ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1121/2003

S-a

luat în examinare, în camera de consiliu, conflictul negativ de

competență ivit între Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea,

în cauza privind pe Societatea Națională a Petrolului „PETROM” SA  în

contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

și Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a

județului Bihor.

În

absența părților a căror citare nu a fost dispusă.

C

U R T E A

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

SNP

„Petrom”  SA  a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii

și Solidarității Sociale și Direcția Generală de

Solidaritate Socială Bihor, solicitând anularea deciziei nr.3/172 din 20

aprilie 2002 și a procesului verbal de control nr.690 din 12 martie 2002

prin care s-au stabilit obligații bugetare de plată în sumă de

186.953.243.474 lei.

Tribunalul

Bihor – Secția comercială și contencios administrativ a dispus

prin sentința nr.370 din 26 noiembrie 2002 declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut

că potrivit art.3 pct.1 Cod procedură civilă, actele

administrative emise de autoritățile și instituțiile

centrale pot fi contestate la curțile de apel.

Cum

în cauză actul administrativ atacat este decizia emisă de Comisia

pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Ministerului Muncii

și Solidarității Sociale, rezultă că instanța

competentă material este Curtea de Apel Oradea.

La

rândul său, această instanță, prin sentința nr.76 din

4 februarie 2003 a dispus declinarea competenței de soluționare a

acțiunii în favoarea Tribunalului Bihor, completele specializate pentru

asigurări sociale.

La

pronunțarea acestei hotărâri, instanța s-a referit la

prevederile art.36 alin.4 din O.U.G. nr.96/2001, modificate prin O.U.G.

nr.189/2001, potrivit cărora decizia emisă în calea

administrativă de atac, poate fi atacată la instanța

judecătorească  competentă, potrivit legii.

S-a

apreciat că în cauză este competentă instanța

prevăzută de  art.154 și 155 din Legea nr.19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,

potrivit acestor texte de lege tribunalul soluționând litigiile privind

modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări

sociale, înregistrarea, evidența și certificarea acesteia, modul de stabilire

a  majorărilor de întârziere, precum și litigiile referitoare la alte

drepturi și obligații de asigurări sociale născute în

temeiul aceleiași legi.

Asupra

conflictului negativ de competență;

Din

actele dosarului rezultă că  prin actele administrative contestate

emise conform procedurii prevăzute de O.U.G. nr.96/2001 s-au stabilit în

sarcina reclamantei debite,  majorări și penalități de

întârziere la bugetul asigurărilor sociale de stat și la fondul

pentru plata  ajutorului de șomaj.

Curtea

de Apel Oradea a reținut în mod întemeiat că obiectul

ordonanței susmenționate, în baza căreia s-a

desfășurat controlul finalizat prin procesul-verbal nr.690/2002

și decizia nr.3/172/2002 îl constituie verificarea încasării

veniturilor și efectuării cheltuielilor  privind contribuțiile

de asigurări sociale datorate de contribuabilii prevăzuți de

Legea nr.19/2000 cu privire la sistemul public de pensii și alte drepturi

de asigurări sociale.

Dispozițiile

art.36 alin.4 din O.U.G. nr.96/2001 privind controlul contribuțiilor de

asigurări sociale și soluționarea contestațiilor împotriva

măsurilor dispuse prin actele de  control întocmite de organele Casei

Naționale de Pensii și caselor teritoriale de pensii, potrivit cărora

decizia emisă poate fi atacată la instanța competentă

potrivit legii, trebuie interpretate prin referire la prevederile Legii

nr.19/2000 care constituie legea specială în materia asigurărilor

sociale.

Reglementând

jurisdicția asigurărilor sociale care se realizează, conform

art.154 prin tribunale și curți de apel, și dispunând

organizarea de secții sau, după caz, complete specializate pentru

asigurări sociale, legiuitorul a urmărit să creeze  un cadru

unitar pentru soluționarea tuturor litigiilor în materie de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Astfel,

în art.155 din Legea nr.19/2000 sunt enumerate litigiile ce urmează a fi

soluționate de tribunale în primă instanță, printre care

modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări

sociale, modul de  stabilire a majorărilor de întârziere, înregistrarea,

evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale,

plângerile împotriva  proceselor-verbale de contravenție conform

aceleiași legi, precum și alte drepturi și obligații de asigurări

sociale născute în temeiul  Legii nr.19/2000.

În

lipsa unor dispoziții exprese privind competența instanței de

contencios administrativ, rezultă că au aplicabilitate prevederile

art.155 și 156 din Legea nr.19/2000, astfel încât Curtea va stabili

că Tribunalul Bihor este instanța competentă să judece

acțiunea formulată de SNP „Petrom” SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea

Națională a Petrolului „PETROM” SA   în contradictoriu cu Ministerul

Muncii și Solidarității Sociale și Direcția de

Muncă și Solidaritate Socială a județului Bihor, în

favoarea Tribunalului Bihor.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.