ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2761/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de GM împotriva sentinței civile nr.147 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal nu s-au prezentat recurentul reclamant GM precum și intimatul pârât Ministerul Justiției, Direcția Generală a Penitenciarelor. Procedura completă. Magistratul-asistent, făcând referatul cauzei, a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 octombrie 2001, reclamantul GM a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor, solicitând anularea ordinului nr.S/612 din 5 noiembrie 1998 de trecere în rezervă, reintegrarea în postul deținut anterior, plata drepturilor salariale de la data trecerii în rezervă și plata de daune morale în sumă de 50.000.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal s-a dispus trecerea sa în rezervă pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu în ziua de 25 septembrie 1998, fapt care a condus la evadarea unui deținut de la punctul de lucru exterior aparținând Penitenciarului Botoșani. Reclamantul a susținut că evadarea deținutului nu a avut loc în timpul serviciului său de pază și că nu se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare pe care s-a întemeiat ordinul de trecere a sa în rezervă.

Curtea de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat sentința nr.147 din 23 octombrie 2002 prin care a respins acțiunea ca nefondată, reținând că trecerea în rezervă a reclamantului s-a dispus în conformitate cu prevederile art.85 lit.j din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare pentru săvârșirea unei abateri grave și anume, părăsirea postului de pază încredințat în ziua de 25 septembrie 1998 fără aprobarea șefului punctului de lucru, dând astfel posibilitatea unui deținut să evadeze. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii și admiterea acțiunii de anulare a ordinului de trecere în rezervă.

Recurentul a susținut că instanța de fond nu a examinat probele administrate în cauză și care dovedeau nevinovăția sa, solicitând să fie audiat ca martor șeful punctului de lucru de la Ferma 6 Popeni. Cu petiția depusă la 10 septembrie 2003, recurentul a completat motivele de recurs, invocând nelegalitatea procedurii cu ocazia judecării sale în consiliul de judecată din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin ordinul nr.S/612 din 15 noiembrie 1998 emis de Direcția Generală a Penitenciarelor, recurentul, în calitate de plutonier major, șef escortă II la Penitenciarul Botoșani a fost trecut în rezervă deoarece, în ziua de 25 septembrie 1998, ca subofițer în postul de pază al unui punct de lucru exterior a părăsit postul fără aprobare și fără a fi înlocuit, fapt care a condus la evadarea unui deținut.

Legalitatea acestui ordin a fost corect constatată de instanța de fond și hotărârea pronunțată se întemeiază pe întregul material probator administrat în cauză. Astfel, din lucrările întocmite de Consiliul de judecată de pe lângă Direcția Generală a Penitenciarelor rezultă atât săvârșirea de către recurent a unei abateri grave la data de 25 septembrie 1998, cât și sancționarea sa în anii anteriori pentru părăsirea postului din dispozitivul de pază, neexecutarea reglementată a serviciului de supraveghere a deținuților încredințați, nerespectarea consemnului postului și neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la percheziționarea deținuților și îmbarcarea lor în mijlocul de transport.

Cu ocazia audierii sale la consiliul de judecată, recurentul și-a recunoscut vinovăția în săvârșirea abaterii disciplinare, nu a solicitat să fie administrate alte probe și nu a contestat, în condițiile prevăzute de lege, hotărârea adoptată de acest consiliu cu privire la trecerea sa în rezervă, dispusă ulterior prin ordinul atacat în cauză. În atare situație, se constată că este nefondată critica din recurs privind aprecierea eronată a probelor de către instanța de fond, iar cererea recurentului de audiere a martorului AV este inadmisibilă față de dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, care prevăd că în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.

Motivele invocate de recurent prin petiția depusă în recurs la 10 septembrie 2003 nu pot fi examinate, deoarece nu constituie motive de ordine publică și deci pentru depunerea lor, trebuia respectat termenul prevăzut de art.301 și art.303 Cod procedură civilă pentru motivarea cererii de recurs. În consecință, nefiind motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de GM împotriva sentinței civile nr.147 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2003.