ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6062/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 647 din 27

iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală, s-a respins cererea

de revizuire formulată de condamnata R.V., împotriva sentinței penale nr. 101/2000

a aceluiași tribunal.

S-a reținut că R.V. a fost

condamnată la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru tâlhărie și ultraj

contra bunelor moravuri și că motivele de revizuire invocate de aceasta, prin

care a învederat că a fost cercetată abuziv și este nevinovată, nu se

încadrează în nici unul din cazurile, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 504 din 28 august 2002, a respins ca nefondat apelul

declarat de condamnată.

Împotriva acestei decizii,

condamnata a declarat recurs, reinterând aceleași motive pe care le-a menționat

în cererea introductivă și în apel.

Recursul condamnatei nu este fondat

întrucât instanțele analizând motivele invocate în cererea de revizuire au

constatat în mod corect că ele nu se regăsesc, în dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

Pentru ca cercetarea abuzivă să

constituie temei de revizuire, este necesar ca ea să fie dovedită în prealabil

și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanța

procurorului, numai dacă instanța de judecată sau, după caz, procurorul, n-a

putut examina fondul cauzei, situațiile sus-menționate se constată, nemijlocit,

în procedura de revizuire.

Revizuienta nu a făcut dovada că s-a

adresat procurorului sau instanței de judecată și aceste organe nu au putut

examina fondul cauzei, așa cum prevăd dispozițiile art. 395 alin. (2) C. proc.

pen. De asemenea, revizuienta nu a făcut dovada prin hotărâre judecătorească

sau ordonanța procurorului că un membru al completului de judecată, procurorul

sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire o cere.

Totodată, se constată că revizuienta

nu a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, necunoscută de instanțele de

judecată, ci s-a referit la aceleași apărări formulate și cu ocazia judecării

cauzei.

În raport de considerentele expuse

se constată că în mod just cererea de revizuire a fost respinsă, motiv pentru

care recursul declarat de revizuientă va fi respins ca nefondat, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienta condamnată R.V., împotriva deciziei penale nr. 504 din

28 august 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta condamnată să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

decembrie 2003.