ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 281/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 13 iunie 2001 reclamanta S.C. „C” S.A. a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Interjudețeană

Vamală Brașov solicitând anularea Deciziei nr. 688 din 16 mai 2001, prin care

s-a respins contestația nr. 876/22 martie 2001 adresată Direcției Regionale

Vamale Interjudețene Brașov împotriva actului constatator nr. 43/2001, privind

majorările de întârziere în sumă de 623.925.432 lei.

S-a mai

solicitat și anularea deciziei nr. 784 din 28 mai 2001 prin care s-a respins

contestația nr. 875/22 martie 2001, împotriva actului constatator nr. 43/7

martie 2001, suma de 606.338.236 lei, majorări de întârziere, încheiat de

aceeași unitate vamală.

În

motivarea acțiunii, reclamanta arată că: mărfurile importate la data de 15

decembrie 1997, au fost încadrate la poziția tarifară 8465.10.90 din Lista cu

denumirea comercială și Tariful vamal de import al României, beneficiind de

toate facilitățile oferite pentru stimularea investițiilor.

Transportul

întregii linii de derulare furnir s-a făcut în mai multe tranșe întrucât

datorită gabaritului acesteia nu era posibil un singur transport. La 11

septembrie 2001 instanța a dispus introducerea în cauză a Direcției Generale a

Vămilor.

Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ prin

sentința civilă nr. 29 din 1 noiembrie 2001 a admis acțiunea, a anulat actele

administrative emise de Ministerul Finanțelor, care va reanaliza dosarul nr.

867 și 875/2001 și va decide asupra majorărilor după soluționarea pe fond,

irevocabilă a contestațiilor privind debitul principal - taxe vamale de import,

care face obiectul dosarului nr. 427/2001 al Curții de Apel Târgu Mureș, în

care va pronunța sentința civilă nr. 249 din 25 iunie 2001.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Brașov, susținând în esență că instanța de fond a interpretat greșit cauza

dedusă judecății, întrucât raportul juridic s-a încheiat numai cu Direcția

Județeană a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, nu și-a

exercitat rolul activ, că fiecare act de control trebuia contestat separat, iar

majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor art. 13 din O.G.

nr. 11/1996.

Recursul

este nefondat.

Prin

sentința recurată în mod temeinic și legal, respectând principiul „accesorium sequitur

principale” instanța a constatat că nu se poate statua asupra majorărilor de

întârziere aferente unor debite principale și a căror soluționare se află în

curs de judecată.

Curtea de

Apel Târgu Mureș prin sentința civilă nr. 149 din 26 iunie 2001 a admis acțiunea

reclamantei S.C. „C” S.A. și a anulat deciziile nr. 15/2090/22 martie 2001 și

16/2105 din 23 martie 2001 prin care au fost stabilite obligații suplimentare

vamale de 351.020.232 respectiv 362.896.098 lei taxe vamale, T.V.A. și majorări

de întârziere T.V.A. pentru importul din decembrie 1997, a unor utilaje

necesare procesului de producție.

Soluția

a rămas definitivă prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1670 din 6 mai

2003, prin care au fost respinse recursurile Direcției Regionale Vamale

Interjudețene Brașov în numele și pentru Direcția Generală Vamală și de către

Direcția Generală Vamală prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj.

În mod

corect instanța de fond a reținut că cele două acte de control încheiate de

organele vamale locale se referă la obligații fiscale, privitoare la importul

unei singure linii industriale de derulare furnir, utilaj complet ce lucrează

ca o linie unitară, deși introdusă în țară la două date diferite acestea

trebuiau incluse într-un singur act de control.

Potrivit

art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2000 obligațiile fiscale fiind de

713.916.330 lei competența materială de a soluționa contestațiile formulate

revenea Ministerului Finanțelor așa după cum în mod corect a constatat instanța

de fond.

Hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală

Brașov împotriva sentinței civile  nr. 299 din 1 noiembrie 2001 a Curții de

Apel Târgu-Mureș,  secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.