ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1662/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 936 din 8

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul L.G.

A reținut instanța că prin sentința

penală nr. 548/1999 a Tribunalului București rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 3944 din 13 octombrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, L.G. a fost

condamnat la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen.

Motivele invocate de revizuient prin

care a solicitat reanalizarea probelor administrate, întrucât nu el este

autorul infracțiunii, au fost apreciate de instanță că nu se încadrează în

cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.

759 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva acestor hotărâri,

condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea acestora și admiterea cererii

de revizuire pentru motivele invocate.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Cazurile de revizuire a unei

hotărâri judecătorești rămase definitive sunt expres și limitativ prevăzute de

art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen.

Motivul de revizuire invocat de

condamnat prin care a solicitat reanalizarea probelor administrate cu

consecința stabilirii lipsei nevinovăției pentru infracțiunea reținută în

sarcina sa, corect a fost apreciat de instanțe că nu se încadrează în cazurile

de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Hotărârile atacate sunt legale și

temeinice, astfel că în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnat ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 759 din 27 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2003.