- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 ianuarie 2006
- Stat pârât
- CYP
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Kyriakidis și Kyriakidou împotriva Ciprului
Traducere în română Auto
Reclamanții s-au născut în 1952 și, respectiv, în 1964 și trăiesc în Nicosia. La 22 ianuarie 1998, reclamanții au depus o acțiune civilă în fața Curții de District din Nicosia împotriva Bank of Cyprus Ltd cu privire la un depozit pe care se presupunea că îl făcuse în 1993. Reclamanții au declarat că, înainte de depunerea acțiunii, ei s-au plâns la poliție și la procurorul general al Republicii, care au menținut, au refuzat să investigheze cazul lor. Procedura s-a încheiat la 16 noiembrie 1998 după cinci amânări la cererea inculpatului, cu consimțământul reclamanților, în ceea ce privește depunerea apărării sale. Începând cu 16 noiembrie 1998 până la 24 februarie 2003, cazul a fost suspendat de patru ori la cererea inculpatului și cu consimțământul reclamanților, de două ori la cererea părților și o dată la cererea reclamantului.
În plus, instanța a suspendat cazul de șase ori mai ales în scopul abordării cu alte acțiuni civile. De exemplu, cazul a fost suspendat de la 30 aprilie 1999 la 7 octombrie 1999 și apoi la 1 februarie 2000; de la noiembrie 2000 la 26 martie 2001 și de la 24 septembrie 2001 până la 28 februarie 2002 pentru indicații. În această perioadă, instanța a abordat, de asemenea, o cerere interlocutivă depusă de inculpat în cadrul procedurii. Audierea cazului a început la 24 februarie 2003 și s-a încheiat la 22 aprilie 2003. În această perioadă s-a desfășurat un total de patru sesiuni de audiere și s-a pronunțat o decizie intermediară. La 23 mai 2003, instanța de district și-a pronunțat hotărârea respingând acțiunile reclamanților cu costuri care urmează să fie plătite de acestea.
10. art. 30 alineatul (2) din Constituția Cipriotă prevede următoarele dispoziții: (2) „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare persoană are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de către [a] ... tribunal ...”. 11. La 30 iulie 2001, Curtea Supremă a adoptat „Răgul de practică judiciară” care prevede următoarele: „În timpul ședinței Curții din 3 iulie 2001 și înainte ca Curtea să decurgă cu activitatea judiciară, Președintele a anunțat eliberarea următoarei reguli de practică judiciară”. Președintele Curții Supreme dl G.M. Pikis a declarat după cum urmează: „Cu acordul unanim al tuturor judecătorilor Curții Supreme, se emite următoarea regulă de practică: Se recunoaște că datoria de audiere a cazurilor în termen rezonabil este datoria individuală a judecătorului judecătorului judecător și o datorie colectivă a funcției judiciare.
Înființarea de norme pentru efectuarea unui proces în timp rezonabil și supravegherea procedurilor de prevenire a întârzierilor este responsabilitatea Curții Supreme. Performanța sa trebuie reglementată într-un mod care să asigure, nu numai în avans, ci și în cursul procesului, respectarea garanțiilor stabilite de art. 30.2 din Constituție și a principiilor care reglementează administrarea corectă a justiției, astfel cum se prevede în circulari ale Curții Supreme. Pentru atingerea acestui scop, se adoptă actuala Regula de practică.
Ori de câte ori se întârzie cunoștințele Curții Supreme ( fie prin intermediul Registrelor sau după reprezentanțele făcute de orice persoană care are un interes în procesul cazului) că procesul este întârziat, fie apare din aranjamentele făcute – în ceea ce privește procesul său – că este posibil ca procesul să fie întârziat, sau în cazul în care se pare că audierea nu este desfășurată în mod ininterrupt, astfel cum este stabilită în circularurile Curții Supreme, Curtea Supremă poate emite indicații pentru prevenirea întârzierilor în audierea cazului și pentru procesul ininterrupt al cazului, după cum consideră potrivit. Responsabilitatea de a observa desfășurarea cazurilor judecate, în scopul informației Curții Supreme cu privire la întârzieri observate sau preconizate în procesul cazurilor civile și penale, este conferită grefierului, care va servi la Curtea Supremă.
Adunarea informațiilor în această chestiune este reglementată în timp util de grefierul șef”.
4. The applicants were born in 1952 and 1964 respectively and live in Nicosia.
On 22 January 1998 the applicants filed a civil action before the District Court of Nicosia against the Bank of Cyprus Ltd concerning a deposit they had allegedly made to the latter in 1993. The applicants stated that, before filing the action, they had complained to the police and to the Attorney-General of the Republic, who they maintained, refused to investigate their case.
The pleadings were completed on 16 November 1998 following five adjournments at the defendant’s request, with the applicants’ consent, in relation to the filing of its defence.
From 16 November 1998 until 24 February 2003 the case was adjourned four times at the defendant’s request and with the applicants’ consent, twice at the parties’ and once at the applicant’s request. Further, the court adjourned the case six times mainly for the purpose of dealing with other civil actions. For example the case was adjourned from 30 April 1999 until 7 October 1999 and then to 1 February 2000; from November 2000 to 26 March 2001 and from 24 September 2001 until 28 February 2002 for directions. Within this period, the court also dealt with an interlocutory application filed by the defendant in the proceedings.
The hearing of the case commenced on 24 February 2003 and concluded on 22 April 2003. Within this period a total of four hearing sessions were held and an interim decision was delivered.
On 23 May 2003 the district court delivered its judgment dismissing the applicants’ action with costs to be paid by them.
Article 30 (2) of the Cypriot Constitution in so far as relevant provides as follows: (2) “In the determination of his civil rights and obligations ..., every person is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... court ...”.
On 30 July 2001 the Supreme Court adopted “The Rule of Judicial Practice” which provides as follows: “During the Court’s meeting of 3 July 2001 and before the Court proceeds with its judicial work, the President announced the issuing of the following Judicial Rule of practice”. The President of the Supreme Court Mr G.M. Pikis stated as follows: “With the unanimous agreement of all the Judges of the Supreme Court, the following Rule of Practice is issued: It is acknowledged that the duty for the hearing of cases within reasonable time is the individual duty of the trial judge and a collective duty of the judicial function. The establishment of rules for conducting a trial within reasonable time and the supervision of the procedures towards preventing delays is the responsibility of the Supreme Court. Its performance must be regulated in a way which secures, not only in advance but also during the course of the trial of cases, that the safeguards set by Article 30.2 of the Constitution and the principles governing the proper administration of Justice, as set out in circulars of the Supreme Court, are complied with. For achieving this purpose, the present Rule of Practice is adopted. Whenever it comes within the knowledge of the Supreme Court (either through the Registries or following representations made by any person having an interest in the trial of the case without delay) that the trial of the case is being delayed, or it appears from the arrangements made – in respect of its trial– that it is possible that the trial be delayed, or where it appears that the hearing is not conducted uninterruptedly as determined by the circulars of the Supreme Court, the Supreme Court may issue directions for preventing delays in the hearing of the case and for the uninterrupted trial of the case as it deems fit. The responsibility of observing the conduct of cases undergoing trial, for the purpose of briefing the Supreme Court of delays noted or envisaged in the trial of civil and criminal cases, shall be vested with the Registrar, who will serve at the Supreme Court. The gathering of information on this matter shall be regulated by the Chief Registrar in due course”.