ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondată plângerea

formulată de petenta SC V.P. SRL împotriva soluției procurorului emisă în dosar

589/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În cauză s-a dat eficiență disp. art.

278/1 alin. (11) C. proc. pen. făcându-se trimitere la instituția juridică a

autorității de lucru judecat, împrejurare ce împiedică derularea de noi anchete

penale pentru aceeași faptă chiar și în contextul în care acestora li s-a dat o

altă calificare juridică.

În termen legal s-a exercitat calea de

atac a recursului de către petentă. Acesta nu a fost motivat în scris iar

petenta, prin reprezentat, nu s-a înfățișat în fața instanței de recurs.

I.C.C.J. reține următoarele:

Pentru a avea o reprezentare concretă a

cauzei se impune a reda în detaliu reclamația ce a stat la baza derulării

anchetei penale, precum și derulările procesuale întreprinse.

Astfel, petenta a solicitat tragerea la

răspundere penală a executorului judecătoresc B.T. pentru săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și furt prev. de art. 208

-209 C. pen.

În motivarea plângerii formulate

petenta a susținut că executorului judecătoresc a săvârșit următoarele fapte:

- în data de 16 noiembrie 2006 a

întocmit un proces verbal de licitație în dosarul nr. 350/2003 în care a

consemnat că sunt supuse vânzării bunuri proprietatea debitoarei SC M. &

C.C. SRL deși i s-a adus la cunoștință că bunurile erau proprietatea petentei;

- în data de 17 noiembrie 2006 a

întocmit un nou proces verbal prin care a încercat să vândă aceleași bunuri pe

care a încercat să la vândă cu o zi înainte în cadrul aceluiași dosar de

executare;

- în data de 14 decembrie 2006 a

întocmit un proces verbal de executare în dosarul 350/2003 în care a menționat

că s-au ridicat de către adjudecatar bunuri proprietatea SC M. & C.C. SRL

deși și de această dată i s-a adus la cunoștință că bunurile sunt proprietatea SC

V.P. SRL.

Prin rezoluția din 09 iulie 2009

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi

penale față de executorul judecătoresc B.T. cu motivarea că în cauză s-a mai

pronunțat o soluție de către procuror care a fost confirmată de către instanțe.

Plângerea formulată de petent

împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia cu motivarea că soluția

atacată este legală și temeinică, aspect confirmat, după cum s-a arătat,

inclusiv la nivelul instanței de fond.

Esențial de remarcat este că prin

rezoluția din 11 iunie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia în dosar nr. 206/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

executorului judecătoresc B.T. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 246, art. 290, art. 220 alin. (1) și art. 323 C. pen.

În cuprinsul acestei rezoluții s-a

reținut că învinuirea adusă executorului judecătoresc se referă la fapta de a

fi întocmit în această calitate, la 16 noiembrie 2006, în dosarul execuțional

350/2003, procesul verbal de licitație având ca obiect bunuri care, la data

respectivă nu se aflau în proprietatea debitorului ci în proprietatea persoanei

vătămate, respectiva SC V.P. SRL.

Parchetul a reținut, din probele

administrate în cauză, că nu a rezultat niciun element care să conducă la

concluzia că executorul judecătoresc ar fi acționat cu rea credință în vederea

prejudicierii intereselor persoanei vătămate. În acest sens s-a motivat că

factura fiscală prin care partea vătămată justifică susținerea faptului că a

cumpărat de la debitor bunurile supuse executării nu poartă nicio semnătură din

partea persoanelor autorizate ori a delegatului cumpărătorului și că deși a

luat cunoștință de sechestrarea bunurilor supuse executării la data de 20

octombrie 2005 și că aceste bunuri au fost utilizate ca și garanție mobiliară

fiind trecute în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare din data de 04

iulie 2006 partea vătămată nu a făcut contestație la executare.

Soluția dată prin această rezoluție

a fost menținută prin rezoluția din 3 decembrie 2007 a Procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin sentința penală nr. 36/2008 a

Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată

împotriva acestor rezoluții. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă

prin Decizia 2059/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosar nr. 13/57 /2008.

Față de această derulare procesuală,

în contextul reclamației concrete aduse, mai sus detaliată, nu sunt de făcut

trimiteri decât la textele legale incidente.

Art. 278

1

- Judecătorul

pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin

sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând

rezoluția sau ordonanța atacată;

În situația prevăzută în alin. (8)

lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a

decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu

mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală

și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

În speță, prin plângerea

înregistrată la parchet sub nr. 667/II/2/2009 petenta a urmărit tragerea la

răspundere penală a făptuitorului pentru aceeași faptă care a făcut obiectul

verificărilor prin dosarul penal nr. 206 /P/2007 ­respectiv pentru că în cursul

executări silite în dosarul execuțional 350/2003 ar fi supus vânzării la

licitație publică bunuri despre care partea vătămată susține că ar fi fost

proprietatea sa. În susținerea afirmațiilor sale petentul nu a invocat fapte

sau împrejurări noi care să nu fi fost avute în vedere la momentul soluționării

primei cereri.

În aceste condiții în mod legal și cu deplin temei în

cauză nu au mai fost efectuate verificări de fond și s-a dat eficiență

dispozițiilor art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen.

Hotărârea 36/2008 a Curții de apel Alba Iulia

împiedecă derularea de noi proceduri judiciare în faza de urmărire penală

pentru aceleași fapte chiar dacă acestora li s-a dat o altă calificare

juridică.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanța va respinge recursul ca

fiind nefondat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara SC V.P. SRL împotriva sentinței penale nr. 143/2009 din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.