ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1300/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1300/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 25 din 10 martie
2000, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, Comisia de Arbitraj
Comercial, a admis acțiunea introdusă de reclamanta S.C. T. S.A. Timișoara,
împotriva pârâtei S.C. S.H. Germania și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească
reclamantei suma de 20.878 de mărci germane, reprezentând rest din prețul
neachitat pentru lucrările executate, suma de 88.731 de mărci germane,
reprezentând penalități de întârziere în decontare și 16.602.844 lei cu titlu
de cheltuieli de Arbitrare.
Prin sentința civilă nr. 101 din 7
decembrie 2000, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă, împotriva
hotărârii arbitrale mai sus menționată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței curții de apel a
declarat recurs reclamanta, recurs pe care l-a motivat, dar nu l-a timbrat.
Cum recurenta nu a timbrat anticipat
recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul de 4 martie 2003, cu
mențiunea de a timbra recursul cu 18.965.087 lei taxa judiciară de timbru și
50.000 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.
Or, prin art. 1 din Legea nr.
146/1997, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul
potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești
sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de acest act normativ, taxe
datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se
plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de
instanță, de regulă, primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din
O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și Normelor de
aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa
judiciară de timbru și/sau timbru judiciar, cererea părții se anulează, după
caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost
timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare,
potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 4 martie 2003,
când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că, în cauză, nu operează
scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării, Curtea
urmează să dea eficiența dispozițiilor art. 20, pct. 1 și 3 din Legea nr.
146/1997, respectiv ale art. 30, pct. 1 și 5 din Normele metodologice de
aplicare a legii și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat în
cauză de reclamanta
s.c. s.
H
Germania.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul
declarat de reclamanta S.C. S.H Germania, împotriva sentinței civile nr. 101
din 7 decembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de
contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 4 martie 2003.