ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2894/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2894/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentința nr. 2568 din 16 iunie 2009 a Curții
de Apel București a fost anulată ca netimbrată acțiunea reclamantei SC C. SRL Vrancea
formulată în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că obiectul cererii de chemate în judecată
vizează anularea protocolului încheiat între SC V. SA Focșani și Agenția Domeniilor
Statului, iar potrivit dispozițiilor art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea
nr. 146/1997 cererea de chemare în judecată se impune a fi timbrată. Instanța a
constatat că reclamanta nu a respectat dispozițiile privind taxa judiciară necesară
pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor
art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.
A invocat ca motive de
recurs prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și art. 304
1
din C.
proc. civ. și a solicitat ca instanța de recurs să se pronunțe pe fondul cauzei.
A depus la dosar taxa
de timbru atât pentru fondul cauzei, cât și pentru calea de atac a recursului.
Recurenta a făcut o prezentare,
structurată pe 8 puncte, privind motivele pe fond ale cererii de anulare a protocolului
încheiat între SC V. SA Focșani și Agenția Domeniilor Statului.
Intimata Agenția Domeniilor
Statului a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului
declarat, motivat de faptul că nu a fost indicată hotărârea atacată, iar pe fondul
recursului a pus concluzii ce vizează fondul acțiunii introductive.
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor
art. 299 coroborate cu art. 4 din C. proc. civ., a constatat că recurentul nu a
respectat dispozițiile art. 303 din C. proc. civ., situație în care va aplica sancțiunea
prevăzută de dispozițiile art. 306 din C. proc. civ. și va constata nul recursul
declarat.
Astfel, potrivit dispozițiilor
art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de
recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul
pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă
recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând
îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302
1
din C. proc. civ., a
constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de
lege în termenul arătat.
Astfel, s-a constatat
că motivele de recurs formulate nu se referă la motivul anulării acțiunii reclamantei,
ca netimbrată, ci vizează fondul pricinii, aspect asupra căruia Înalta Curte nu
se poate pronunța, atâta timp cât Curtea de Apel nu a intrat în cercetarea fondului
acțiunii, iar neindicarea motivelor pentru care hotărârea instanței de fond este
nelegală echivalează în fapt cu o nemotivare a recursului declarat.
În aceste condiții, Înalta
Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în
termenul defipt de lege.
Văzând dispozițiile
art. 302
1
și art. 303 din C. proc. civ. raportate la art. 301, art. 101
și art. 102 din C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare
pentru depunerea motivelor de recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului,
s-a constatat faptul că recurenta nu a respectat dispozițiile procedurale prevăzute
de lege.
În conformitate cu dispozițiile
art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii
să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația
să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite
de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor
art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Întrucât recurentul nu
a respectat dispozițiile mai sus arătate, Înalta Curte văzând dispozițiile art.
306 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost
motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
formulat de SC C. SRL Vrancea prin administrator judiciar A.C. SRL împotriva sentinței
nr. 2568 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 iunie 2010.