ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 949/2003

La

6 martie 2003 s-a luat  în examinare recursul declarat de M.G. împotriva

sentinței civile nr.252 /F din  20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Brașov,

Secția  comercială și de  contencios administrativ.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 6 martie 2003 iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 10 martie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 27 august 2001, M.G. a formulat plângere  împotriva deciziei nr.1329

din 26 iulie 2001 a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare solicitând

anulare  acesteia, ca nelegală.

In

motivarea, reclamantul a  arătat că actul administrativ atacat prin care i s-a

respins contestația împotriva ordonanței CNVM nr.184 din 26 iunie 2001 de  sancționare

cu 10.000.000 lei amendă este ilegal deoarece contravenția  pentru care a fost

sancționat  nu este prevăzută de lege iar modalitatea în care  s-a procedat

derogă de la dreptul  comun.

In

context, reclamantul a invocat, în temeiul art.17 – teza finală-excepția de

ilegalitate a normelor privind stabilirea și sancționarea  contravențiilor la

regimul valorilor mobiliare și burselor de valori, cuprinse  în Regulamentul

nr.3/1998 al CNVM precum și a celor privind procedura de sancționare prevăzută

de Regulamentul nr.11/1998 al aceleiași autorități.

Pe

fondul cauzei, a arătat că sancțiunea dată prin ordonanța nr.148/2001,

menținută prin decizia contestată, este excesivă în raport cu faptele săvârșite

și cu vinovăția reclamantului.

Curtea

de Apel Brașov, Secția  comercială și de contencios administrativ, prin

sentința nr.252/F din 20 noiembrie 2001 a respins excepția de ilegalitate a

Regulamentelor nr.3/1998 și 11 /1998 emise de CNVM  cu privire la stabilirea și

sancționarea contravențiilor, respectiv procedura de  constatare a acestora, și

a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.           Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de

valori  încredințează administrarea ei, punerea în aplicare,precum și

supravegherea și controlul respectării dispozițiilor sale,  Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare (CNVM) care adoptă norme prin regulamente și instrucțiuni

(art.1,4 și 13).

Că,

această lege  constituie o lege  cadru în  domeniul valorilor mobiliare și

consacră o procedură derogatorie de la dreptul comun contravențional așa încât

nu se poate pune problema încălcării acestuia.

Constatând,

deci, legalitatea actelor normative emise de CNVM,prima instanță a constatat și

legalitatea măsurii de sancționare a reclamantului  dispusă prin ordonanța

nr.184/2001 și menținută de autoritatea  pârâtă prin decizia nr.1329 din 26

iulie 2001.

Impotriva

sentinței reclamantul M.G. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie conform art.304 pct.7,8 și 9 din Codul de procedură civilă.

Prin

motivele de casare depuse la dosar se reiau susținerile din petitul plângerii

potrivit  cărora stabilirea contravențiilor nu poate fi făcută de CNVM, iar art

4 din Legea nr.52/1994 nu derogă dela dreptul comun în materie contravențională

(Legea nr.32/1998, respectiv OG nr.2/2001). Aceste considerente impun, în

opinia recurentului, constatarea că respingerea excepției de ilegalitate și, pe

cale de consecință, a plângerii, este greșită.

Recursul

nu poate fi primit pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit

art.17, teza finală, din Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare și bursele

de valori „Excepția de ilegalitate poate fi ridicată în orice fază a judecății,

la prima instanță sau în apel, cu suspendarea judecății și trimiterea excepției

spre soluționare la curtea de apel competentă, care se pronunță prin decizie

irevocabilă, urmând procedura Legii contenciosului administrativ”.

Or,

în cauză, instanța  competentă, respectiv Curtea de Apel Brașov, soluționând

cauza potrivit Legii contenciosului administrativ nr.29/1990 a examinat

excepția de ilegalitate invocată de reclamant în apărarea sa și a respins-o

motivat.

Potrivit

textului mai sus-menționat, soluția dată la excepția de ilegalitate este

irevocabilă și, prin urmare, nu poate fi desființată pe calea recursului.

Intrucât

sentința atacată nu a fost criticată și pentru alte aspecte, iar din examinarea

dosarului nu au rezultat alte motive care, potrivit legii, să conducă la

modificarea sau casarea ei, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de de M.G. împotriva  sentinței civile nr. 252/F din  20

noiembrie 2001 a Curții de Apel Brașov –Secția comercială și de contencios

administrativ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 martie  2003.