ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 780/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Bankcoop – Banca Generală de Credit

și Promovare SA prin lichidatori SC”R.V.A.” SA București și SC”P.M.C.”SRL

București împotriva sentinței civile nr.203 din 27 februarie 2002 a

Curții de apel București – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal  s-au prezentat recurenta reclamantă reprezentată de

consilierul juridic N.C. și intimații pârâți Ministerul

Finanțelor Publice prin consilierul juridic E.B. și Direcția

Generală a Finanțelor Publice a municipiului București prin

consilierul juridic I.V.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic N.C. a solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise

depuse la dosar.

Având

pe rând cuvântul, reprezentantele intimatelor pârâte au solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 12 decembrie 2001, Bankcoop, prin

lichidatorii  SC”R.V.A.” SA București și SC ”P.M.C.” SRL a chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului

București, solicitând anularea în parte a deciziei nr.1819712.11.2001

și a notei de constatare nr.15638/15.07.2001 și exonerarea de plata

sumelor de 40.630.221.632 lei lei majorări de întârziere și

2.514.782.464 lei penalități.

In

motivarea cererii, reclamanta a învederat că nu datorează sumele de

mai sus, reprezentând majorări de întârziere și penalități

calculate după data declarării falimentului băncii, 9.02.2000,

ca fiind aferente obligațiilor bugetare ale clienților băncii.

In

acest sens, reclamanta a arătat că au fost nesocotite

dispozițiile exprese și imperative ale art.20

2

din

O.U.G.nr.186/1999 pentru modificarea Legii nr.83/1998 privind procedura

falimentului băncilor, potrivit cărora nici o dobândă ori

cheltuială nu  va putea fi adăugată creanțelor băncii

debitoare de la data deschiderii procedurii.

Prin

noțiunile de „dobânzi” și „cheltuieli”, se înțelege orice

sumă de bani de orice natură, care ar greva pasivul unei bănci

după declararea falimentului, după deschiderea acestei proceduri

speciale activele băncii urmând a fi valorificate pentru îndestularea

creditorilor înscriși la masa credală, neadmițându-se

mărirea în continuare a datoriilor băncii cu majorări și

penalități.

Curtea

de Apel București, Secția contencios administrativ prin sentința

civilă nr.203/27.02.2002 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut

că sumele în litigiu au fost corect calculate, fiind aplicabile

prevederile O.G.nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare,

potrivit cărora băncile sunt obligate să vireze sumele

reprezentând venituri bugetare în aceeași zi în care au debitat contul

plătitorului, în caz contrar urmând a suporta majorările de

întârziere datorate pentru neplata în termen.

Intrucât

reclamanta nu a virat în conturile bancare corespunzătoare

obligațiile fiscale dispuse la  plată de agenții economici, ea

datorează majorări de întârziere și penalități care

reprezintă sancțiuni pentru neplata la termen a obligațiilor

bugetare și nu dobânzi ori cheltuieli, prevederile Legii nr.64/1995

și ale O.U.G.nr.186/1999 nefiind aplicabile.

Impotriva

sentinței a declarat recurs, Bankcoop prin lichidatori criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a învederat că instanța a aplicat greșit legea,

neavând în vedere prevederile OUG nr.186/1999 pentru modificarea Legii

nr.83/1998 privind procedura falimentului băncilor, norme speciale

derogatorii de la legea generală, OG nr.11/1996.

Aceste

dispoziții care constituie norma specială, aplicabilă în cazul

unei bănci în faliment, prevăd expres că nici o dobândă ori

cheltuială nu vor putea fi adăugate creanțelor băncii

debitoare de la data deschiderii procedurii, așadar nici majorări de

întârziere sau penalități de natură a mări datoriile

băncii,  în dauna creditorilor înscriși la masa credală.

Examinând

motivele de recurs, în raport de prevederile art.304 și 304

1

Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța

de fond a reținut în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile

nici prevederile Legii nr.64/1995, modificată și completată,

nici dispozițiile OUG nr.186/1999 pentru modificarea și completarea

Legii nr.83/1998 privind procedura falimentului băncilor.

Stabilirea

în sarcina recurentei a majorărilor de întârziere și a

penalităților ca sancțiune pentru neplata la termen a unor

obligații către bugetul de stat s-a făcut în baza prevederilor

OG nr.11/1996 privind executarea creanțelor  bugetare, dispozițiile

Legilor nr.64/1995 și nr.83/1998  referindu-se strict la interdicția

ca, în cadrul procedurii executării reglementate de aceste două acte

normative să fie adăugate la masa credală alte dobânzi sau

cheltuieli, ce ar mări datoriile societății sau băncii

aflate în faliment, în dauna creditorilor deja înscriși.

Așadar,

nu există interdicție legală de a fi adăugate, conform

procedurii executării creanțelor bugetare, prevăzute de OG

nr.11/1996, majorări de întârziere și penalități pentru

neplata în termen a obligațiilor către stat ale

societăților comerciale sau ale băncilor aflate în procedura de

faliment.

Având

în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în

cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Bankcoop – Banca Generală de Credit și Promovare

SA prin lichidatori SC” „R.V.A.” SA București și SC ”P.M.C.” SRL

București împotriva sentinței civile nr.203 din 27 februarie 2002 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  26 februarie 2003.