ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 59/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 226

din 3 decembrie 2001, reclamanta SC B.M. SRL Râmnicu Vâlcea a chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Vâlcea și Administrația Financiară Drăgășani, solicitând anularea

deciziei nr. 1761 din 31 octombrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor

Publice, precum și anularea procesului-verbal nr. 425 din 22 ianuarie 2001,

încheiat de către organele de control din cadrul Administrației Financiare

Drăgășani.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că prin procesul-verbal de control contestat au fost stabilite în

sarcina sa următoarele obligații bugetare: 269.501.421 lei, reprezentând T.V.A.

și 550.997.802 lei, reprezentând impozit pe profit.

Reclamanta a arătat că a formulat

contestație împotriva procesului-verbal de control, pe care Ministerul

Finanțelor Publice, prin decizia nr. 1761 din 31 octombrie 2001, a respins-o ca

neîntemeiată, cu privire la suma de 550.997.802 lei, impozit pe profit, iar

pentru capitolul din procesul-verbal privind T.V.A. - ul, s-a dispus efectuarea

unei reverificări fiscale. S-a susținut că decizia respectivă este nelegală,

întrucât situația impozitului pe profit depinde de modul de soluționare a

capătului de cerere privind T.V.A. - ul, că organele fiscale au făcut confuzie

între exporturile făcute direct de contribuabil și exporturile în comision și

că impozitul pe profit se cumulează și se evidențiază lunar.

Prin sentința civilă nr. 40/F/C din

26 martie 2002, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând, cu

privire la impozitul pe profit, că organele de control au interpretat corect

prevederile legale aplicabile în speță.

Instanța de fond a reținut că

societatea nu a încasat contravaloarea exportului în valută, astfel că în mod

legal, organul de control a stabilit în sarcina sa suma de 550.997.802 lei,

reprezentând impozit pe profit, rezultat ca urmare a recalculării impozitului

pe profit la data de 30 noiembrie 2000, prin aplicarea cotei de 25% asupra

contravalorii mărfurilor exportate încasate în numerar de la comisionar, precum

și asupra contravalorii mărfurilor exportate și neîncasate.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs SC B.M. SRL Râmnicu Vâlcea, criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului s-a

susținut, în esență, că instanța de fond s-a pronunțat asupra impozitului pe

profit, deși clarificarea situației acestuia depinde de modul de soluționare a

capitolului privitor la T.V.A. și că pentru stabilirea corectă a situației de

fapt se impune administrarea în cauză a unei expertize contabile.

Recurenta a mai susținut că are

calitatea de comitent și nu de comisionar sau de exportator direct, astfel cum

în mod eronat a reținut instanța de fond, iar în conformitate cu prevederile

art. 7 din O.U.G. nr. 217/1999, contribuabilii care au încasat într-un cont

bancar veniturile în valută realizate din exporturile mărfurilor, prin contract

de comision, beneficiază de un impozit pe profit de 5%.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului se constată că recursul este întemeiat.

Se reține că SC B.M. SRL Râmnicu

Vâlcea a formulat contestație împotriva măsurilor dispuse procesul-verbal nr.

425, încheiat în data de 22 ianuarie 2001, de către organele de control ale

Administrației Financiare Drăgășani, privind virarea la bugetul statului a

sumei totale de 820.499.223 lei, reprezentând 269.501.421 lei T.V.A. și 550.997.802

lei, impozit pe profit.

Prin decizia nr. 1761 din 31

octombrie 2001, Ministerul Finanțelor Publice a respins ca neîntemeiată

contestația formulată de societate, pentru suma de 550.997.802 lei, cu titlu de

impozit pe profit și a desființat capitolul din procesul-verbal de control

contestat, privind T.V.A., urmând ca o altă echipă de control să procedeze la

reverificarea T.V.A., datorată pentru aceeași perioadă, inițial verificată, cu

respectarea prevederilor legale și a aspectelor reținute în respectiva decizie.

Soluția instanței de fond, de

respingere a acțiunii reclamantei, este criticabilă în condițiile în care nu au

fost administrate în cauză toate probele, necesare stabilirii corecte a

situației de fapt și justei soluționări a pricinii.

Astfel, avându-se în vedere

susținerile societății reclamante, în sensul că în contractele analizate de

organele fiscale are calitatea de comitent, iar nu pe aceea de comisionar sau

de exportator direct, se impunea ca respectivele contracte să fie prezentate ca

probe în proces, pentru a se stabili cu certitudine natura acestora, cine a

încasat veniturile în valută realizate din exporturile mărfurilor și sub ce

formă au fost acestea încasate.

Se constată, de asemenea, că deși

reclamanta SC B.M. SRL a criticat în întregime decizia Ministerului Finanțelor

Publice, nr. 1761 din 31 octombrie 2001, instanța de fond nu a analizat decât

aspectele referitoare la impozitul pe profit, fără să se pronunțe asupra

soluției adoptată de Ministerul Finanțelor Publice în decizia contestată, în

privința T.V.A., cu atât mai mult, cu cât reclamanta susține că desființarea

capitolului din procesul-verbal de control privind T.V.A., are consecințe și

asupra obligațiilor referitoare la impozitul pe profit.

Odată cu administrarea de către

instanța de rejudecare, a unor probe suplimentare și anume, contracte și

eventual, expertiză de specialitate, vor fi analizate și celelalte susțineri

ale recurentei, cum ar fi aceea că ar fi achitat întreaga sumă datorată,

reprezentând impozitul pe profit pentru trimestrul IV/2000, la bugetul

statului, în termenul prevăzut de lege.

În consecință, avându-se în vedere

considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis,

cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare,

la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC B.M.

SRL Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, împotriva sentinței civile nr. 40/F-C din

26 martie 2002 a Curții de Apel Piteșt, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 ianuarie 2003.