- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 14 noiembrie 2003
Decizia nr. 3884/2003 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2241 din 10 iunie 2003, Curtea Supremă de justiție, secția de contencios administrativ, a respins recursul declarat de A.E., împotriva sentinței civile nr. 52 din 22 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Casa Națională de Pensii, privind legalitatea O.U.G. nr. 49/2001. S-a reținut de către instanța de recurs, că O.U.G. nr. 49/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, are natura unui act normativ cu putere de lege, adoptat de guvern în baza delegării legislative și care o exclude din categoria actelor administrative supuse controlului de legalitate al instanțelor judecătorești.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, A.E., susținând că în mod eronat, printr-o împărțire arbitrară a pensionarilor în două categorii, a fost inclusă în categoria celor cu pensii mari și exclusă astfel de la indexarea și recorelarea prevăzută de art. 168 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, pentru perioada 2002 – 2004. Contestația în anulare nu este fondată. În conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Or, în cauză, susținerile contestatoarei, reprezintă în fapt o reiterare a motivelor din acțiune și recurs, nu pot fi asimilate cerinței exprese prevăzute de dispozițiile enunțate, care nu vizează greșeli de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de A.E. împotriva deciziei nr. 2241 din 10 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2003.