ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1243/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13

iunie 2001, reclamanta SC F. SA Câmpina a solicitat anularea procesului-verbal

nr. 6 din 15 ianuarie 2001, încheiat de Direcția Controlului Financiar Fiscal

Prahova și a deciziei nr. 767 din 24 mai 2001, emisă de Ministerul Finanțelor

Publice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că printr-o interpretare eronată a dispozițiilor art. 23 din Legea nr.

133/1999, organele de control au considerat că suma de 5.680.480.000 lei nu

reprezintă profit brut reinvestit, deși a dovedit utilizarea sumei respective

pentru cumpărarea de acțiuni, majorarea capitalului social și efectuarea de

investiții la SC U. SA. Reclamanta a susținut că suma astfel utilizată

reprezintă un bun necorporal, pentru care este în drept să beneficieze de

scutire la plata impozitului pe profit.

Prin sentința nr. 180 din 23 iulie

2001, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea, a anulat actele de control

contestate și a exonerat reclamanta de plata impozitului pe profit, în sumă de

1.384.188.831 lei și a majorărilor de întârziere, în sumă de 1.592.754.518 lei.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Prahova, a fost admis prin decizia nr. 3967 din

30 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ. Instanța de recurs a casat hotărârea atacată,

constatând că nu cuprinde considerentele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași

instanță.

În fond după casare, Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat

sentința nr. 51 din 23 aprilie 2002, prin care a anulat actele întocmite de

pârâți și a exonerat reclamanta de plata impozitului pe profit calculat la suma

de 5.680.480.000 lei și a majorărilor de întârziere aferente.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut pe baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, că suma de

5.680.480.000 lei a fost corect reinvestită de reclamantă, la SC U. SA Câmpina,

întrucât această societate aparținea reclamantei și Legea nr. 133/1999 prevedea

că profitul brut realizat poate fi reinvestit pentru efectuarea de investiții

în active corporale și necorporale, de natura celor reglementate prin Legea nr.

15/1994. Totodată, instanța de fond a avut în vedere că interpretarea dată

Legii nr. 133/1999, prin adresa nr. 342719/2000, emisă de Ministerul Finanțelor

Publice, nu poate fi reținută în soluționarea cauzei, fiind un act ulterior exercițiului

financiar al anului 1999, în care reclamanta a efectuat investiția.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Prahova, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor

Publice, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenții au susținut că instanța

de fond a extins nejustificat norma juridică din Legea nr. 133/1999, potrivit

căreia beneficiază de facilitatea scutirii de la plata impozitului pe profit,

întreprinzătorul care își dezvoltă propria întreprindere. Prin profit

reinvestit, recurenții au arătat că se înțelege profitul utilizat pentru

efectuarea de investiții în active corporale și necorporale, de natura celor

reglementate prin Legea nr. 15/1994, privind amortizarea capitalului imobilizat

în active corporale și necorporale. În acest sens, recurenții au învederat că

achiziționarea pachetului de acțiuni de la SC U. SA nu se reflectă la active

corporale sau necorporale și nu poate fi considerat profit reinvestit.

Hotărârea instanței de fond a fost

criticată, și pentru aprecierea probelor administrate, cu motivarea că au fost

greșit însușite concluziile expertizei contabile, întrucât nu s-a avut în

vedere faptul că intimata a obținut dividende și a plătit impozitul pe

dividende.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs,

pentru următoarele considerente.

În trimestrul III și trimestrul

IV/1999, societatea intimată a majorat capitalul social și a efectuat

investiții, în sumă totală de 5.680.400.000 lei, la SC U. SA Câmpina și urmare

a achiziționării pachetului de acțiuni de la F.P.S., a devenit acționar

majoritar.

Instanța de fond a apreciat eronat

că această sumă reprezintă profit reinvestit și a aplicat dispozițiile art. 23

din Legea nr. 133/1999, potrivit cărora cota-parte din profitul reinvestit de

către întreprinderile mici și mijlocii, nu se impozitează.

Facilitatea fiscală a scutirii de la

impozitul pe profit a fost acordată întreprinderilor mici și mijlocii cu

capital integral privat, astfel cum au fost definite în art. 3 și 4 din Legea

nr. 133/1999.

În sensul acestei reglementări,

întreprinderea reprezintă orice formă de organizare a unei activități

economice, autonomă patrimonial.

Societatea intimată și societatea

comercială la care s-au efectuat investițiile, sunt în mod necontestat persoane

juridice distincte și independente de modificările intervenite în structura

acționariatului lor, și-au păstrat autonomia patrimonială, astfel încât nu au

constituit o întreprindere din punctul de vedere al Legii nr. 133/1999.

În consecință, profitul obținut și

investit de intimată pentru dezvoltarea unei alte întreprinderi, a fost greșit

asimilat de instanța de fond, cu profitul reinvestit în propria întreprindere,

din categoria celor prevăzute expres în Legea nr. 133/1999 și nu beneficiază de

facilitățile fiscale recunoscute acestora.

Concluzia instanței de fond că în

perioada supusă controlului, Legea nr. 133/1999 nu a prevăzut anumite condiții

obligatorii pentru profitul brut reinvestit, este eronată, întrucât o asemenea

condiție a fost impusă prin însuși scopul legii, definit ca fiind stimularea

înființării și dezvoltării Întreprinderilor Mici și Mijlocii.

De asemenea, în hotărârea atacată a

fost greșit considerată ca întemeiată, apărarea din acțiune, potrivit căreia

intimata este scutită de plata impozitului pe profit, pentru că achiziționând

pachetul majoritar de acțiuni ale unei alte societăți comerciale, a efectuat o

investiție, cu scopul de a obține venituri.

Investiția astfel efectuată, chiar

dacă a fost finanțată din profitul obținut de intimată, nu a avut drept

consecință dezvoltarea propriei întreprinderi, conform art. 1 din Legea nr.

133/1999, pentru că în schimbul sumelor investite, intimata, ca oricare alt

acționar, a încasat dividende.

Prin urmare, instanța de fond nu a

avut în vedere că acordarea facilității fiscale prevăzute în Legea nr.133/1999,

este condiționată de efectuarea unei investiții pentru dezvoltarea propriei

întreprinderi, iar nu numai pentru obținerea de venituri, care este esențială

pentru societatea comercială, ca persoană juridică, având un scop lucrativ.

Față de considerentele expuse, se

constată că sunt legal întocmite actele de control prin care recurenții au

stabilit că intimata nu beneficiază de prevederile art. 23 din Legea nr.

133/1999 și au calculat obligațiile acesteia, de a plăti impozitul pe profit și

majorările de întârziere aferente. În consecință, Curtea va admite prezentul

recurs, va casa hotărârea atacată și va respinge ca nefondată acțiunea

formulată de SC F. SA Câmpina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 51 din 23 aprilie

2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge ca nefondată acțiunea formulată de SC F. S.A. Câmpina.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 martie 2003.