ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8129/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra recursului de

față, constată următoarele:

La data de 15 mai 2007, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a

solicitat

Tribunalului Suceava ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

restrângerea exercitării dreptului la libera

circulație în Germania pentru a perioadă

de cel mult 3 ani, față de

pârâtul R.V.

In motivarea cererii reclamanta a susținut ca

paratul a fost returnat la data

de 26

aprilie 2007 din Germania, în baza Convenției dintre Ministerul de Interne

al României cu

Ministerul de Interne al acestei țări din 1992 si ca sunt aplicabile

dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

S-a mai arătat ca

în vederea integrării în Uniunea Europeana România trebuie

sa probeze capacitatea de a stopa migrația

ilegală, iar prezenta, fără respectarea condițiilor legale de intrare si ședere

a paratei, pe teritoriul unor state membre ale

Uniunii Europene ar dovedi exact contrariul -

fiind necesar a se face în acest sens

si aplicarea

prevederilor art. 52 din actul normativ invocat anterior privind

restrângerea dreptului la libera circulate în

străinătate pe teritoriile tuturor statelor

membre.

Prin sentința civila nr. 798 din 24 mai 2007,

Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins ca nefondata cererea Direcției

Generale de Pașapoarte, de

restrângere a

exercitării dreptului la libera circulate a paratului R.V. pentru

o perioada de 3 ani, reținând în esență ca paratul

a fost returnat din Germania, la

data

de 26 aprilie 2007, și începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării României la

Uniunea Europeana, dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr.

248/2005, pe care reclamanta și-a Întemeiat cererea, nu-si mai găsesc

aplicarea.

Apelul declarat de reclamanta Direcției Generale

de Pașapoarte a fost respins prin decizia civilă nr. 232 din 4 iulie 2007 de

către Curtea de Apel Suceava, secția civilă, cu următoarea motivare.

Singura condiție

impusa de legea interna pentru restrângerea dreptului la libera

circulație a cetățenilor romani este

aceea ca persoana in cauza sa fi fost returnată

dintr-un stat in baza unui acord de readmisie

încheiat de România cu acel stat, aspect

de natura să încalce

normele comunitare in materie potrivit cărora, limitarea

exercitării dreptului fundamental al cetățenilor

statelor membre la libera circulație

poate

fi dispusa doar pentru motive de ordine publica, securitate publica sau

sănătate

publica sub forma refuzului

dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau

prin expulzare.

Aceste norme comunitare au fost transpuse in

legislația romana prin

O.U.G. nr. 102/2005,

astfel încât cetățenilor romani,

integrați

la 01 ianuarie 2007 in Uniunea Europeana, nu li se poate aplica un tratament

discriminatoriu in raport cu cetățenii celorlalte state membre ale Uniunii

Europene, in

ceea ce privește

limitările aduse exercitării dreptului la libera circulație in spațiul

European, iar prin raportare la dispozițiile art.

20 din Constituția României, dreptul

la libera circulație a cetățenilor

romani in celelalte state membre ale Uniunii Europene poate fi restrâns numai

in situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva

Comunității Europene nr. 38/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte, prin care a solicitat casarea

hotărârilor pronunțate și pe fond, admiterea cererii de restrângere a dreptului

la liberă circulație a pârâtului în Germania, pe o perioadă de maxim 3 ani.

Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta

a susținut ca hotărârea atacata încalcă prevederile art. 38 lit. a), art. 39 și

art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea ca simpla returnare a unei persoane

in baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil

pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație.

S-a susținut ca prevederile invocate sunt in

deplina concordanta cu cele prevăzute in art. 25 din Constituția României, art.

29 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4) din

Protocolul la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Recursul nu este întemeiat.

Articolul 38 lit. i) din Legea nr. 248/2005

prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la

libera circulație in statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioada de

cel mult trei ani, in cazul persoanelor readmise in baza unui acord de

readmisie, insa, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, legea interna

trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar in materie.

Aceasta prioritate este stabilita in

art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, texte potrivit cărora

prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte

reglementari comunitare au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile

interne.

De aceea legea romana trebuie

interpretata in raport cu norma comunitara, iar dreptul la libera circulație pe

teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, este garantat de art. 18 din

Tratat, in aplicarea căruia a fost adoptata Directiva 2004/38/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.

Acest act normativ este cuprins in

anexele protocolului de aderare care cuprinde condițiile de aderare a României

la Uniunea Europeana.

Potrivit legislației europene in

materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, însă, conform

art. 27 din Directiva 2004/3 8/CE, restricționarea libertății de circulație și

de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai

pentru motive de ordine publica, siguranța naționala sau sănătate publica.

În alin. (2) al art. 27, textul prevede

ca măsura trebuie sa respecte principiul proporționalității și să se întemeieze

exclusiv pe conduita persoanei in cauza.

Întrucât, in cauza, nu s-a dovedit ca

paratul ar fi încălcat prevederile art. 27 din Directiva 2004/38/CE și pentru

ca simplul fapt al returnării persoanei nu poate constitui temei suficient

pentru luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație,

recursul reclamantei va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTTVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul

declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 232 din 4 iulie 2007 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2007.