ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3217/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 656 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul C.G.G. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Totodată a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 13 martie 2002, la zi. S-au reținut, în esență, următoarele: În noaptea de 17 februarie 1997, inculpatul i-a aplicat lovituri victimei I.P. (surdo-mut), care lucra la microferma inculpatului, cu pumnii și cu un corp dur, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul victimei.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 78/ P din 12 martie 2003, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de către inculpatul C.G.G. Totodată, a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 17 decembrie 2002, la zi. În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul C.G.G. Prin recursul Parchetului, s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., la o pedeapsă orientată către maximul special prevăzut de lege. Recursul Parchetului este numai, în parte, fondat. Din actul constatator medico-legal, rezultă că, în urma agresiunii inculpatului, victima a suferit multiple echimoze, plăgi în zona coapselor, la coate și genunchi și că moartea s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutive unui traumatism toraco-pulmonar, cu fracturi costale și rupturi pulmonare.

Pe baza acestor date și a probelor administrate în cauză, din care rezultă că inculpatul a aplicat victimei lovituri mai mult în zona coapselor, peste coate, genunchi și fese, instanțele au interpretat corect că inculpatul nu a prevăzut, nu a urmărit și nici nu a acceptat suprimarea vieții victimei. De altfel, probele nu atestă vreun mobil sau interes din partea inculpatului, în sensul de a fi urmărit uciderea victimei. Dimpotrivă, din probe, se desprinde concluzia că inculpatul și victima s-au înțeles bine anterior faptei, că I.P. era o persoană harnică și muncitoare, iar inculpatul îi asigura găzduirea și masa. Conflictul dintre inculpat și victimă a fost determinat de nemulțumirile inculpatului referitor la împrejurarea că, în ultima perioadă, victima începuse să consume băuturi alcoolice, situație în care inculpatul i-a cerut să plece.

Toate aceste date și elemente impun concluzia că nu a existat intenția de a ucide victima și că moartea acesteia a intervenit praeterintenționat, astfel că, sub acest aspect, recursul Parchetului apare nefondat. Trebuie admis însă că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de împrejurările comiterii acesteia și de persoana inculpatului (fire violentă, care a provocat anterior, mai multe scandaluri, nesincer în cursul procesului), instanțele nu au făcut o justă individualizare a pedepsei. Sub acest aspect, recursul Parchetului este fondat, urmând a fi admis, a se casa hotărârile atacate și a se majora pedeapsa de la 5 ani închisoare, la 8 ani închisoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva deciziei penale nr. 78/ P din 12 martie 2003 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul C.G.G. Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 656 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Constanța, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pe care o majorează de la 5 ani închisoare, la 8 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G.G., împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsă durata executată în arest preventiv de la 13 martie 2002, la zi. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2003.