CASE OF KONYUKHOV v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

17.01.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1 (non-enforcement);Violation of Art. 13;Remainder inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF KONYUKHOV v. UKRAINE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KONYUKHOV v. UKRAINE (Depunerea nr. 1858/03) HOTĂRÂREA STASBOURG 17 ianuarie 2006 FINAL 17/04/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Konyukhov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința în calitate de Camera compusă din: J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė Popović, judecători și grefierul secțiunii Dollé, deliberat în privat la 13 decembrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 1858/03) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Oleksandr Vasylyovych Konyukhov („reclamantul”), la 10 decembrie 2002. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska. La 23 noiembrie 2004, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1956 și locuiește în orașul Kramatorsk, Ucraina. Primul set de proceduri În februarie 2002, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții municipale Kramatorsk împotriva Companiei comune de stoc „Konstantinovsky Metzavod” – o întreprindere de stat – în căutarea recuperării achizițiilor salariale și a compensației. La 18 iunie 2002, instanța a acordat reclamantului UAH 4.937.86 (în jur de 815) în achiziții salariale și alte plăți. La 15 august 2002 reclamantul a depus serviciului Kostyantynivka Town Bailiffs o scrisoare de execuție pentru hotărârea din 18 iunie 2002. În aceeași dată, Serviciul Bailiffs a instituit procedura de executare. La 31 octombrie 2002, Serviciul Bailiffs a informat reclamantul că hotărârea din 18 iunie 2002 nu a putut fi pusă în aplicare datorită numărului mare de proceduri de executare împotriva debitorului și faptul că procedura de vânzare forțată a activelor aparținând debitorului a fost suspendată din cauza moratoriei privind vânzarea forțată a bunurilor aparținând întreprinderilor de stat introdusă prin Legea din 29 noiembrie 2001. Hotărârea din 18 iunie 2002 rămâne neexecutată. A doua sesiune de procedură La 23 octombrie 2002, aceeași instanță a ordonat societății de stat „Domnaremont” să plătească reclamantului UAH 5,626,05 (în jur de 925) în achiziții salariale. 10. Reclamantul nu a aplicat Serviciului Bailiffs pentru executarea hotărârii. (1) din Legea Ucrainei din 21 aprilie 1999 „Procedurile privind executarea” prevede că un creditor trebuie să se aplice Serviciului Bailiffs cu o scrisoare de execuție pentru a permite acestuia să inițieze proceduri de executare în ceea ce privește decizia acordată în favoarea creditorului. 12. Alte dispoziții ale legislației interne relevante sunt rezumate în hotărârea Romashov v. Ucraina (n. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). DREPTUL ADMISSIBILITATE 13. Reclamantul s-a plâns de nerespectarea hotărârilor din 18 iunie 2002 și din 23 octombrie 2002 în favoarea sa. Invocă articolele 1 și 13 din Convenție, care prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 14. Curtea remarcă că plângerile de mai sus se referă la durata neexecuției a două hotărâri, una dintre care a fost depusă Serviciului de Execuție a Bailiffs, în timp ce celelalte nu au fost. Astfel, plângerile privind durata neexecuției fiecărei hotărâri ar trebui examinate separat. Guvernul a formulat o obiecție conform căreia reclamantul nu a epuizat măsurile interne, deoarece el nu a contestat acțiunile sau presupusa inactivitate a Serviciului de Stat în fața instanțelor interne. 16. Curtea reamintește că a respins deja o astfel de argumentare în cazuri similare (a se vedea Romashov Hotărârea, citată mai sus, §§ 28-33) și nu găsește niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz, în consecință, respinge obiecția Guvernului. 17. Curtea consideră că acest aspect al cauzei ridică chestiuni serioase de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror determinare necesită o examinare a meritelor. Reclamarea reclamantului cu privire la neexecutarea hotărârii din 23 octombrie 2002 18. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat măsurile interne, deoarece nu a depus o cerere la Serviciul Bailiffs, sau o cerere de executare, pentru inițierea procedurilor de executare în ceea ce privește hotărârea din 23 octombrie 2002. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamantul nu a solicitat includerea în lista creditorilor înființați în cadrul procedurii de faliment împotriva Companiei de Stat Domnaremont. 19. În general, reclamantul nu a fost de acord. 20. Curtea observă că reclamantul nu a solicitat Serviciului Bailiffs pentru aplicarea hotărârii din 23 octombrie 2002 în conformitate cu formalitățile prevăzute de legislația ucraineană. Consideră că dispozițiile articolului 1 din Legea „Proceduri privind executarea” (punctul 11 de mai sus), obligarea creditorilor să treacă prin Serviciul Bailiffs, nu sunt arbitrare sau irezonabile și nu impune o sarcină excesivă reclamantului. Prin urmare, Curtea este de acord cu Guvernul că reclamantul nu a demonstrat că a luat toate măsurile rezonabile pentru punerea în aplicare a acestei hotărâri și, prin urmare, nu a epuizat căile de recurs interne de care dispune în temeiul legislației ucrainene, prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. II. MERITS 21. Curtea va examina acum fondurile plângerii reclamantei cu privire la lungimea neexecuției hotărârii Curții orașului Kramatorsk din 18 iunie 2002 22. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolelor 1 și 13 din convenție (ca în cazul Romașov, citat mai sus, §§ 28-33 și 37). 23. Reclamantul nu este de acord. 24. Curtea remarcă că hotărârea Curții orașului Kramatorsk din 18 iunie 2002 a rămas neexecutată timp de mai mult de trei ani și cinci luni. 25. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolelor 1 și 13 din Convenție în cazurile care pun la punct probleme similare prezentei cereri (a se vedea, de exemplu, Sokur v. Ucraina , nr. 29439/02, §§ 36-37, 26 aprilie 2005, și Voitenko v. Ucraina . Prin examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Prin urmare, a fost o încălcare a articolelor 1 și 13 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 5 626.05 (prezentând 925), care corespunde sumelor hotărârilor din 18 iunie și 23 octombrie 2002, Curtea orașului Kramatorsk a susținut în continuare că a suferit unele prejudiciu material și moral datorită lungii neexecuției hotărârii. Cu toate acestea, el nu a specificat suma cererii sale și a lăsat această chestiune la discreția Curții. 29. Guvernul a susținut că afirmația reclamantului nu a fost justificată și a lăsat această chestiune în fața discreției Curții. 30. În măsura în care reclamantul a solicitat sumele atribuite de hotărârile în cauză, Curtea, având în vedere concluziile sale de mai sus, consideră că guvernul ar trebui să-i plătească datoria hotărârii din 18 iunie. În 2002 în soluționarea prejudiciilor materiale. În ceea ce privește cererea reclamantului pentru prejudiciu moral, Curtea face evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, acordă reclamantului 1,640 EUR. Costuri și cheltuieli 31. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. PENTRU aceste motive, TRIBUNALUL DECIZIE UNANIMOUS DECLARĂ plângerile reclamantului în temeiul articolelor 1 și 13 din Convenție cu privire la lungimea neexecuției hotărârii Curții orașului Kramatorsk din 18 iunie 2002 admisibil și restul cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție. Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, datoria îi este încă datorată în temeiul hotărârii Curții orașului Kramatorsk din 18 iunie 2002, precum și 1 640 EUR (o mie șase sute și patruzeci de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 ianuarie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa