ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2761/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de GM împotriva sentinței civile nr.147 din 23 octombrie

2002 a Curții de Apel Suceava – Secția comercială și de

contencios administrativ.

La apelul nominal nu s-au

prezentat recurentul reclamant GM precum și intimatul pârât Ministerul

Justiției, Direcția Generală a Penitenciarelor.

Procedura completă.

Magistratul-asistent,

făcând referatul cauzei, a arătat că părțile au

solicitat judecarea cauzei în lipsă.

C U R T E A

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 12 octombrie 2001, reclamantul GM a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul Justiției – Direcția

Generală a  Penitenciarelor, solicitând anularea ordinului nr.S/612 din 5

noiembrie 1998 de trecere în rezervă, reintegrarea în postul deținut

anterior, plata drepturilor salariale de la data trecerii în rezervă

și plata de daune morale în sumă de 50.000.000 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în mod nelegal s-a dispus trecerea sa în

rezervă pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de

serviciu în ziua de 25 septembrie 1998, fapt care a condus la evadarea unui

deținut de la punctul de lucru exterior aparținând Penitenciarului

Botoșani. Reclamantul a susținut că evadarea deținutului nu

a avut loc în timpul serviciului său de pază și că nu se

face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare pe care s-a

întemeiat ordinul de trecere a sa în rezervă.

Curtea de Apel Suceava –

Secția comercială și de contencios administrativ a

pronunțat sentința nr.147 din 23 octombrie 2002 prin care a respins

acțiunea ca nefondată, reținând că trecerea în rezervă

a reclamantului s-a dispus în conformitate cu prevederile art.85 lit.j din

Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare pentru săvârșirea

unei abateri grave și anume, părăsirea postului de pază

încredințat în ziua de 25 septembrie 1998 fără aprobarea

șefului punctului de lucru, dând astfel posibilitatea unui deținut

să evadeze.

Împotriva acestei

sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul,

solicitând casarea hotărârii și admiterea acțiunii de anulare a

ordinului de trecere în rezervă.

Recurentul a susținut

că instanța de fond nu a examinat probele administrate în cauză

și care dovedeau nevinovăția sa, solicitând să fie audiat

ca martor șeful punctului de lucru de la Ferma 6 Popeni.

Cu petiția depusă

la 10 septembrie 2003, recurentul a completat motivele de recurs, invocând nelegalitatea

procedurii cu ocazia judecării sale în consiliul de judecată din

cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin  ordinul nr.S/612 din

15  noiembrie 1998 emis de Direcția Generală a Penitenciarelor,

recurentul, în calitate de plutonier major, șef escortă II la

Penitenciarul Botoșani a fost trecut în rezervă deoarece, în ziua de

25 septembrie 1998, ca subofițer în postul de pază al unui punct de

lucru exterior a părăsit postul fără aprobare și

fără a fi înlocuit, fapt care a condus la evadarea unui deținut.

Legalitatea acestui ordin a

fost corect constatată de instanța de fond și hotărârea

pronunțată se întemeiază pe întregul material probator

administrat în cauză.

Astfel, din lucrările

întocmite de Consiliul de judecată de pe lângă Direcția

Generală a Penitenciarelor rezultă atât săvârșirea de

către recurent a unei abateri grave la data de 25 septembrie 1998, cât

și sancționarea sa în anii anteriori pentru părăsirea

postului din dispozitivul de pază, neexecutarea reglementată a

serviciului de supraveghere a deținuților încredințați,

nerespectarea consemnului postului și neîndeplinirea atribuțiilor de

serviciu cu privire la percheziționarea deținuților și

îmbarcarea lor în mijlocul de transport.

Cu ocazia audierii sale la

consiliul de judecată, recurentul   și-a recunoscut

vinovăția în săvârșirea abaterii disciplinare, nu a

solicitat să fie administrate  alte probe și nu a contestat, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârea adoptată de acest

consiliu cu privire la trecerea sa în rezervă, dispusă ulterior prin

ordinul atacat în cauză.

În atare situație, se

constată că este nefondată critica din recurs privind aprecierea

eronată a probelor de către instanța de fond, iar cererea

recurentului de audiere a martorului AV este inadmisibilă față

de dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, care prevăd

că în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu

excepția înscrisurilor.

Motivele invocate de

recurent prin petiția depusă în recurs la 10 septembrie 2003 nu pot

fi examinate, deoarece nu constituie motive de ordine publică și deci

pentru depunerea lor, trebuia respectat termenul prevăzut de art.301

și art.303 Cod procedură civilă pentru motivarea cererii de

recurs.

În consecință,

nefiind motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de GM împotriva sentinței civile nr.147 din 23 octombrie 2002 a

Curții de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24  septembrie 2003.