ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1752/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1752/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
In sedinta publica de la 1 aprilie
2003 au avut loc dezbaterile asupra recursului pe care paratul MINISTERUL FINANTELOR
PUBLICE (prin DGFP Mehedinti si Administratia Financiara Drobeta Turnu
Severin) l-a declarat, in calitate de reprezentant al STATULUI ROMAN,
impotriva deciziei nr. 123 din 19 iunie 2001 pronuntate de Curtea de Apel
Craiova
- Sectia civila.
Pronuntarea asupra recursului a fost amanata
succesiv la 14 aprilie 2003 si apoi la 5 mai 2003, continutul dezbaterilor
si amanarile de pronuntare fiind consemnate in incheierile de la 1 aprilie
2003 si 14 aprilie 2003.
Deliberand asupra recursului
CURTEA
retine
urmatoarele:
Prin actiunea formulata la 8 ianuarie 1999
reclamantii C.I., C. I.si S.M. au chemat in judecta CONSILIUL LOCAL
AL
MUNICIPIULUI TURNU SEVERIN , RA L. TR. SEVERIN, SC “C.
SA - Tr. Severin precum si STATUL ROMAN reprezentat prin DIRECTIA FINANTELOR
PUBLICE MEHEDINTI solicitand ca acesti parati sa fie obligati sa le
“retrocedeze in proprietate si posesie terenul in suprafata de 1085,31 mp
situat in Tr. Severin str. Panduri nr. 15” si sa le platesca despagubiori
corespunzatoare contravalorii constructiei care a existat pe teren si a fost
demolata abuziv.
In motivarea actiunii - care a fost initial
inregistrata pe rolul Judecatoriei Drobeta Turnu Severin cu numarul de dosar
1261/1999 - s-a sustinut in esenta ca, in anul 1950, imobilul compus din teren
si constructie a fost preluat in mod abuziv de catre autoritatile Statului
Roman cu incalcarea dreptului de proprietate avut de I.C., tatal
reclamantilor.
S-a mentionat de asemenea ca
proprietarul initial al imobilului a decedat la 1 februarie 1968 si ca
reclamantii au formulat actiunea in calitate de mostenitori ai acestuia.
Prin sentinta nr. 4568 pronuntata la 12 mai 1999
instanta astfel sesizata a declinat competenta de solutioane a actiunii la
Tribunalul Mehedinti unde cauza a fost reinregistrata cu numarul de dosar
4348/1999.
Prin Sentinta civila nr. 165 pronuntata la 8 iulie
1999 Sectia civila a Tribunalului Mehedinti a respins actiunea in ceea ce ii
privea pe paratii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TURNU SEVERIN, , RA L.
DROBETA TURNU SEVERIN si STATUL ROMAN reprezentat prin DIRECTIA FINANTELOR
PUBLICE MEHEDINTI si a admis-o in parte fata de parata SC “C.”S.A pe care
a obligat-o sa plateasca reclamantilor 168 312 237 lei reprezentand
contravaloarea constructiei precum si 800 000 lei cu titlu de cheltuieli de
judecata.
In urma admiterii apelului facut pe de-o parte de
reclamanti, iar pe de alta de parata SC C. SA aceasta sentinta a fost
desfiintata prin decizia nr. 21 din 21 februarie 2000 pronuntata de catre
Curtea de Apel
Craiova
- sectia civila in dosarul nr.
782/CIV/2000, apreciindu-se ca in cauza trebuia introdus si FONDUL
PROPRIETATII DE STAT (FPS).
In consecinta cauza a fost trimisa spre rejudecare
aceleiasi instante de fond unde a fost inregistrata cu numarul de dosar
4772/2000, iar la 6 noiembrie 2000 SC “C.”SA a formulat o petitie
intitulata “
intampinare si cerere de
chemare in garantie
” prin care a solicitat in principal respingerea
actiunii in ceea ce o priveste, iar in subsidiar obligarea FONDULUI
PROPRIETATII DE STAT la plata despagubirilor solicitate de reclamanti.
Ulterior formularii acestei cereri FONDUL
PROPRIETATII DE STAT a fost reorganizat ca AUTORITATE PENTRU PRIVATIZARE SI
ADMINISTRARE A PARTICIPATIILOR STATULUI (APAPS), aceasta participand in
continuare - cu noua titulatura - la judecarea cauzei in calitatea initiala de
chemata in garantie.
Prin sentinta civila nr. 16 pronuntata la 9
februarie 2001 Sectia civila a Tribunalului Mehedinti a admis actiunea in
sensul obligarii STATULUI ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR si respectiv prin
DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE (DGFP) Mehedinti (“ca reprezentant al
Ministerului Finantelor in jud. Mehedinti”) sa plateasca reclamantilor 310
411 978 lei cu titlu de despagubiri precum si cheltuieli de judecata in
valoare de 1 300 000 lei.
Totodata actiunea a fost respinsa in ceea ce ii
priveste pe ceilalti parati, cererea de chemare in garantie fiind de asemenea
respinsa.
Apelul facut ulterior impotriva acestei sentinte de
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin reprezentantii sai in teritoriu DGFP
Mehedinti si Administratia Financiara Dr. Tr. Severin a fost respins ca
nefondat prin decizia nr. 123 pronuntata de Sectia civila a Curtii de Apel
Craiova
in dosarul nr. 4316/CIV/2001.
Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a
retinut ca solutionarea cauzei in fond de catre instanta de trimitere s-a
facut “in contradictoriu cu institutia publica implicata in privatizarea SC
“C.” SA - Tunrnu Severin” conform indrumarii data prin decizia de casare,
apreciindu-se ca nu este fondata critica apelantului referitoare la
nerespectarea aceia hotararii.
S-a mai retinut ca nu este justificata nici critica
adusa solutiei de obligare a STATULUI ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
la plata despagubirilor cuvenite reclamantilor cu corolarul exonerarii de la
aceeasi obligatie a SC “C.” SA si a celorlalti parati
In acest sens s-a subliniat ca solutia primei
instante se impunea deoarece “statul este cel care, in mod abuziv, a preluat
imobilele de la autorul reclamantilor , atunci cand acesta a fost deportat
impreuna cu intreaga sa familie si tot statul prin organele sale locale a
dispus instrainarea lui catre SC “C.”SA Tr. Severin”.
La 19 iulie 2001 impotriva deciziei astfel
pronuntate a fost declarat un recurs de catre STATUL ROMAN prin MINISTERUL
FINANTELOR PUBLICE .
Ulterior dosarul cauzei impreuna cu
acest recurs - declarat prin reprezentantii din teritoriu ai DIRECTIA GENERALA
A FINANTELOR PUBLICF DFP Mehedinti si
Administratia
Financiara Drobeta Turnu
Severin
- au fost inregistrate pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie
cu numarul 3282/2001.
In motivarea recursului s-a afirmat ca hotararile
pronuntate in fond dupa casare si apoi in apel au fost date cu incalcarea
esentiala a legii “intrucat ambele instante au retinut in mod eronat ca
dispozitiile Legii nr. 99/1999 nu au aplicabilitate in acest litigiu”.
Dezvoltand aceasta critica recurentul a
afirmat ca “la cap.V(1) al acestei legi [ nr. 99/1999] se reglementeaza
situatia unor imobile detinute de societati comerciale ce au facut obiectul
privatizarii, ceea ce se intampla si in cazul de fata, cand SC “C.” SA
Drobeta Turnu Severin a preluat casa si terenul reclamantilor, casa a
demolat-o, iar pe teren a construit spatii de productie”.
S-a subliniat totodata de catre recurent ca in
realitate dispozitiile legale amintite au caracter de “lege speciala [care]
deroga de la legea generala” aplicandu-se “in mod imperativ”
In acest context s-a relevat ca
obligatia de plata a despagubirilor tebuia sa revina “detinatorului privat al
imobilului” adica SC “C.” SA, societate comerciala care era la randul sau
indreptatita sa “deconteze” respectivele sume in sarcina chematei in
garantie.
In alta ordine de idei s-a afirmat ca neaplicarea
prevederilor legale mentionate echivaleaza cu o ignorare a indrumarilor pe
care initial Curtea de Apel Craiova le daduse in acelasi sens prin decizia
de casare pronuntata in cauza.
In legatura cu criticile astfel formulate s-a
sustinut ca ele ar reprezenta “motive de recurs prevazute de dispozitiile art.
304 pct. 4 C.proc.civ.” afirmatie care se impune a fi insa corectata conform
art. 306 alin. ultim din C.proc.civ..
Referitor la aceasta chestiune Curtea are in vedere
ca toate criticile mentionate vizeaza exclusiv imprejurari care corespund
sub aspect formal dispozitiilor art. 304 punctul 9 din C.proc.civ. , iar in
cuprinsul recursului sunt mai multe referiri la “incalcarea si aplicarea
gresita a legii”.
In acest context indicarea punctului 4, iar nu a
punctului 9 al art. 304 din C. proc. civ. reprezinta in mod vadit o eroare
materiala
In legatura cu recursul declarat in cauza
intimatii-reclamanti C.I., C.I. si S.M.au pus concluzii de respingere
sublinind ca in speta dreptul lor de a fi despagubiti in calitatea de
succesori ai proprietarului legitim nu a fost contestat de catre nici unul
dintre parati.
Au afirmat de asemenea ca obligarea
STATULUI ROMAN la plata despagubirilor este justificata in conditiile in
care exproprierea abuziva a intervenit in anul 1951 cand nu existau nici
parata SC “C.”SA si nici FPS.
In sensul aratat intimatii-reclamanti
au formulat succesiv doua intampinari depuse in dosarul cauzei la 6
februarie 2002 si 11 februarie 2002.
La randul lor intimatele-parate APAPS (fosta FPS)
si SC “C.”SA au solicitat, pentru considerente similare, respingerea
recursului, ultima dintre ele formuland si o intampinare.
In ceea ce ii priveste intimatii parati CONSILIUL
LOCAL AL MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN si RA “L.” DROBETA TURNU SEVERIN
nu s-au prezentat in fata acestei Curti si nici nu si-au facut cunoscut in
scris punctul de vedere referitor la recursul declarat in cauza.
Recursul este fondat.
Curtea are in vedere in acest sens ca potrivit art.
25 alin. 2 teza ultima din Decretul 31/1954 prerogativa conferita MINISTERUL
FINANTELOR de a reprezenta STATUL ROMAN in rapoturile patrimoniale are o
aplicabilitate limitata, neoperand in “cazurile in care legea stabileste
anume alte organe in acest scop”.
Referirea recurentului la anumite dispozitii
legale care ar fi fost incalcate are in vedere tocmai existenta, in
respectivele reglementari, a altor modalitati de reprezentare a
intereselor patrimoniale ale statului.
Este de observat insa ca prevederi legale evocate
de recurent nu au fost suficient de precis indicate de catre acesta, in
realitate ele regasindu-se in Capitolul V
1
al OUG nr. 88/1997
astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 99/1999.
Relevante in speta sunt in special
dispozitiile art. 32
4
alineatele 1, 4 si 5 din actul normativ
mentionat care consacra pe de-o parte posibilitatea ca persoanele care au fost
abuziv lipsite de dreptul lor de proprietate imobiliara sa fie despagubite - de
catre societatile comerciale privatizate in al caror patrimoniu sunt
evidentiate respectivele bunuri - prin plata unui echivalent banesc.
Aceleasi texte de lege consacra
obligatia “institutiilor publice implicate” in operatiunea de privatizare de a
plati “direct” fostului proprietar suma stabilita in favoarea acestuia pin
hotarare judecatoreasca.
Este de asemenea de observat ca atat instanta care
a judecat cauza in fond dupa casare cat si cea care a pronuntat decizia
recurata au considerat ca aceste prevederi legale nu si-ar avea aplicarea in
speta fara a aduce insa argumente de drept in sprijinul unei astfel de
interpretari.
In acest sens cele doua instante au avut in vedere
exclusiv necesitatea asigurarii unei solutionari echitabile prin atragerea
rapunderii patrimoniale a STATULUI ROMAN ca o consecinta a preluarii abuzive
de catre acesta a imobilului ajuns in cele din urma, ca efect al privatizarii,
in proprietatea paratei SC “C.” SA.
Chiar si acest rationament este insa deficitar
deoarece face abstractie de imprejurarea ca responsabilitatile de ordin
patrimonial ale STATULUI ROMAN se regasesc si in unele dintre prerogativele
conferite nu MINISTERULUI FINANTELOR ci altor autoritati, ca de exemplu
celei cu atributii in domeniul privatizarii.
Ca este asa o demonstreaza de altfel si
titulaturile succesive pe care aceasta autoritate le-a avut (FONDUL
PROPRIETATII DE STAT si respectiv AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA
PARTICIPATIILOR STATULUI ).
Curtea retine deci ca nu au existat temeiuri
legitime pentru ca instantele sa faca abstractie de prevederile mai sus
citate in conditiile in care acestea constituiau, asa cum corect s-a sustinut
de recurenta, o norma speciala, iar SC “C.” SA si APAPS (fosta FPS) au figurat
in cauza, prima in calitate de parata in actiunea introductiva, iar cea de-a
doua ca urmare a chemarii sale in garantie, conform indrumarilor date prin
decizia de casare.
Referitor la acest ultim aspect apare de asemenea
justificata si critica conform careia hotararile pronuntate ulterior
casarii cu trimitere contravin si dispozitiilor art. 315 alin. 1 din
C.proc.civ.
Avand deci in vedere ca decizia atacata, ca si
sentinta care a precedat-o, sunt pronuntate cu incalcarea unor dispozitii
legale si cu aplicarea gresita a altora Curtea consta ca acestea intra sub
incidenta art. 304 punctul 9 din C.proc.civ.
Este de asemenea de observat in considerentele
deciziei recurate nu exista o motivare specifica a solutiei referitoare la
AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE SI ADMINISTRAREA PARTICIPATIILOR STATULUI
motivare care s-ar fi impus in conditiile in care APAPS a figurat in cauza in
calitate de chemata in garantie, neputandu-se deci numara printre “ceilalti
parati” mentionati generic de catre instanta de apel.
Sub acest aspect este deficitara si
motivarea hotararii date de catre instanta care a judecat cauza in fond dupa
casare intrucat obligatiile autoritatii administrative cu atributii in
materie de privatizare nu au fost analizate distict ci exclusiv in raport cu
solutia de respingere a actiunii in ceea ce o priveste pe parata SC “C.”SA.
Asa fiind urmeaza ca in baza art. 312 alin. 1 -3 si
art. 313 din C.proc.civ. sa fie admis recursul si sa se dispuna casarea
respectivei deciizii ca si a sentuintei care a precedat-o cu consecinta
trimiterii cauzei la aceeasi instanta in vederea rejudecarii actiunii.
Conform art. 315 din C.proc.civ. instanta de
trimitere urmeaza a analiza distinct atat actiunea cat si cererea de chemare
in garantie tinand seama ca in cauza isi gasesc o deplina aplicare
dispozitiile art. 32
4
alineatele 1, 4 si 5 din Capitolul V
1
al OUG nr. 88/1997 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea
nr. 99/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de catre
paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE (prin DGFP Mehedinti si Administratia
Financiara Drobeta Turnu Severin) in calitate de reprezentant al STATULUI
ROMAN impotriva deciziei civile nr. 123 din 19 iunie 2001 pronuntata de
Curtea de Apel
Craiova
- Sectia civila.
Caseaza decizia recurata precum si si
sentinta civila nr. . 16 din 9 februarie 2001 pronuntata de catre
Tribunalului Mehedinti - Sectia civila si trimite cauza spre rejudeare aceluisi
tribunal.
Irevocabila.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 5 mai
2003.