ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8129/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 15 mai 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Suceava ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Germania pentru a perioadă de cel mult 3 ani, față de pârâtul R.V. In motivarea cererii reclamanta a susținut ca paratul a fost returnat la data de 26 aprilie 2007 din Germania, în baza Convenției dintre Ministerul de Interne al României cu Ministerul de Interne al acestei țări din 1992 si ca sunt aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

S-a mai arătat ca în vederea integrării în Uniunea Europeana România trebuie sa probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezenta, fără respectarea condițiilor legale de intrare si ședere a paratei, pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene ar dovedi exact contrariul - fiind necesar a se face în acest sens si aplicarea prevederilor art. 52 din actul normativ invocat anterior privind restrângerea dreptului la libera circulate în străinătate pe teritoriile tuturor statelor membre. Prin sentința civila nr. 798 din 24 mai 2007, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins ca nefondata cererea Direcției Generale de Pașapoarte, de restrângere a exercitării dreptului la libera circulate a paratului R.V.

pentru o perioada de 3 ani, reținând în esență ca paratul a fost returnat din Germania, la data de 26 aprilie 2007, și începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeana, dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, pe care reclamanta și-a Întemeiat cererea, nu-si mai găsesc aplicarea. Apelul declarat de reclamanta Direcției Generale de Pașapoarte a fost respins prin decizia civilă nr. 232 din 4 iulie 2007 de către Curtea de Apel Suceava, secția civilă, cu următoarea motivare.

Singura condiție impusa de legea interna pentru restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor romani este aceea ca persoana in cauza sa fi fost returnată dintr-un stat in baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat, aspect de natura să încalce normele comunitare in materie potrivit cărora, limitarea exercitării dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la libera circulație poate fi dispusa doar pentru motive de ordine publica, securitate publica sau sănătate publica sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin expulzare. Aceste norme comunitare au fost transpuse in legislația romana prin O.U.G.

nr. 102/2005, astfel încât cetățenilor romani, integrați la 01 ianuarie 2007 in Uniunea Europeana, nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu in raport cu cetățenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, in ceea ce privește limitările aduse exercitării dreptului la libera circulație in spațiul European, iar prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituția României, dreptul la libera circulație a cetățenilor romani in celelalte state membre ale Uniunii Europene poate fi restrâns numai in situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva Comunității Europene nr. 38/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație a pârâtului în Germania, pe o perioadă de maxim 3 ani.

Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut ca hotărârea atacata încalcă prevederile art. 38 lit. a), art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea ca simpla returnare a unei persoane in baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație. S-a susținut ca prevederile invocate sunt in deplina concordanta cu cele prevăzute in art. 25 din Constituția României, art. 29 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4) din Protocolul la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Recursul nu este întemeiat.

Articolul 38 lit. i) din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație in statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioada de cel mult trei ani, in cazul persoanelor readmise in baza unui acord de readmisie, insa, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, legea interna trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar in materie. Aceasta prioritate este stabilita in art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, texte potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.

De aceea legea romana trebuie interpretata in raport cu norma comunitara, iar dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, este garantat de art. 18 din Tratat, in aplicarea căruia a fost adoptata Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004. Acest act normativ este cuprins in anexele protocolului de aderare care cuprinde condițiile de aderare a României la Uniunea Europeana. Potrivit legislației europene in materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva 2004/3 8/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publica, siguranța naționala sau sănătate publica.

În alin. (2) al art. 27, textul prevede ca măsura trebuie sa respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza. Întrucât, in cauza, nu s-a dovedit ca paratul ar fi încălcat prevederile art. 27 din Directiva 2004/38/CE și pentru ca simplul fapt al returnării persoanei nu poate constitui temei suficient pentru luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTTVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 232 din 4 iulie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2007.