ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 4 august 2003, reclamanta P.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 5639 din 18 iulie 2003, emisă

de pârâtă și obligarea acesteia, să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

indicate, fiind născută în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 414/CA/2003 - P.I. din 13

octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

reținând că, fiind copil născut în timpul refugiului părinților săi, reclamanta

a dobândit același statut, devenind și ea refugiată în statul primitor.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta a susținut, în esență că, nefiind

născută la data strămutării părinților, intimata nu avea un domiciliu de unde să

fi fost strămutată, întrucât legea română nu recunoaște capacitatea de folosință

și nici de domiciliu, în favoarea fătului neconceput, o asemenea situație

nefiind reglementată de Legea nr. 189/2000.

Recursul este neîntemeiat.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 6 aprilie 1942, în comuna Dobrești, județul

Bihor, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor respective

în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțul supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori,

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate urmările

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 414/CA/2003 - P.I.

din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.