ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3564/2004

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 1 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 476/2004, a fost respinsă cererea de amânare a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 332/2002 a Tribunalului Alba, formulată de condamnatul M.I.A. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentului i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 332/2002 a Tribunalului Alba, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Condamnatul a solicitat amânarea executării pedepsei închisorii, motivând că mama sa se află în îngrijirea lui din anul 2001, întrucât în urma unei intervenții chirurgicale neurologice a suferit o pareză care o pune în imposibilitate de a se întreține.

Ancheta socială efectuată la domiciliul mamei condamnatului, a confirmat susținerile acestuia propunând admiterea cererii de amânare a executării pedepsei. Instanța de fond, reținând că starea sănătății mamei petentului este una permanentă, că aceasta este bolnavă de mai mulți ani, situație ce nu poate fi înlăturată ori ameliorată radical, a respins cererea acestuia. Împotriva acestei instanțe a declarat apel condamnatul care a reiterat motivele invocate la instanța de fond. Prin decizia penală nr. 127 din 6 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2069/2004, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul declarat de condamnat considerând că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a menționat faptul că starea de sănătate a mamei sale s-a agravat, că s-a recomandat ca acesteia să i se facă o nouă intervenție chirurgicală, că prezența lui în această situație este indispensabilă având în vedere faptul că este singurul întreținător al mamei sale. În acest sens au fost depuse noi acte medicale. Verificând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, se consideră că recursul declarat este întemeiat. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează.

În acest caz, executarea pedepsei poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că M.I.A. este singurul întreținător al mamei sale care este grav bolnavă fiind pensionată medical în anul 1992, că aceasta nu se poate deplasa, nu este capabilă să se autogospodărească și necesită o îngrijire permanentă. Din actele medicale aflate la dosarul de fond rezultă că mama condamnatului a fost supusă în anul 2001 unei intervenții chirurgicale în prezent având diagnosticul de „tumoră de trunchi cerebraloperata, cavernom de mezencefal cu extensie în hipotalamusul drept cu hemipareză stg. accentuată și paralizie de nerv VI dr. sechelar, hipertensiune arterială esențială accentuată”.

Actele medicale prezentate la instanța de recurs confirmă diagnosticul menționat mai sus, cu precizarea că boala mamei condamnatului s-a agravat fiind necesară o nouă intervenție chirurgicală. Rezultă în mod evident că o nouă intervenție medicală presupune post-operator, o îngrijire specială pe o durată de cel puțin 3 luni. În raport de situația expusă mai sus, curtea consideră că prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., sunt îndeplinite, „împrejurările speciale” care atrag consecințe grave pentru condamnat și familia acestuia fiind pe deplin dovedite. În consecință, în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., curtea urmează să admită recursul declarat, să caseze decizia și sentința pronunțată în cauză și, să admită cererea de amânare a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni de la data pronunțării prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 06 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba – Iulia. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 47 din 01 martie 2004 a Tribunalului Alba. Admite cererea formulată de condamnat și dispune amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare pe timp de 3 luni începând cu data pronunțării prezentei decizii. Definitivă. Pronunțată în ședința publică de la data de 25 iunie 2004.