ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2893/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 3175 din 9 octombrie 2009 a

Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive

și în consecință a fost respinsă acțiunea reclamantului M.H. în contradictoriu cu

pârâtul G.B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită

cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că obiectul acțiunii introductive

privește anularea ordinului nr. 126 din 27 iulie 2007 emis de pârât și obligarea

pârâtului să-i înmâneze carnetul de muncă, reținut în mod abuziv, cu plata unor

daune materiale și morale.

Instanța de fond a reținut

că, în conformitate cu dispozițiile contenciosului administrativ, legitimare procesuală

pasivă o poate avea exclusiv autoritatea publică, așa cum este definită de art.

2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, anume organul de stat sau al unității

administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea

unui interes public.

Instanța a reținut că

în sfera de cuprindere a noțiunii juridice nu poate fi inclus funcționarul din cadrul

autorității publice care a semnat actul atacat, acesta putând fi introdus în cauză

numai alături de instituția publică emitentă a actului atacat.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul, fără a motiva cererea formulată.

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor

art. 299 coroborate cu art. 4 din C. proc. civ., a constatat că recurentul nu a

respectat dispozițiile art. 303 din C. proc. civ., situație în care va aplica sancțiunea

prevăzută de dispozițiile art. 306 din C. proc. civ. și va constata nul recursul

declarat.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

din C. proc. civ., a

constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de

lege în termenul arătat.

În aceste condiții, Înalta

Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în

termenul defipt de lege.

Văzând dispozițiile

art. 302

1

și art. 303 din C. proc. civ. raportate la art. 301, art. 101

și art. 102 din C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare

pentru depunerea motivelor de recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului,

s-a constatat faptul că recurentul nu a respectat dispozițiile procedurale prevăzute

de lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii

să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația

să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor

art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurentul nu

a respectat dispozițiile mai sus arătate, Înalta Curte văzând dispozițiile art.

306 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

formulat de M.H. împotriva sentinței nr. 3175 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.