ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de  B.D. împotriva sentinței civile nr.503

din 12 octombrie 2000 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios

administrativ și a sentinței nr.870/2001 a aceleiași instanțe.

La

apelul nominal au lipsit: recurentul reclamant B.D. și intimata pârâtă Direcția

de Muncă și Solidaritate Socială a județului Dolj.

Procedura

completă.

S-a

prezentat referatul cauzei arătându-se că recurentul prin concluziile depuse la

fila 20 din dosar a solicitat judecarea recursului și în absența sa.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.507 din 16 noiembrie 1998, Curtea de Apel Craiova – Secția de

contencios administrativ a respins acțiunea reclamantului B.D. prin care a

solicitat acordarea drepturilor prevăzute pentru veteranii de război.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta Direcția Generală de Muncă și

Protecție Socială Dolj și-a îndeplinit obligația de a-i acorda reclamantului

drepturile decurgând din calitatea sa de veteran de război, că a efectuat plata

în mod corect și nu a acordat alte drepturi decurgând din decorații sau

medalii, întrucât reclamantul nu a posedat astfel de distincții.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, respins ca nefondat de Curtea

Supremă de Justiție prin decizia nr.2335 din 8 octombrie 1999.

La

21 august 2000 B.D. s-a adresat din nou instanței de contencios administrativ

cu o cerere similară prin care a solicitat obligarea  Direcției Generale de

Muncă și Protecție Socială Dolj să-i plătească drepturile prevăzute de Legea

nr.44/1994 privind pe veteranii de război.

Curtea

de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ prin sentința nr.503 din

12 octombrie 2000 a respins acțiunea reclamantului  constatând existența

autorității de lucru judecat.

A

reținut că o acțiune a reclamantului având același obiect a mai fost soluționată

definitiv prin sentința civilă nr.507 din 16 noiembrie  1998 și ca atare sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil.

Sentința

nr.503 din 12 octombrie 2000 a  rămas definitivă și irevocabilă prin

respingerea recursului declarat de B.D. potrivit deciziei nr.2561 din 26 iunie

2001 a  Curții Supreme de Justiție.

În

dosarul pe rol reclamantul B.D. a formulat o nouă cerere de recurs împotriva

aceleiași sentințe.

Recursul

este inadmisibil.

Potrivit art.299 din Codul de procedură civilă sunt supuse

recursului hotărârile fără drept  de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțioală.

Or, în cauză sentința nr.503 din 12 octombrie 2000 a rămas

irevocabilă prin decizia nr.2561 din 26 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție

– Secția de contencios administrativ, motiv pentru care  urmează ca instanța să

hotărască în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul  declarat de B.D. împotriva sentinței civile nr.503 din 12 octombrie

2000 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrati și  a

sentinței nr.870/2001 a aceleiași instanțe, ca inadmisibil.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  30 ianuarie 2003.