ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1627/2003

La data de 2 aprilie 2003,

s-a luat în examinare recursul declarat de Compania Națională de Căi Ferate

„CFR” S.A. împotriva deciziei nr.278 A din 12 iunie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a III-a civilă.

Dezbaterile au fost

consemnate în încheierea cu data de 2 aprilie 2003, iar pronunțarea deciziei

s-a amânat la 17 aprilie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Compania Națională de Căi

Ferate „CFR”- S.A. a chemat în judecată Primăria Municipiului București

solicitând să se constate existența dreptului său de proprietate asupra imobilului

situat în București, str.Colonel Ștefan Stoica nr.27, sector 1, constând din

construcție și teren în suprafață de    977 mp.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că prin Decretul nr.200/1979 s-a aprobat efectuarea unor

obiective de investiții de către Ministerul Transporturilor și

Telecomunicațiilor, iar prin anexele nr.28 și 284 s-a aprobat construirea unui

cămin de 324 de paturi pentru personalul de teren al Regionalei de Căi Ferate

București.

În vederea realizării

menționatului obiectiv, prin Decizia nr.1006/15.07.1980 fostul Comitet Executiv

al C.P.M.B. a aprobat transmiterea din administrarea ICRAL „Pajura” în

administrarea Regionalei de căi ferate București a terenului situat în

București, str.Colonel Ștefan Stoica nr.27-29 în suprafață de 340 mp.

Construcția a fost edificată, iar conform fișei de evidență a mijlocului fix se

afla în patrimoniul CFR – S.A.

Ulterior, prin

H.G.nr.235/1991 s-a înființat SNCFR cu statut de regie autonomă iar prin H.G.

nr.581/1998 urmare reorganizării SNCFR, s-a înființat Compania Națională de Căi

Ferate „CFR”- S.A. care are  ca obiect de activitate potrivit art.6 lit.e din

hotărâre și gestionarea patrimoniului auxiliar feroviar din care face parte și

imobilul în litigiu. A mai precizat reclamanta că la 20.02.1998 CLMB a eliberat

certificatul de urbanism   nr.25 S/26752 pentru terenul și construcția în

discuție, iar pentru eliberarea autorizației de construire (respectiv R.K. la

construcția menționată) s-a solicitat titlul de proprietate.

Față de această împrejurare

reclamanta a cerut în acord cu dispozițiile art.111 C.proc.civ., art.5 din

Legea nr.15/1990, art.645 C.civ., H.G. nr.581/1998, O.U.G.nr.12/1998,

constatarea existenței dreptului de proprietate al Companiei Naționale de Căi

Ferate – „CFR” S.A. asupra imobilului din str.Colonel Ștefan Stoica nr.27.

Tribunalul București,

Secția a IV-a civilă, după declinarea competenței de către Judecătoria

Sectorului 1, prin sentința nr.1755 din 22.11.2001 a admis acțiunea și a

constatat că SNCFR este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului

situat în str.Colonel Ștefan Stoica nr.27, sector 1, constând din construcție

și teren în suprafață de 921,71 mp.

Instanța a reținut că

potrivit art.5 din Legea nr.15/1990 regia autonomă este proprietara bunurilor

din patrimoniul său și coroborând menționata prevedere legală cu împrejurarea

că potrivit fișei de evidență a mijlocului fix imobilul figura în patrimoniul

CFR S.A., a constatat dreptul de  proprietate al reclamantei asupra imobilului

în discuție.

Curtea de Apel București,

Secția a III-a civilă, prin decizia nr.278 A/12.06.2002 a admis apelul declarat

de Primăria municipiului București prin Primarul General împotriva sentinței

civile nr.1755/22.11.2001 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă, pe

care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantei ca

nefondată cu motivarea că reclamanta nu a depus nici un act din care să rezulte

că imobilul în litigiu este proprietatea sa.

În contra acestei decizii a

declarat recurs Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. care fără a invoca

vreunul din motivele de casare prevăzute de art.304 C.proc.civ. a susținut în

esență că actele ce constituiau titlul de proprietate cu privire la imobilul în

discuție au fost evidențiate chiar de instanța de fond, respectiv Decretul

nr.200/1979, H.G. nr.235/1991, Legea nr.15/1990 și fișa de evidență a

mijlocului fix a imobilului.

Recursul este nefondat

pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din cererea

de chemare în judecată reclamanta Compania Națională de Căi Ferate „CFR” – S.A.

a solicitat să i se constate un drept de proprietate asupra imobilului situat

în București, str.Colonel Ștefan Stoica nr.27, sector 1, constând din

construcție și teren în suprafață de 977 mp întemeindu-și acțiunea pe

dispozițiile art.111 C.proc.civ..

Or, potrivit art.111

C.proc.civ., partea care are un interes poate să facă cererea pentru

constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită

dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Raportat la această

prevedere legală, la termenul din 02.04.2003 instanța a pus în discuția

părților admisibilitatea acțiunii reclamantei față de caracterul subsidiar al

acesteia.

În adevăr, întrucât

acțiunea în constatare are caracter subsidiar, în sensul că este admisibilă

numai atunci când partea nu are posibilitatea să ceară realizarea dreptului,

reclamanta nu poate urmări să-și constituie pe această cale un titlu de

proprietate, atingerea unui atare scop fiind de esența unei acțiuni în

realizarea dreptului. Pe de altă parte, este real că proprietarul care se

găsește în posesia bunului, are deschisă calea unei acțiuni în constatarea

dreptului său, dar numai atunci când un atare drept îi este contestat, ceea ce

nu era cazul în speță.

Astfel fiind acțiunea

promovată de Compania Națională de Căi Ferate „CFR” – S.A. nu putea fi primită

și pe cale de consecință și recursul acesteia urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A.

împotriva deciziei nr.278/A din         12 iunie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2003.