ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4398/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin hotărârea nr. 2310/2415 din 28 februarie

2003, Casa Județeană de Pensii Hunedoara, Deva a respins cererea reclamantul V.L.,

privind stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002, motivând că

acesta nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

D.G.S.M.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 148 din 23 aprilie 2003, a respins

acțiunea reclamantului V.L., prin care a solicitat anularea hotărârii Casei

Județene de Pensii Hunedoara, Deva, reținând că, potrivit livretului militar,

acesta a fost încorporat la 10 ianuarie 1957 de către U.M. 03263 Sibiu și a

efectuat stagiul militar până la 31 decembrie 1958; deci, nu în detașamente de

muncă aparținând D.G.S.M. pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul, susținând: întâi, că în perioada 20 ianuarie 1957 – 31 decembrie

1958 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, respectiv pe mai multe

șantiere de construcții; în al doilea rând că, la eliberare, în august 1959,

livretul său militar a fost completat cu numărul specialității militare 165;

259 grupa a I-a categoria „neinstruit”; arma „construcții”, iar în anul 1965 în

mod abuziv au fost modificate rubricile 9,11 și 12 din livretul militar, în

sensul că a fost instruit, fiind radiată arma construcții, precum și

specialitatea militară.

Recursul este fondat.

În adevăr, livretul militar nr. 053402 eliberat

la 22 ianuarie 1959 de Centrul Militar al orașului Marghita a fost modificat la

rubricile 9,11 și 12, cu mențiunea „instruit”, deși inițial era trecută

categoria „neinstruit”, fiind, totodată, radiată arma la care a efectuat

stagiul militar reclamant, respectiv „construcții”.

Este adevărat că, potrivit adresei nr. A/452 din

4 martie 2003 eliberată de Ministerul Apărării Naționale, Statul Major General,

Serviciul Arhive și Documentare Militară București, militarii care au menționat

în livret sau în fișa de evidență personală că au satisfăcut stagiul militar în

unități militare ( de exemplu: U.M.0124, U.M.01523 etc.) nu au făcut parte din

D.G.S.M.

Dar, în cauză, în raport de datele trecute

inițial în livretul militar al reclamantului, în sensul că a fost neinstruit și

a satisfăcut stagiul militar în construcții, era necesar să se dispună

completarea probatoriului, chiar cu referire la adresa nr. A/452 din 4 martie

2003, pentru a se stabili, în mod indubitabil, dacă șantierele de construcții,

la care se face referire în motivele de recurs, au făcut sau nu parte din D.G.S.M.

Omițând să procedeze în sensul arătat, prima

instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ., potrivit

cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale,

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor

pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Așadar, soluția adoptată de prima instanță este

nelegală și netemeinică, iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată

sentința și trimisă cauza spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării urmează ca prima instanță

să completeze probatoriul, în sensul mai sus arătat, solicitând în acest scop

relații de la U.M. nr. 02405 Pitești ( Arhiva M.Ap.N.)

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de V.L.

împotriva sentinței civile nr. 148 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza

aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4

decembrie 2003.