ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2893/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 3175 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință a fost respinsă acțiunea reclamantului M.H. în contradictoriu cu pârâtul G.B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că obiectul acțiunii introductive privește anularea ordinului nr. 126 din 27 iulie 2007 emis de pârât și obligarea pârâtului să-i înmâneze carnetul de muncă, reținut în mod abuziv, cu plata unor daune materiale și morale.

Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile contenciosului administrativ, legitimare procesuală pasivă o poate avea exclusiv autoritatea publică, așa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, anume organul de stat sau al unității administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Instanța a reținut că în sfera de cuprindere a noțiunii juridice nu poate fi inclus funcționarul din cadrul autorității publice care a semnat actul atacat, acesta putând fi introdus în cauză numai alături de instituția publică emitentă a actului atacat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, fără a motiva cererea formulată.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 din C. proc. civ., a constatat că recurentul nu a respectat dispozițiile art. 303 din C. proc. civ., situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 din C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 din C. proc.

civ., a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat. În aceste condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege. Văzând dispozițiile art. 302 1 și art. 303 din C. proc. civ. raportate la art. 301, art. 101 și art. 102 din C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru depunerea motivelor de recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că recurentul nu a respectat dispozițiile procedurale prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările. Întrucât recurentul nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de M.H. împotriva sentinței nr. 3175 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.