ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3884/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3884/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2241 din 10
iunie 2003, Curtea Supremă de justiție, secția de contencios administrativ, a
respins recursul declarat de A.E., împotriva sentinței civile nr. 52 din 22
ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii și
Solidarității Sociale și Casa Națională de Pensii, privind legalitatea O.U.G.
nr. 49/2001.
S-a reținut de către instanța de
recurs, că O.U.G. nr. 49/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr.
19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări
sociale, are natura unui act normativ cu putere de lege, adoptat de guvern în
baza delegării legislative și care o exclude din categoria actelor
administrative supuse controlului de legalitate al instanțelor judecătorești.
Împotriva acestei decizii a formulat
contestație în anulare, A.E., susținând că în mod eronat, printr-o împărțire
arbitrară a pensionarilor în două categorii, a fost inclusă în categoria celor
cu pensii mari și exclusă astfel de la indexarea și recorelarea prevăzută de
art. 168 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, pentru perioada 2002 – 2004.
Contestația în anulare nu este
fondată.
În conformitate cu dispozițiile art.
318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu
contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a
omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Or, în cauză, susținerile
contestatoarei, reprezintă în fapt o reiterare a motivelor din acțiune și
recurs, nu pot fi asimilate cerinței exprese prevăzute de dispozițiile
enunțate, care nu vizează greșeli de apreciere a probelor sau de interpretare a
unor dispoziții legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de A.E. împotriva deciziei nr. 2241 din 10 iunie 2003 a Curții
Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 noiembrie 2003.