ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la data de 4 septembrie 2003, reclamanta P.V. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea

hotărârii nr. 7142 din 29 august 2003 și obligarea acesteia să-i ateste calitatea

de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

acordarea drepturilor respective.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

indicate, fiind născută în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 400/CA/2003

- P din 6 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

reținând că, fiind copil născut în tipul refugiului părinților săi, reclamanta

a dobândit același statut, suferind persecuții din motive etnice, pe toată

perioada refugiului acestora, care este sinonim cu strămutarea.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta a susținut, în esență, că nefiind

născută la data strămutării părinților, intimata nu avea un domiciliu de unde

să fi fost strămutată, întrucât legea română nu recunoaște capacitatea de

folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului neconceput, o asemenea

situație nefiind reglementată de Legea nr. 189/2000.

Recursul este neîntemeiat.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 24 octombrie 1941, în localitatea Brad,

raionul Brad, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeles atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții său au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Faptul că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori,

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuțiilor

etnice.

Având în vedere considerentele de

mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de

recurs sunt neîntemeiate și, în considerarea prevederilor art. 318 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 400/CA/2003 - P

din 6 octombrie a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2004.