ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2254/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 19 august 2002, reclamanta SC M. SA Vaslui, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 1753 din 28 mai 2002 și a deciziei nr. 419 din 29 iulie 2002 emise de pârâte și exonerarea sa de plata sumei de 28.028.269.714 lei, reprezentând impozite, taxe, penalități și majorări de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit planului de reorganizare aprobat la 31 ianuarie 2000, în baza Legii nr. 64/1995, datoriile societății către stat în cuantum de 17.337.546.914 lei, reprezentând taxe și impozite, majorări de întârziere și penalități însumând 59.538.782.382 lei, au fost eșalonate conform graficelor de plată.

Că a respectat întrutotul aceste grafice sub aspectul termenelor și a sumelor prevăzute, astfel că modalitatea de stabilire a taxelor și impozitelor, a majorărilor de întârziere și a penalităților de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui cu ocazia controlului din 24 mai 2002, este eronată. Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 13/CA din 27 ianuarie 2003, a admis acțiunea formulată de SC M. SA. A dispus anularea procesului-verbal nr. 1753 din 24 mai 2002 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Vaslui și a deciziei nr. 419 din 29 iulie 2002 a Ministerului Finanțelor și a exonerat de răspundere reclamanta privind suma de 28.028.269.714 lei, reprezentând impozite, taxe, penalități și majorări de întârziere.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor. În motivarea recursului său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a susținut că hotărârea atacată nu este legală întrucât la data judecării în fond a cauzei, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, în sensul că procurorul nu a participat, cu toate că potrivit art. 45 alin. (4) C. proc. civ. participarea și punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii. Față de această împrejurare au solicitat trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare. În recursul lor, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui și Ministerul Finanțelor Publice au criticat sentința, în fond, sub aspectul temeiniciei și legalității acesteia.

Au precizat că prin procesul-verbal de control nr. 1753 din 28 mai 2002 au fost stabilite obligații bugetare aferente perioadei după întocmirea planului de reorganizare (1 februarie 2000 – 31 martie 2003), iar majorările de întârziere și penalitățile nu au fost calculate distinct pentru obligații bugetare cuprinse în planul de organizare și ulterioare. Cu toate acestea, instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal nr. 1753/2002 în totalitate, în condițiile în care reclamanta nu a contestat datoriile bugetare curente. Pe de altă parte, au susținut că sentința nu motivează nici înlăturarea apărărilor formulate de pârâți, în sensul că majorările și penalitățile în sumă de 23.509.975.944 lei nu sunt incluse în sfera cheltuielilor sau a dobânzilor la care face trimitere art. 37 din Legea nr. 64/1995 și în consecință, au fost calculate având natura juridică a unei sancțiuni cu caracter financiar fiscal.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, constată recursurile fondate. În ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași: Potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001, modificată și aprobată prin Legea nr. 506/2001 „deciziile direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, precum și deciziile Ministerului Finanțelor Publice pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă. Judecata se face în regim de urgență cu participarea reprezentantului Ministerului Public . Raportând acest text la dispozițiile art. 45 alin. (4) C. proc.

civ., în conformitate cu care „în cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii”, rezultă că judecarea în fond a pricinii, având ca obiect procesul-verbal nr. 1753 din 28 mai 2002 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui și decizia nr. 419 din 29 iulie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice, se face cu participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului Public. Lipsa concluziilor procurorului atrage nulitatea hotărârii pronunțate, fără îndeplinirea acestei condiții. Față de considerentele sus-menționate, Curtea urmează să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Se reține, totodată, că invocarea în motivarea recursului a dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc.

civ., nu sunt de natură să modifice soluția dată în acest recurs, ținând cont în același timp atât de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., precum și de dispozițiile art. 306 alin (3) C. proc. civ. Cu privire la recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, motivele formulate de aceste părți vor fi avute în vedere ca apărări de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 13/CA din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel Iași. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.