ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6062/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 647 din 27 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnata R.V., împotriva sentinței penale nr. 101/2000 a aceluiași tribunal. S-a reținut că R.V. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru tâlhărie și ultraj contra bunelor moravuri și că motivele de revizuire invocate de aceasta, prin care a învederat că a fost cercetată abuziv și este nevinovată, nu se încadrează în nici unul din cazurile, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 504 din 28 august 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnată.

Împotriva acestei decizii, condamnata a declarat recurs, reinterând aceleași motive pe care le-a menționat în cererea introductivă și în apel. Recursul condamnatei nu este fondat întrucât instanțele analizând motivele invocate în cererea de revizuire au constatat în mod corect că ele nu se regăsesc, în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Pentru ca cercetarea abuzivă să constituie temei de revizuire, este necesar ca ea să fie dovedită în prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului, numai dacă instanța de judecată sau, după caz, procurorul, n-a putut examina fondul cauzei, situațiile sus-menționate se constată, nemijlocit, în procedura de revizuire.

Revizuienta nu a făcut dovada că s-a adresat procurorului sau instanței de judecată și aceste organe nu au putut examina fondul cauzei, așa cum prevăd dispozițiile art. 395 alin. (2) C. proc. pen. De asemenea, revizuienta nu a făcut dovada prin hotărâre judecătorească sau ordonanța procurorului că un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire o cere. Totodată, se constată că revizuienta nu a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, necunoscută de instanțele de judecată, ci s-a referit la aceleași apărări formulate și cu ocazia judecării cauzei. În raport de considerentele expuse se constată că în mod just cererea de revizuire a fost respinsă, motiv pentru care recursul declarat de revizuientă va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta condamnată R.V., împotriva deciziei penale nr. 504 din 28 august 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta condamnată să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2003.