ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4406/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4406/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5/10 martie
2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a constatat existența conflictului
negativ de competență între Judecătoria Brașov și Tribunalul Brașov, astfel
încât, în baza disp.art. 22 alin. (2) C. proc. civ. s-a stabilit competența
materială a Judecătoriei Brașov.
Curtea a constatat că în urma
încheierii din Camera de Consiliu de la 13 decembrie 2002 a Judecătoriei Brașov
în dosarul nr. 2552/2002 și a Încheierii din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului
Brașov în dosarul nr. 256/2003 s-a ivit conflictul negativ de competență cu
privire la solicitarea societății civile profesionale de executori
judecătorești D.- K. de a se emite o Încheiere de încuviințare a executării
silite imobiliare.
Soluționând conflictul ivit, Curtea
de Apel Brașov a reținut că în cauză competența materială revine Judecătoriei
Brașov conform prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
În mod legal, Tribunalul Brașov a
constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 173 din Legea nr. 105/1992
coroborate cu art. 2 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., situație care a fost
tranșată prin decizia civilă nr. 153/1996 a Curții de Apel Brașov ci își au
aplicarea dispozițiile relative la cererea de încuviințare a declanșării
procedurii propriu-zise de executare.
De asemenea tribunalul a mai
constatat în mod justificat că o dată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr.
138/2000, indreptarea erorii materiale din decizia Curții de Apel Brașov prin
Încheierea din 6 martie 1998, prin care s-a dispus trimiterea titlului
executoriu spre executare tribunalului, nu mai are eficiență juridică în lumina
prevederilor art. 725 C. proc. civ., dispozițiile noii legi de procedură fiind
de imediată aplicare.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs debitorul C.N. susținând că măsura dispusă de curtea
de apel este greșită.
Recursul este nefondat.
În mod corect și cu o
motivare corespunzătoare, curtea de apel a validat soluția tribunalului în
sensul că în cauză competența de a încuviința executarea silită aparține
judecătoriei.
Pe baza probatoriilor
administrate s-a concluzionat că nu se mai pune problema unui exequatur în
condițiile art. 173 din Legea nr. 105/1992 ci instanțele au de soluționat o
cerere de încuviințare a executării silite de drept comun care revine în
competență judecătoriei potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) și art. 725
C. proc. civ.
Așa fiind, recursul va fi respins ca
nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de C.N.
împotriva sentinței civile nr. 5/F/10 martie 2003 a Curții de Apel Brașov,
secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2003.