ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2734/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P. a Municipiului București, anularea Hotărârii nr. 17358/141 din 19 mai 2009, obligarea intimatei să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu modificări ulterioare și acordarea drepturilor conferite de acest act normativ, precum și cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea formulată în baza Legii nr. 189/2000, argumentând că dispozițiile art. 1 lit. c) nu ar fi aplicabile întrucât, din actele anexate, reiese că reclamanta s-a născut în 1942, la mai mult de 300 de zile de la strămutarea părinților săi din Bulgaria.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 2586 din data de 1 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei C.M. și, în consecință, a dispus anularea Hotărârii nr. 17358/141 din 19 mai 2009 a C.P. a Municipiului București, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/1990 și să-i acorde drepturile prevăzute pentru perioada 14 iulie 1942 - 06 martie 1945, începând cu data de 01 mai 2009, precum și la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 14 iulie 1942, la mai mult de 300 de zile de la schimbul obligatoriu de populație dintre Bulgaria și România conform Tratatului încheiat la Craiova la data de 07 septembrie 1940. Constatând că, prin dispozițiile art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, legiuitorul a prevăzut drepturi compensatorii pentru toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, Curtea a apreciat că prin persoană persecutată trebuie înțeleasă și persoana care a suferit persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra sa, cum este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C.P.

a Municipiului București, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - reclamanta s-a născut pe teritoriul României, la 2 ani după semnarea Tratatului de la Craiova din 07 septembrie 1940, neputând avea deci calitatea de persoană strămutată; - Legea nr. 198/2000 nu menționează că de prevederile sale ar putea beneficia toți copiii născuți ulterior datei strămutării părinților pentru că au suferit privațiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinții, ci numai cei născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în acea localitate, ipoteză în care intimata-reclamantă nu se încadrează.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora "stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice.

Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești". Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a născut după strămutarea părinților săi și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, neexistând motive de reformare a sentinței recurate.

A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare. Pentru aceste considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către C.P. a Municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 2586 din data de 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.