ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 98/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 9 noiembrie 2001, reclamanta SC ”Electrica” SA Deva a

chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Hunedoara-Deva, solicitând anularea  măsurilor  3,4 și 5

dispuse prin  procesul verbal de control întocmit de inspectori ai Direcției

Controlului Fiscal Deva la  29 iunie 2001, precum și a deciziei nr.1564 din 9

octombrie 2001 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

Ministerului Finanțelor Publice.

In

motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit organul de

control a decis înregistrarea în contul 711 „venituri  excepționale din

operațiuni de gestiune” și includerea în masa profitului impozabil a sumei de

63.679.340.560 lei,  penalităților de întârziere, calculate și neîncasate  până

la 30 aprilie 2004 întrucât potrivit dispozițiilor art.100 lit.c din

Regulamentul de  aplicare a Legii nr.82/1991, aprobată prin HG nr.704/1993,

cît și art.4 alin.1 din OG nr.70/1994, republicată  în venituri excepționale”

se înregistrată doar penalitățile încasate.

Tot

greșit, a mai susținut reclamanta s-a dispus prin  același act de  control să

vireze TVA în valoare de 12.911.733.636 lei, aferentă sumelor cu care  vor fi

depășite   indicii 1999 2001 nivelul  prevederilor tehnologice programatei,

precum și să se  includă în baza de impozitare a profitului suma  de

63.319.622.854 lei, contravaloarea  depășirilor  și pierderilor tehnologice

planificate.

Reclamanta

a susținut că nu datorează TVA întrucât aceasta se calculează numai raportat la

valoarea energiei  facturate, ori prevederile tehnologice nu se facturează,

acestea fiind de fapt cheltuieli aferente  desfășurării normale a  activității

de furnizare  a  energiei  electrice.

Prin

sentința  civilă nr.356 din 19 decembrie 2001, a Curții de Apel Alba Iulia  a

respins acțiunea .

S-a

reținut că în mod greșit reclamanta a înregistrat penalitățile neîncasate în

contul 803.806  în loc de 711 „venituri excepționale din operațiuni de

gestiune” – deși emisese facturi – care potrivit Legii contabilității trebuiau

înregistrate cronologic și potrivit  planurilor de  conturi. Procedând  astfel

și a diminuat nelegal profitul impozabil cu 63.679.340.560 lei.

S-a mai

reținut că reclamanta a depășit prevederile tehnologice planificate de energie

electrică – ceea ce obliga la plata TVA aferente.

Impotriva

acestei sentințe a declarat recurs, SC”Electrica”SA  Hunedoara-Deva.

Referitor

la penalitățile de întârziere, recurenta a susținut că ele reprezintă venituri

excepționale care trebuie înregistrată într-un cont de bilanț numai la momentul

încasării până atunci fiind evidențiate  în contul „debitori de amenzi și

penalități pretinse” fără a putea fi luate în calculul profitului impozabil.

In

opina recurentei veniturile excepționate reprezintă  acele venituri care nu

sunt legate de o activitate  normală,  cuvenită a  unității și se referă fie la

operațiuni de exploatare, fie la operațiuni de capital cum sunt penalitățile

încasate.

Referitor

la pierderile tehnologice,  consideră că în mod  greșit nu au fost deduse în

condițiile în care  profitul impozabil se calculează ca diferență între

venituri și cheltuieli, pierderile fiind cheltuieli aferente desfășurării

normale a  activității de furnizare a energiei electrice și pentru care nu se

prevede un procent maxim dincolo de  care nu se mai permite deducerea.

Analizând

legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de  criticile

formulate, urmează a se  reține  că acestea nu se justifică.

In

conformitate cu dispozițiile  art.4 din OG nr.70/1994 privind impozitul pe

profit republicat: „profitul impozabil  se  calculează ca diferență între

veniturile deținute  din livrarea bunurilor mobile, serviciilor și lucrărilor

executate, din vânzarea  bunurilor  imobile, inclusiv din câștiguri din orice

sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, într-un an fiscal,

din care se  scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile

nedeductibile”.

Prin HG

nr.402/2000,noțiunea de venit – este  definită ca reprezentând sumele sau

valorile încasate sau de încasat.

In

atare situație, corect s-a reținut că penalitățile  neîncasate pentru care

reclamanta-recurentă a emis facturi, constituie venit care este supus

impozitării.

Facturile

emise  reprezintă documente fiscale justificative de înregistrare  în

contabilitate, atât  debitul datorat de client cît  și corespunzător lui, dreptul

de  creanță al societăților urmând a fi înscrise în  cadrul sistemului de

conturi ca un raport de  echivalență.

Astfel

fiind, conform Regulamentului de aplicare a Legii nr.82/1991, legea

contabilității,  aprobată de HG nr.204/1993, creditul trebuia înregistrat în

contul  771 „venituri excepționale din  operațiuni de gestiune”, iar debitul

în contul 411 „Clienți”.

Veniturile

excepționale sunt definite prin HG nr.402/2000 ca fiind venituri  ce nu sunt

legate  direct nici de  activitate de exploatare nici de activitatea financiară

și care  provin  fie din operațiuni de gestiune, fie din operațiuni de capital

cu mențiunea că numai pentru acestea din urmă se  iau în considerare

penalitățile invocate.

Cum  în

speță s-a dovedit necontestat a fi vorba de operațiuni de gestiune, în

contabilitatea veniturilor excepționale din operațiuni de gestiune – se

realizează cu ajutorul contului 771 – conform Regulamentului de  aplicare a

Legii nr.82/1991, urmează a se reține ca legal și temeinic organele de control

au constatat că prin neînregistrarea în contul de venituri în corespondența  cu

obligația de plată a  clientului a penalităților  contractuale pentru care s-au

emis facturi, SC”Electrica”SA Hunedoara și a diminuat  masa impozabilă.

In ce

privește contravaloarea depășirii prevederilor tehnologice planificate, urmează

a se  reține ca în perioada supusă controlului, 1999 – 31 mai 2001,

SC”Electrica”SA  Deva a depășit prevederile tehnologice planificate.

Fără a

contesta această situație, reclamanta-recurentă a susținut constant că măsura

trecerii pe cheltuieli nedeductibile fiscal nu se justifica  atâta vreme  cât

pentru procedurile tehnologice nu se prevede un procent maxim dincolo de care

nu se mai permite deducerea.

Susținerea

este vădit greșită  și în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare.

Astfel

conform dispozițiilorart.4 alin. din OG nr.70/21994 privind impozitul pe venit

republicată; „calculul  profitului impozabil  cheltuielile sunt deductibile

numai dacă sunt  aferente realizării  veniturilor”. In același sens  sunt și

dispozițiile  HG nr.402/2000.

In

consecință la stabilirea profitului impozabil sunt deductibile numai acele

cheltuieli care  concura la  realizarea veniturilor și care se regăsesc în

costul produselor și serviciilor.        Prin urmare, pierderile cantitative

datorită echipamentelor  condițiilor de clima,  lucrărilor de reparații, etc.

chiar dacă se  consideră inerente activității de distribuire a energiei

electrice, reprezintă consum tehnologic, dacă se  încadrează în limitele admise

de  standardele în vigoare la data producerii lor.

In

acest sens, sunt considerate cheltuieli deductibile fiscal la calculul

impozitului pe profit – acele prevederi stabilite de Institutul de  Studii și

Proiectări Energetice SA  în baza  contractelor  încheiate  cu SC ”Electrica” SA

- înscrise în contul energetic și recunoscute de Autoritatea Națională de

Reglementare  în Domeniul Energiei- ca pierderi  tehnologice  în rețele

electrice  incluse  în tarifele de la  consumatorii finali.

Cum

SC”Electrica” București a transmis la rândul său  sucursalelor sale   limitele

în interesul  cărora cheltuielile cu aceste pierderi sunt deductibile fiscal

ținând  cont de  zone, sezon, prognoză de vânzări, etc.,  specifice, - în mod

corect organele de  control au înlăturat susținerile reclamantei referitoare la

inexistența unui procent maxim   a nivelului  pierderilor tehnologice și au reținut

ca nedeductibilă fiscal contravaloarea pierderilor tehnologice peste limita

admisă.

Astfel

fiind și având în vedere dispozițiile art.4  lit.b din OG nr.217/1999 pentru

modificarea și completarea OG nr.70/1994 TVA aferentă depășirilor la pierderi

tehnologice nu este deductibilă.

Ca

atare, legal și temeinic nu s-a  încuviințat trecerea pe cheltuieli deductibile

fiscal a sumei de 12.911.733.636  lei TVA.

In

raport de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondat recursul

declarat de SC ”Electrica” SA Deva  împotriva sentinței civile nr.356 din 19

decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de  SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice

„Electrica Banat” SA-Sucursala Deva împotriva  sentinței civile nr.356 din 19

decembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia-Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie  2004.