ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2905/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 3919 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamantului A.S. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe, în sensul că pârâtul a fost obligat să primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române. Instanța a admis cererea privind daunele morale solicitate și a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a adresat autorității pârâte, solicitând fixarea datei în vederea depunerii cererii și actelor necesare pentru redobândirea cetățeniei române, iar până la data sesizării instanței a primit înștiințarea că datorită numărului mare de solicitări și a spațiilor limitate în care Ambasada își desfășoară activitatea, reclamantul urmează a fi programat pentru depunerea cererii, urmând a fi înștiințat în legătură cu acest aspect. Instanța de fond a constatat că termenul care a trecut de la formularea cererii nu poate fi considerat rezonabil, cât timp obligația de soluționare a cererilor în termen rezonabil subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, inclusiv cele premergătoare depunerii efective a cererii.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanța de fond a apreciat ca întemeiată această cerere, atâta timp cât prin atitudinea pârâtului reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a-și valorifica drepturile reglementate de Legea nr. 21/1991. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurentul a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre întemeiată pe o interpretare greșită a legii, întrucât acțiunea reclamanților este prescrisă, în raport cu cererile adresate autorității pârâte, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât nu a răspuns la excepția de prescripție a dreptului la acțiune invocată la fond.

Pe fondul acțiunii, autoritatea pârâtă a arătat că nu neagă caracterul rezonabil al termenului în discuție, însă s-a invocat faptul că există o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru a se depune cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române. S-a arătat că nu poate fi reținut un refuz nejustificat, întrucât există un răspuns formulat de autoritatea recurentă, iar acesta nu poate fi considerat ca o exprimare a unei restricționări a unui drept. Autoritatea recurentă a precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un termen cât mai scurt.

Recurentul a precizat că nu a fost afectat dreptul la un proces echitabil, întrucât în cauză este vorba de un termen administrativ. Cu privire la daunele morale acordate de instanța de fond, recurentul a criticat soluția adoptată, având în vedere că reclamantul nu a afirmat care este legătura de cauzalitate între fapta vătămătoare și dauna produsă. Recurentul a arătat că întotdeauna realitatea daunei, fie ea emoțională ori o atingere adusă onoarei sau prestigiului social, trebuie demonstrată, iar în cauza dedusă judecății nu a fost făcută o asemenea probă. De asemenea, s-a arătat faptul că soluția adoptată de instanța de fond este o măsură reparatorie suficientă, care nu mai necesită și despăgubiri.

A invocat practica constantă a Înaltei Curți în această materie. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul, constatând că în mod greșit au fost acordate daune morale și, în consecință, va modifica în parte sentința atacată în sensul că cererea privind daunele morale va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează: Cererea de despagubire morală este o cerere accesorie petitului principal, prin care se stabilește dacă un act administrativ sau refuzul de a se soluționa o cerere au caracter vătămător pentru persoana care pretinde acest lucru.

Numai în situația în care instanța stabilește că actul administrativ este nelegal și de natură a vătăma un drept recunoscut de lege reclamantului sau dacă stabilește că refuzul de a soluționa o cerere este nejustificat, se poate antrena și răspunderea pentru daunele morale. Prin Legea nr. 554/2004, s-a reglementat obiectul actiunii judiciare în materia contenciosului administrativ fiscal. Astfel, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din legea menționată, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, nemulțumită de raspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei și, eventual, reparatii pentru daune morale.

De asemenea, poate formula acțiune la instanta de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii. În cauza dedusă judecății, Înalta Curte a constatat că acțiunea reclamantului are ca obiect constatarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, motivarea cererii constând în faptul că pârâtul nu a soluționat cererea. Potrivit art. 52 din Constituția României, persoana vătămată într-un drept al ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În cauza de față, pârâtul a fost obligat să primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, iar Înalta Curte apreciază că atingerea adusă unui drept sau interes legitim este minimă și consideră că, în lipsa unei afirmări a existenței unei suferințe la nivel moral rezultate din întârzierea primirii cererii reclamantului, nu poate fi admisă cererea privind daunele morale solicitate.

Înalta Curte a constatat că motivul privind excepția de prescripție invocată și susținerea că acțiunea reclamantului este neîntemeiată pe fond sunt motive nefondate și instanța de control judiciar urmează să mențină soluția instanței de fond pe capătul de cerere principal, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate. În considerarea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , Înalta Curte a constatat că prejudiciul moral nu a fost dovedit și, în consecință, față de dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ., în temeiul art. 312 din C. proc. civ. va admite recursul formulat și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 3919 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în parte în sensul că respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.