ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.11.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3982/2003

HOTĂRÂRE
19.11.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3982/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța, sub nr. 760 din 8 mai 2003, reclamantul G.C. a chemat în

judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea – Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie

modificată hotărârea nr. 185 din 26 martie 2003, emisă de pârâtă pe seama

reclamantului, în sensul de a i se recunoaște calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, prin luarea în considerare ca

stagiu militar în detașamentele de muncă, a întregii perioade cuprinsă între 20

iulie 1952 și 15 august 1956.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat următoarele:

- Comisia pentru stabilirea

situațiilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 nu au ținut cont de înscrierea în fișa

de evidență militară, din care rezultă că a fost încorporat la data de 20 iulie

1952 și lăsat la vatră la data de 15 august 1956, fiind repartizat la

Detașamentul Petroșani, de unde a fost detașat la mai multe șantiere de lucru

care aparțineau acestui detașament;

- în mod greșit, comisia a luat în

considerare, ca stagiu militar în detașamentele de muncă, numai 20 de zile, în

loc de 48 de luni și 20 de zile, deși, în timp ce altor persoane aflate într-o

situație identică, le-a fost recunoscută întreaga perioadă.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Tulcea, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii, arătând

că:

- potrivit înregistrărilor în

livretul militar al reclamantului, acesta a efectuat stagiul militar la

Detașamentul Petroșani, de la 20 iulie, la 10 august 1952 și la Detașamentul

G.A.S. Petrești, de la 31 mai 1955, la 15 august 1956, iar în fișa de evidență

militară eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești, stagiul militar apare ca fiind

efectuat în perioada iulie 1952 – august 1956, la Detașamentul Petroșani;

- în raport cu cele două acte care

atestă stagiul militar efectuat de reclamant, comisia a luat în considerare

doar perioada de stagiu înscrisă în livretul militar, ca fiind efectuată la

Detașamentul Petrești, deoarece, în „Tabelul cu evidența detașamentelor și

unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în

perioada 1950 – 1961” comunicat de Arhivele Naționale, figurează doar

Detașamentul Petroșani, înființat în anul 1950, iar nu și Detașamentul G.A.S.

Petrești. înscris în livretul militar al reclamantului.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 70 din 29 mai 2003, a admis

acțiunea reclamantului și a modificat hotărârea emisă de pârâtă, în sensul că

reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru

perioada 20 iulie – 10 august 1952 și 31 mai 1955 – 15 august 1956.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și reclamantul G.C.

Pârâta, prin motivele de recurs, a

susținut că:

- instanța nu a ținut seama de

faptul că reclamantul nu a avut continuitate în efectuarea stagiului militar,

iar cel efectuat la Detașamentul G.A.S. Petrești nu poate fi recunoscut ca

încadrându-se în prevederile Legii nr. 309/2003, întrucât acest detașament nu

figurează în „Tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă”

comunicat de Arhivele Naționale;

- instanța a depășit atribuțiile

puterii judecătorești, stabilind fără să aibă o bază legală, că un anumit

detașament de muncă, respectiv Detașamentul G.A.S. Petrești, face parte din

Direcția Generală a Serviciului Muncii, care a funcționat în perioada 1950 –

1961, deși toate datele privind asemenea detașamente de muncă sunt deținute de

Ministerul de Interne prin Arhivele Naționale.

Reclamantul G.C., prin motivele de

recurs formulate în scris, a susținut că instanța de fond a făcut aprecieri

greșite cu privire la probele care au fost administrate în cauză, probe din

care rezultă că el, reclamantul, a avut continuitate în efectuarea stagiului

militar pe întreaga perioadă 20 iulie 1952 – 15 august 1956.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

instanță constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în cele

ce urmează:

La pronunțarea sentinței, instanța

de fond a ținut seama de probele administrate în cauză și care fac dovada

stagiului militar efectuat de reclamant în detașamentele de muncă, respectiv

livretul militar și fișa de evidență privind executarea serviciului militar.

Din probele administrate în cauză

rezultă că stagiul militar a fost efectuat în perioada 1952 – 1956, în

detașamente cu specific de activitate în construcții, însă înscrierile din

livretul militar sunt mai complete și mai bine determinate în raport cu cele

din fișa de evidență militară, care au un caracter general. Astfel, în livretul

militar apare că reclamantul a fost încorporat la data de 20 iulie 1952, la

Detașamentul Petroșani, iar la data de 10 august 1952 a fost lăsat la vatră,

fiind reîncorporat la data de 31 mai 1955 la Detașamentul G.A.S. Petrești și

lăsat la vatră la data de 15 august 1956.

„Carnetul ostașului miner” invocat

de reclamant ca probă nouă în recurs, nu face dovada continuității stagiului

militar în detașamente de muncă, mențiunea înscrisă în acesta referindu-se doar

la faptul că la data de 20 noiembrie 1954, reclamantul efectua stagiul militar

la Detașamentul de muncă din industria cărbunelui – Șantierul Golești.

Prin urmare, nu poate fi acceptată

susținerea recurentului-reclamant, cum că ar fi avut continuitate în efectuarea

stagiului militar.

Cât privește criticile aduse de

pârâtă cu privire la luarea în considerare de către instanța de fond și a

perioadei 31 mai 1955 – 15 august 1956, ca stagiu militar în detașamente de

muncă, acestea sunt nejustificate sub toate aspectele.

Conform mențiunii din livretul

militar, în perioada 31 mai 1955 – 15 august 1956, reclamantul a efectuat stagiul

militar la unitatea de muncă G.A.S. Petrești, această unitate fiind înscrisă în

„Tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă”, care, așa cum

rezultă din înscrisul aflat la dosar, a fost înaintat Ministerului Muncii și

Solidarității Sociale, de către Arhivele Naționale.

Pentru considerentele arătate,

recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, iar sentința

instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, cu precizările

prezentate mai sus.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 70/CA din 29 mai

2003 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, precum și

recursul declarat de G.C. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1822/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 283/CA/2004, reclamantul U.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea
ÎCCJ 2003-11-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4276/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: G.G.I. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Vâlcea, a solicitat modificarea hotărârii nr. 819 din 20 februarie 2003 emisă de pârâtă, în sensul că
ÎCCJ 2005-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2455/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul N.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând ca pri
ÎCCJ 2004-05-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2137/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 196/F-C pronunțată la data de 22 septembrie 2003 în dosarul nr. 3962/2003, Curtea de Apel Pitești, se
ÎCCJ 2005-02-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 925/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 iulie 2003, la Curtea de Apel Pitești, reclamantul D.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Vâlcea, pentru ca p
Sursă