ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 4 septembrie 2003, reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 7142 din 29 august 2003 și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor respective. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate, fiind născută în timpul refugiului părinților săi. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 400/CA/2003 - P din 6 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reținând că, fiind copil născut în tipul refugiului părinților săi, reclamanta a dobândit același statut, suferind persecuții din motive etnice, pe toată perioada refugiului acestora, care este sinonim cu strămutarea. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. Recurenta a susținut, în esență, că nefiind născută la data strămutării părinților, intimata nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, întrucât legea română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului neconceput, o asemenea situație nefiind reglementată de Legea nr. 189/2000.

Recursul este neîntemeiat. Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 24 octombrie 1941, în localitatea Brad, raionul Brad, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeles atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții său au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Faptul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuțiilor etnice.

Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate și, în considerarea prevederilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 400/CA/2003 - P din 6 octombrie a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.