ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 143 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC V.P. SRL împotriva soluției procurorului emisă în dosar 589/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În cauză s-a dat eficiență disp. art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen. făcându-se trimitere la instituția juridică a autorității de lucru judecat, împrejurare ce împiedică derularea de noi anchete penale pentru aceeași faptă chiar și în contextul în care acestora li s-a dat o altă calificare juridică. În termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către petentă.

Acesta nu a fost motivat în scris iar petenta, prin reprezentat, nu s-a înfățișat în fața instanței de recurs. I.C.C.J. reține următoarele: Pentru a avea o reprezentare concretă a cauzei se impune a reda în detaliu reclamația ce a stat la baza derulării anchetei penale, precum și derulările procesuale întreprinse. Astfel, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.T. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și furt prev. de art. 208 -209 C. pen. În motivarea plângerii formulate petenta a susținut că executorului judecătoresc a săvârșit următoarele fapte: - în data de 16 noiembrie 2006 a întocmit un proces verbal de licitație în dosarul nr. 350/2003 în care a consemnat că sunt supuse vânzării bunuri proprietatea debitoarei SC M. & C.C.

SRL deși i s-a adus la cunoștință că bunurile erau proprietatea petentei; - în data de 17 noiembrie 2006 a întocmit un nou proces verbal prin care a încercat să vândă aceleași bunuri pe care a încercat să la vândă cu o zi înainte în cadrul aceluiași dosar de executare; - în data de 14 decembrie 2006 a întocmit un proces verbal de executare în dosarul 350/2003 în care a menționat că s-au ridicat de către adjudecatar bunuri proprietatea SC M. & C.C. SRL deși și de această dată i s-a adus la cunoștință că bunurile sunt proprietatea SC V.P. SRL. Prin rezoluția din 09 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc B.T.

cu motivarea că în cauză s-a mai pronunțat o soluție de către procuror care a fost confirmată de către instanțe. Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia cu motivarea că soluția atacată este legală și temeinică, aspect confirmat, după cum s-a arătat, inclusiv la nivelul instanței de fond. Esențial de remarcat este că prin rezoluția din 11 iunie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 206/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a executorului judecătoresc B.T. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 290, art. 220 alin. (1) și art. 323 C. pen.

În cuprinsul acestei rezoluții s-a reținut că învinuirea adusă executorului judecătoresc se referă la fapta de a fi întocmit în această calitate, la 16 noiembrie 2006, în dosarul execuțional 350/2003, procesul verbal de licitație având ca obiect bunuri care, la data respectivă nu se aflau în proprietatea debitorului ci în proprietatea persoanei vătămate, respectiva SC V.P. SRL. Parchetul a reținut, din probele administrate în cauză, că nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că executorul judecătoresc ar fi acționat cu rea credință în vederea prejudicierii intereselor persoanei vătămate.

În acest sens s-a motivat că factura fiscală prin care partea vătămată justifică susținerea faptului că a cumpărat de la debitor bunurile supuse executării nu poartă nicio semnătură din partea persoanelor autorizate ori a delegatului cumpărătorului și că deși a luat cunoștință de sechestrarea bunurilor supuse executării la data de 20 octombrie 2005 și că aceste bunuri au fost utilizate ca și garanție mobiliară fiind trecute în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare din data de 04 iulie 2006 partea vătămată nu a făcut contestație la executare. Soluția dată prin această rezoluție a fost menținută prin rezoluția din 3 decembrie 2007 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin sentința penală nr. 36/2008 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată împotriva acestor rezoluții. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin Decizia 2059/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 13/57 /2008. Față de această derulare procesuală, în contextul reclamației concrete aduse, mai sus detaliată, nu sunt de făcut trimiteri decât la textele legale incidente.

Art. 278 1 - Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții: a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată; În situația prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10. În speță, prin plângerea înregistrată la parchet sub nr. 667/II/2/2009 petenta a urmărit tragerea la răspundere penală a făptuitorului pentru aceeași faptă care a făcut obiectul verificărilor prin dosarul penal nr. 206 /P/2007 ­respectiv pentru că în cursul executări silite în dosarul execuțional 350/2003 ar fi supus vânzării la licitație publică bunuri despre care partea vătămată susține că ar fi fost proprietatea sa.

În susținerea afirmațiilor sale petentul nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost avute în vedere la momentul soluționării primei cereri. În aceste condiții în mod legal și cu deplin temei în cauză nu au mai fost efectuate verificări de fond și s-a dat eficiență dispozițiilor art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen. Hotărârea 36/2008 a Curții de apel Alba Iulia împiedecă derularea de noi proceduri judiciare în faza de urmărire penală pentru aceleași fapte chiar dacă acestora li s-a dat o altă calificare juridică. Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanța va respinge recursul ca fiind nefondat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC V.P. SRL împotriva sentinței penale nr. 143/2009 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.