ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3564/2004

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din 1

martie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 476/2004, a fost

respinsă cererea de amânare a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 332/2002 a Tribunalului Alba, formulată de condamnatul

M.I.A.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că petentului i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani

închisoare prin sentința penală nr. 332/2002 a Tribunalului Alba, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 299/2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Condamnatul a solicitat amânarea

executării pedepsei închisorii, motivând că mama sa se află în îngrijirea lui

din anul 2001, întrucât în urma unei intervenții chirurgicale neurologice a

suferit o pareză care o pune în imposibilitate de a se întreține.

Ancheta socială efectuată la

domiciliul mamei condamnatului, a confirmat susținerile acestuia propunând

admiterea cererii de amânare a executării pedepsei.

Instanța de fond, reținând că starea

sănătății mamei petentului este una permanentă, că aceasta este bolnavă de mai

mulți ani, situație ce nu poate fi înlăturată ori ameliorată radical, a respins

cererea acestuia.

Împotriva acestei instanțe a

declarat apel condamnatul care a reiterat motivele invocate la instanța de

fond.

Prin decizia penală nr. 127 din 6

aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2069/2004, Curtea de Apel Alba Iulia, a

respins apelul declarat de condamnat considerând că motivele invocate de

condamnat nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul care a menționat faptul că starea de sănătate a mamei sale

s-a agravat, că s-a recomandat ca acesteia să i se facă o nouă intervenție

chirurgicală, că prezența lui în această situație este indispensabilă având în

vedere faptul că este singurul întreținător al mamei sale. În acest sens au

fost depuse noi acte medicale.

Verificând legalitatea și temeinicia

deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, se

consideră că recursul declarat este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde

lucrează. În acest caz, executarea pedepsei poate fi amânată cel mult 3 luni și

numai o singură dată.

Din ancheta socială efectuată în

cauză rezultă că M.I.A. este singurul întreținător al mamei sale care este grav

bolnavă fiind pensionată medical în anul 1992, că aceasta nu se poate deplasa,

nu este capabilă să se autogospodărească și necesită o îngrijire permanentă.

Din actele medicale aflate la

dosarul de fond rezultă că mama condamnatului a fost supusă în anul 2001 unei

intervenții chirurgicale în prezent având diagnosticul de „tumoră de trunchi

cerebraloperata, cavernom de mezencefal cu extensie în hipotalamusul drept cu

hemipareză stg. accentuată și paralizie de nerv VI dr. sechelar, hipertensiune

arterială esențială accentuată”.

Actele medicale prezentate la

instanța de recurs confirmă diagnosticul menționat mai sus, cu precizarea că

boala mamei condamnatului s-a agravat fiind necesară o nouă intervenție

chirurgicală.

Rezultă în mod evident că o nouă

intervenție medicală presupune post-operator, o îngrijire specială pe o durată

de cel puțin 3 luni.

În raport de situația expusă mai

sus, curtea consideră că prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., sunt

îndeplinite, „împrejurările speciale” care atrag consecințe grave pentru

condamnat și familia acestuia fiind pe deplin dovedite.

În consecință, în conformitate cu

art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., curtea urmează să

admită recursul declarat, să caseze decizia și sentința pronunțată în cauză și,

să admită cererea de amânare a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni de

la data pronunțării prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 06 aprilie 2004 a

Curții de Apel Alba – Iulia.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 47 din 01 martie 2004 a Tribunalului

Alba.

Admite cererea formulată de

condamnat și dispune amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare pe timp

de 3 luni începând cu data pronunțării prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la

data de 25 iunie 2004.