ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4288/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 mai 2001 reclamanta SC L.D. SRL, Pitești a solicitat anularea deciziei nr. 21/2001, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și a procesului-verbal de control nr. 25/2000, întocmit de inspectori de specialitate din cadrul aceleiași direcții. În motivarea acțiunii, s-a arătat că organele fiscale nu au interpretat în mod corect dispozițiile art. 6 lit. a) și lit. k)8 din O.U.G. nr. 17/2000, pct. 4.12 din H.G. nr. 401/2000 și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, reclamanta susținând că nu datorează T.V.A. aferentă bunurilor importate, deoarece constituie aport în natură al asociatului unic, la majorarea capitalului social al reclamantei.

Prin sentința nr. 970/2001 a Tribunalului Argeș, acțiunea a fost respinsă, reținându-se că reclamanta nu are drept de deducere a T.V.A., deoarece era scutită de plata T.V.A. pentru bunurile importate, care constituie aport în natură, la majorarea capitalului social. Prin decizia nr. 165/2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de reclamantă, s-a modificat sentința și în fond, acțiunea a fost admisă. Instanța a reținut că reclamanta beneficia de scutire de T.V.A., a bunurilor importate și care erau constituite ca aport în natură, la capitalul social, conform dispozițiilor art. 6 lit. k)8 din O.U.G. nr. 17/2000 și pct. 4.12 din H.G.

nr. 401/2000. Împotriva deciziei nr. 165/2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs în anulare, Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ. În motivarea recursului în anulare s-a arătat, în esență, că în situația în care societatea reclamantă nu trebuia să plătească T.V.A. și totuși a achitat-o, la importul bunurilor, nu are drept de deducere, întrucât plata nedatorată de T.V.A., nu dă dreptul la deducere. Verificând cauza în funcție de recursul în anulare declarat, Curtea constată că acesta este fondat. Din procesul-verbal de control nr. 25/2000, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, rezultă că reclamanta, în luna septembrie 2000, a importat bunuri din Germania, constituite ca aport în natură, la majorarea capitalului social al societății reclamante, de către asociatul unic al acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 6 lit. a) și lit. k)8 din O.U.G. nr. 17/2000, în vigoare în momentul importării bunurilor, este scutit de T.V.A., aportul de bunuri la capitalul social al societății comerciale. Conform pct. 4.12 din H.G. nr. 401/2000, de asemenea în vigoare în momentul importului, sunt scutite de T.V.A., potrivit art. 6 lit. a) și lit. k)8 din O.U.G. nr. 17/2000, bunurile ce se constituie ca aport în natură la capitalul social de către asociați, conform Legii nr. 31/1990, republicată. Din actul adițional la Statutul societății comerciale rezultă că bunurile în cauză au fost constituite ca aport în natură, la majorarea capitalului social al reclamantei înainte de efectuarea importului, astfel încât, în baza textelor legale mai sus precizate, reclamanta nu trebuia să achite T.V.A.

la importul bunurilor respective, deoarece era scutită de T.V.A. Dacă a făcut această plată, reclamanta nu o poate recupera prin deducere, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000, contribuabilii au dreptul la deducerea T.V.A., numai în cazurile expres prevăzute la lit. a) - c) din acest text legal, situația în care se află reclamanta nefiind menționată. Lit. b) a art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000, menționează deducerea T.V.A., pentru bunuri scutite de T.V.A., însă numai în cazuri pentru care, prin lege, se prevede expres exercitarea dreptului de deducere. Cum legea nu prevede dreptul de deducere pentru plata nedatorată de T.V.A. la importul bunurilor care constituie aport social la majorarea capitalului social, reclamanta nu poate solicita deducerea sumei respective, achitate cu titlu de T.V.A., recuperarea sumei neputând fi făcută pe calea deducerii.

Pentru considerentele expuse, recursul în anulare va fi admis, se va casa decizia atacată, se va respinge recursul reclamantei și se va menține sentința civilă nr. 970/2001 a Tribunalului Argeș, cu motivarea din considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 165/R/C din 19 martie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată. Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.D. SRL, Pitești, împotriva sentinței civile nr. 970 din 28 septembrie 2001 a Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.