția inadmisibilității, instanța a apreciat-o neîntemeiată întrucât convocarea la conciliere a fost efectuată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 720 1 alin. (3) C. proc. civ., fiind expediată la data de 22 mai 2008, cu fixarea datei pentru conciliere la 9 iunie 2008. Potrivit art. 14 din contract, prestatorul avea obligația de a respecta clauzele contractuale conform angajamentului asumat în conformitate cu propunerea tehnică (aferente furnizării documentației conform caietului de sarcini), fără a modifica prețul contractului. Din culpa pârâților însă, de la primele întâlniri pentru întocmirea studiului s-au ivit situații noi, cerințe privitoare la modificarea obiectului investiției, care au dus implicit la modificarea clauzelor contractuale.

Această modificare nu a îmbrăcat forma unui act adițional, ci a fost convenită prin corespondență și înțelegeri verbale stabilite cu ocazia întâlnirii între părțile contractante. Reclamanta a întocmit studiul de fezabilitate, acesta fiind predat pârâților. Deși studiul a analizat și variantele adăugate conform voinței beneficiarului în timpul executării contractului (20 km. traseu nou), reclamanta nu a facturat decât valoarea studiului stabilită în centralizatorul de prețuri, document din oferta prezentată de SC S.C. SRL în cadrul achiziției publice: 285.810,49 lei plus T.V.A. 54.303,99 lei, în total 340.114,48 lei. Apărarea beneficiarului C.J. Maramureș în sensul că nu și-a putut materializa demersul de a supune aprobării în ședința consiliului studiul de fezabilitate, nu poate fi reținută, a apreciat prima instanță, deoarece acesta a comunicat achizitorului M.D.L.P.L.

că în urma analizei, a constatat că soluția tehnică prezentată de proiectant este acceptabilă, dar având în vedere proiectele aflate în curs de realizare sau pregătire precum și costurile de realizare a investiției, propune alte variante de efectuare a lucrărilor, cu studiu de fezabilitate aferent (pentru reabilitarea drumului existent sau pentru varianta de drum expres care să facă legătura între drumul Expres – Petea Satu Mare – Baia Mare și Autostrada Transilvania). A concluzionat instanța de fond că încetarea contractului ca urmare a rezilierii nu este susținută decât de achizitor. Rezilierea este o sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a contractului cu executare succesivă. Or, în speță, nu rezultă care este culpa reclamantei.

Aceasta a fost împiedicată din cauza lipsei de coordonare și decizie a pârâților cu privire la obiectivul documentațiilor tehnice (traseul drumului supus reabilitării) să desfășoare întocmai activitățile la care s-a angajat prin contract. Nu se poate opune reclamantei faptul că studiul de fezabilitate a fost predat C.N.D.A. din România, aceasta nefiind parte în contract, iar împrejurarea că cea de-a doua fază a contractului nu a mai putut fi executată nu este imputabilă reclamantei. Curtea a constatat că în cazul rezilierii, efectele contractului încetează numai pentru viitor, lăsând neatinse prestațiile făcute anterior rezilierii și a înlăturat susținerile pârâtului cu privire la imposibilitatea achitării serviciilor aferente doar primei faze.

Cererea reclamantei care adaugă penalităților convenționale și contravaloarea prejudiciului efectiv, concret, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată. Culpa beneficiarului nu poate fundamenta acordarea acestor daune interese, deoarece ele sunt accesorii debitului principal, contravaloarea serviciilor prestate (studiul de fezabilitate), sumă care trebuia achitată conform contractului de achizitor. În fine, Curtea a obligat pârâtul la eliberarea scrisorii de garanție bancară de 41.428,84 lei și în conformitate cu prevederile art. 274 și 276 C. proc. civ., a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată admise în parte pentru suma de 7.645 lei. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta SC S.C.

SRL, cât și pârâții C.J. Maramureș și M.D.R.T. I. Reclamanta a solicitat modificarea, în parte, a hotărârii atacate în sensul obligării pârâților-intimați și la plata sumei de 150.848 lei reprezentând despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a neexecutării celorlalte obligații contractuale, precum și la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.825,49 lei, din care i-a fost acordată numai suma de 7.645 lei. Invocând, în drept, dispozițiile art. 20 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 274 alin. (1) și (2), art. 299 alin. (1), art. 301, art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs reclamanta - intimată a susținut, în esență, următoarele: 1. În mod greșit prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de plată a sumei de 150.848 lei cu titlu de despăgubiri, care nu este o obligație accesorie debitului principal (c/valoarea facturii), izvorul acesteia fiind diferit.

Astfel, penalitățile de întârziere au fost solicitate pentru neexecutarea de către intimata M.D.L.P.L. a obligației de plată a facturii, iar pierderile în cuantum de 150.848 lei pentru neexecutarea celorlalte obligații ale intimaților grefate pe clauzele art. 13.1 din contract.

În concret, această sumă reprezintă echivalentul pierderilor financiare rezultate de neparticiparea la alte proiecte și licitații datorită mobilizării angajaților cu lucrarea aflată în litigiu pentru o perioadă de 9 luni (iunie 2007 – februarie 2008); dobânda legală pentru garanția de bună execuție, blocată nejustificat ulterior denunțării contractului; pierderea unor oportunități financiare ca urmare a imobilizării unor fonduri proprii la realizarea acestei lucrări; pierderi financiare rezultate din plata dobânzilor la creditele bancare contractate pentru realizarea și susținerea proiectului, precum și din diferențele de schimb valutar leu-euro între data înregistrării lucrării (5 iunie 2007) și data evaluării (14 noiembrie 2008). În justificarea punctului său de vedere, reclamanta - recurentă a făcut referire și la decizia nr. 661 din 12 ianuarie 1995 prin care secția comercială a Curții Supreme a stabilit că debitorul poate fi obligat la plata unor despăgubiri în scopul reparării prejudiciului cauzat creditorului pentru neexecutarea obligațiilor contractuale sau prin executarea lor necorespunzătoare, ori cu întârziere, atunci când părțile, prin voința lor, au cuprins în contract și o clauză penală în acest sens, despăgubiri ce pot fi daune interese compensatorii acordate pentru pagube cauzate prin neexecutarea totală sau parțială a obligației,

ori pentru executarea ei necorespunzătoare și, respectiv, daune moratorii pentru acoperirea pagubelor cauzate prin întârziere în executarea unei obligații contractuale. 2. În mod greșit a fost admisă numai în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța omițând nemotivat obligarea pârâților și la achitarea sumei de 9.150,49 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în conformitate cu prevederile legale. II. C.J. Maramureș a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată instituită și în sarcina acestuia. Hotărârea a fost criticată numai sub acest aspect, apreciindu-se că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 și 276, obligând și acest pârât la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care partea căzută în pretenții a fost doar M.D.L.P.L.

(actualmente M.D.R.T.), care a fost obligată la plata parțială a sumelor pretinse de reclamantă. III. Recurentul M.D.R.T. a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamantă, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Acest recurent a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea următoarelor aspecte: 1. În principal, acest recurent a înțeles să invoce excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a solicitat instanței de judecată obligarea în prealabil a C.J. Maramureș la emiterea unei hotărâri de aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului prin care să se aprobe studiul de fezabilitate.

În acest sens, s-a făcut referire atât la prevederile art. 18 alin. (6) din contract, cât și la cele ale art. 9.1 lit. d) din Ordinul Ministrului Integrării Europene nr. 787/2006, potrivit cărora plata nu putea fi făcută în absența raportului privind finalizarea studiului de fezabilitate, aprobat prin hotărâre de beneficiarul proiectului. 2. Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că prima instanță a trecut peste voința părților concretizată în contractul de servicii încheiat, care prevedea în mod clar că plata serviciilor se va efectua după finalizarea celor două faze ale acestuia. Astfel, potrivit art. 2.1 din contract, prețul contractului este prețul plătibil prestatorului de către achizitor pentru îndeplinirea integrală și corespunzătoare a tuturor obligațiilor asumate.

Or, cum aceste obligații nu au fost îndeplinite integral, plata prețului nu se justifică, fiind și logic să se întâmple așa întrucât, raportat la scopul contractului, studiul de fezabilitate neînsoțit de proiectul tehnic și detaliile de execuție nu poate fi fructificat în nici un mod. Mai mult, susține acest recurent, au fost încălcate prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 811/2006 și ale Ordinului nr. 787/2006, potrivit cărora elaborarea întregii documentații de către prestator reprezintă obiectivul specific al sub-programului „Asistența tehnică pentru pregătirea de proiecte finanțabile prin Programul operațional regional 2007 - 2013”. S-a precizat, totodată, că prestatorul a fost de acord cu propunerea Ministrului Transporturilor de preluare a proiectului respectiv, astfel că întreaga documentație a fost predată C.N.D.A.

din România, în vederea modificării și integrării acestui proiect cu alte obiective din zonă, urmând ca banii să fie recuperați de la aceasta din urmă. A fost invocată și greșita înlăturare a celorlalte apărări formulate în cauză, circumscrise necesității încheierii unui act adițional în care să se stipuleze posibilitatea efectuării plății aferente unei singure faze și modalitatea prin care se stabilește prețul pentru studiul de fezabilitate. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, s-a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 21.2 din contract și în condițiile în care nu au fost depuse toate documentele prevăzute la art. 18.6 și 18.10, acestea nu puteau fi acordate.

Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și, în mod grupat, în funcție de succesiunea lor logică, criticile ce i-au fost aduse de către recurenți, prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 1 C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține următoarele: 1. Excepția inadmisibilității acțiunii, în modalitatea în care a fost invocată de pârâtul-recurent M.D.R.T., nu poate fi primită. Susținerile acestui recurent vizează în realitate o eventuală soluție de inadmisibilitate a acțiunii, motivat doar de faptul că, în opinia sa, era necesar să se solicite obligarea în prealabil a beneficiarului proiectului la emiterea unei hotărâri de aprobare a acestuia, neputând fi circumscrise decât unor veritabile apărări de fond, întrucât implică examinarea modalității de încetare a contractului în discuție și a obligațiilor ce le reveneau părților într-o atare situație.

2. Pe fondul cauzei, în raport cu actele și lucrările dosarului, prima instanță a concluzionat în mod corect că acțiunea reclamantei este admisibilă în limita sumei datorate de achizitor cu titlu de preț pentru serviciile realizate de prestator, cu penalitățile de întârziere aferente calculate până la data de 14 noiembrie 2008 și în continuare, până la executarea obligației de plată a debitului principal. Astfel, este incontestabil faptul că părțile au încheiat un contract de achiziție publică, supus unui regim de drept public, caracterizat prin preemțiunea interesului public, căruia i se subordonează principiul libertății contractuale.

În considerarea acestui regim juridic, părțile trebuie să accepte clauze reglementare, stabilite prin lege sau prin alte acte normative, emise în limitele legii, iar autoritatea publică poate modifica sau rezilia unilateral contractul și atunci când o atare măsură este impusă de interesul public, nu numai pentru o eventuală neexecutare a obligațiilor contractuale de către particular. Prin contractul administrativ în discuție, reclamanta s-a obligat să presteze serviciile de revizuire/ actualizare Studiu de Fezabilitate (Faza I) și elaborare/ dezvoltare Proiect Tehnic, inclusiv Detalii de execuție, precum și asigurarea serviciilor de asistență tehnică pe durata implementării proiectului (Faza II), pentru proiectul „Reabilitarea D.N.”, iar achizitorul M.D.L.P.L.

s-a obligat să-i plătească acesteia prețul cuvenit pentru îndeplinirea contractului de 828.576,77 lei. Modalitatea de derulare a raporturilor contractuale stabilite între părți este detaliată în considerentele hotărârii atacate, relevante fiind pentru examinarea criticilor ce i-au fost aduse prin cererile de recurs, aspectele privind: (i) întocmirea de către reclamantă a studiului de fezabilitate și predarea acestuia către achizitor și beneficiar la data de 4 iunie 2007 și (ii) denunțarea unilaterală a contractului de către achizitor, motivat de faptul că valoarea celor două proiecte depășește valoarea maximă a investiției stabilită în cadrul documentelor de programare pentru tipul de infrastructură „reabilitarea drumurilor județene”, acestea fiind eliminate prin H.G.

nr. 1354/2007 din Anexa H.G. nr. 811/2006. Or, într-o atare situație, conform art. 25.3 din contract, prestatorul are dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită până la data denunțării unilaterale/ rezilierii contractului. În raport cu această clauză contractuală și în considerarea regimului juridic specific al raporturilor contractuale stabilite între părți, reclamanta nu este îndreptățită să pretindă acordarea unor sume de bani grefată pe o pretinsă neîndeplinire a obligațiilor asumate prin alte clauze contractuale, excepție făcând, în mod evident, doar cea de sub pct. 21.2 prin care a fost instituită o clauză penală pentru ipoteza neonorării facturii emisă de prestator pentru partea din contract ce a fost îndeplinită.

Aceasta cu atât mai mult cât, raportat la modalitatea de plată a prețului convenită de părți (la finalizarea integrală a contractului) și de prevederile art. 19.2 din contract, pierderile suplimentare pretins suferite ar fi rămas în sarcina sa, chiar și în ipoteza continuării raporturilor contractuale. Din aceeași perspectivă, nu prezintă relevanță nici jurisprudența instanței supreme în materie comercială, la care reclamanta a făcut referire prin cererea sa de recurs. Pe de altă parte, abstracție făcând de aceste considerente, se observă că în justificarea pretențiilor sale suplimentare, reclamanta - recurentă a invocat doar prevederile art. 13.1 din contract care reglementează obligațiile beneficiarului C.J.

Maramureș. Or, pe baza probatoriului administrat în cauză, o eventuală neîndeplinire culpabilă a obligației de sub pct. 13.1 lit. c), relevantă în raport cu susținerile părților, nu poate fi reținută. Conform acestei clauze contractuale, beneficiarului îi revenea obligația de a aproba toate documentele proiectului, realizate cu respectarea clauzelor contractule și pe care prestatorul le pune la dispoziția sa. În raport cu caracterul complex și specific al acestui contract, clauza în discuție se impune a fi corelată însă cu cea de sub pct. 16.2 potrivit căreia achizitorul s-a obligat să predea beneficiarului documentația de proiectare aferentă proiectului, elaborată de prestator.

Prin adresa nr. 3428 din 7 august 2007, beneficiarul a comunicat achizitorului că în urma analizei, în vederea aprobării documentației tehnice (respectiv a studiului de fezabilitate) realizată în conformitate cu contractul de servicii, a constatat că soluția tehnică prezentată de proiectant este acceptabilă, dar având în vedere proiectele aflate în curs de realizare sau pregătire, precum și costurile de realizare a investiției, solicită ca Studiul de fezabilitate să fie realizat pentru reabilitarea drumului existent sau pentru varianta de drum expres care să facă legătură între Drumul Expres – Petea Satu Mare – Baia Mare și Autostrada Transilvania.

Ca atare, se poate constata ca beneficiarul a declarat acceptabil proiectul întocmit, iar achizitorul avea cunoștință de această acceptare, hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului neputând fi emisă însă, în raport cu prevederile art. 42 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, fără avizul prealabil al ordonatorului principal de credite, în speță recurentul - achizitor M.D.R.L. Cele două opțiuni exprimate de beneficiar în vederea realizării și finalizării întregii documentații nu au mai fost analizate de achizitor, intervenind denunțarea unilaterală a contractului, în condițiile anterior arătate. Or, tocmai această denunțare unilaterală a contractului a constituit faptul generator care a dat naștere dreptului reclamantei de a solicita plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită.

În consecință, pretinsa inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, în limitele anterior arătate, nu poate fi reținută, nicio prevedere legală sau contractuală neinstituind în sarcina acesteia obligația de a solicita obligarea, în prealabil, a beneficiarului la emiterea hotărârii de aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului, în situația dată.

Pretențiile suplimentare ale reclamantei nu sunt justificate nici chiar din perspectiva probatoriului administrat în cauză, concluziile raportului de evaluare extrajudiciară anexat acțiunii neputând fi corelate cu alte probe administrate în condiții de contradictorialitate, care să ateste imposibilitatea participării la alte licitații, ori solicitarea restituirii scrisorii de garanție în condițiile stabilite prin art. 11.4 din contract, iar pierderea unor oportunități financiare rezultate din imobilizarea unor fonduri proprii la realizarea lucrării în litigiu sau contractarea unor credite pentru realizarea și susținerea proiectului au fost asumate de aceasta prin încheierea unui contract supus unui regim juridic de drept public.

Nefondate sunt și celelalte critici aduse hotărârii de recurentul M.D.R.T., prevederile contractuale și legale indicate de acesta vizând doar plățile efectuate pe parcursul derulării contractului (în avans sau în tranșe), situații care nu se regăsesc în speță. A fost posibilă, totodată, evaluarea costurilor serviciilor realizate până la data denunțării contractului, oferta declarată câștigătoare conținând defalcarea valorii contractului pe cele două faze, așa cum corect a reținut și judecătorul fondului. De asemenea, în considerarea art. 10.1 din contract, achizitorul a dobândit dreptul de proprietate asupra studiului de fezabilitate realizat de prestator, efectuând și acte de dispoziție cu privire la acesta, iar reclamanta nu este îndreptățită să solicite plata prețului de la C.N.D.A.R., cum se pretinde prin același recurs, respectiva companie nefiind parte în contract.

3. În privința cheltuielilor de judecată, criticile aduse hotărârii de către reclamantă nu sunt fondate. Prima instanță nu a omis obligarea pârâților la plata taxei de timbru, cum pretinde această recurentă, hotărârea fiind deficitară numai sub aspectul obligației de motivare a soluției de admitere în parte a acestei cereri. Un calcul simplu atestă însă că suma acordată cu acest titlu nu reprezintă altceva decât taxa de timbru și c/valoarea timbrului judiciar datorate în raport cu limita în care a fost admisă acțiunea reclamantei. În raport cu aceeași limită de admitere a acțiunii și în condițiile în care determinarea cuantumului penalităților de întârziere putea fi realizată fără a se recurge la serviciile unui evaluator autorizat, nu era legalmente posibilă obligarea pârâților la suportarea integrală a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.

Sunt fondate însă criticile aduse hotărârii, sub acest aspect, de recurentul C.J. Maramureș, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată neavând suport legal, în condițiile în care, raportat la soluția adoptată asupra fondului cauzei, nu are calitatea de parte căzută în pretenții, în sensul art. 274 C. proc. civ. În consecință, reținând incidența în speță a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., numai sub acest din urmă aspect, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de C.J. Maramureș, modificând în parte hotărârea atacată în sensul înlăturării obligației instituite în sarcina acestuia privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.645 lei.

Pentru toate celelalte considerente anterior redate și în considerarea acelorași prevederi legale, vor fi respinse, ca nefondate, celelalte recursuri declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2342 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că înlătură obligarea pârâtului C.J. Maramureș de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.645 lei stabilite în favoarea recurentei - reclamante SC S.C. SRL. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursurile declarate de reclamanta SC S.C. SRL și de pârâtul M.D.R.T. împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.