STEPNICKA c. REPUBLIQUE TCHEQUE

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 35173/03 prezentate de Jiří ŠT Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 2 noiembrie 2003, După ce a deliberat, pronuna următoarea decizie în faa reclamantului, Jiří Štěpnička, este un resortisant ceh, născut în 1947 și rezident la Praga 1. Acesta este reprezentat în faa Curii de către domnul O. Cvetlerová, avocat în barou ceh. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 decembrie 1991, reclamantul a intentat împotriva particularilor o acțiune în restituire a bunurilor imobile în conformitate cu Legea nr. 87/1991 privind reabilitarea extrajudiciară. Prin hotărârea din 3 ianuarie 1996, tribunalul din Ecuador (Obvodní soud) De la Praga 5 a respins acțiunea de la . Prin hotărârea din 26 martie 1997, tribunalul municipal (Městský soud) din Praga a anulat această hotărâre și a rejucat cauza în primă instanță.

Prin a doua sa hotărâre din 19 noiembrie 1999, tribunalul din Ecuador a respins din nou acțiunea reclamantului. Acesta a făcut apel. Prin a doua hotărâre din 7 iunie 2000, tribunalul municipal a anulat hotărârea atacată și a retrimis cauza în primă instanță. La 26 februarie 2001, instanța judecătorească din Ecuador a respins, pentru a treia oară, acțiunea din la. În apelul acestuia din urmă, instanța municipală confirmase hotărârea susținută la 25 iulie 2001. Această decizie a fost notificată la data de 18 septembrie 2001. La 18 octombrie 2001, recurentul a formulat un recurs în recurs împotriva anulării hotărârilor judecătorești menționate anterior. La 23 octombrie 2001, acesta a introdus, de asemenea, o acțiune constituțională care a invocat încălcarea articolelor 11 (dreptul de proprietate) și 36 (dreptul la proces echitabil) din Carta drepturilor și libertăților fundamentale a Republicii Cehe.

La 2 iulie 2002, Curtea Supremă (Nejvyší soud) a declarat recursul în casarea la . (1) Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de imparțialitate a instanțelor interne care ar fi favorizat părțile adverse și denunță, de asemenea, durata excesivă a procedurii de restituire expuse mai sus. (2) Pe teritoriul art. 8 din Convenție, Comisia se plânge de necunoașterea dreptului său la domiciliu de către autoritățile naționale, care ar fi protejat în mod nejustificat părțile adverse în detrimentul său. (3) În cele din urmă, el consideră că a fost victima unei discriminări interzise prin art. 14 din Convenție, întrucât instanțele interne ar fi întârziat intenționat procedura în beneficiul părților adverse și ar fi confundat persoana sa cu rolul personajelor controversate din istoria cehă pe care o jucase cândva la cinema.

1.În ceea ce privește Ö în ceea ce privește Õ Õ art. 8 din Convenție, presupunând că acest Õ este într-adevăr susținut, Curtea constată că reclamantul nu a invocat în acțiunea sa constituțională adresată Curții Constituționale Cehe la 23 octombrie 2001 Õ În consecință, acest Õ trebuie respins pentru a nu epuiza căile de atac interne, în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. (2) În ceea ce privește spătarul întemeiat pe art. 14 din Convenție, Curtea constată, pe de o parte, că reclamantul nu l-a invocat în fața Curții Constituționale Cehe și, pe de altă parte, că se bazează pe aceleași fapte ca cele menționate în art. 6 din Convenție. Prin urmare, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție, acest aspect trebuie respins în ansamblu pentru că nu există o lipsă evidentă de temei în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție.

3. În continuare trebuie să se examineze obiecțiile formulate în temeiul articolului 6 din Convenție, și anume lipsa de injumătățire a instanțelor interne și durata excesivă a procedurii urmate în speță. 3.1. În ceea ce privește lipsa de imparțialitate, Curtea consideră că nu există niciun element în dosar care să permită constatarea părtinirii sau arbitrarii instanțelor interne în procedura care face obiectul prezentei cereri. În plus, din dosar reiese că reclamantul nu și-a prezentat, nici nu și-a exprimat afirmația și nici nu și-a revendicat redresarea presupusei încălcări la nivel național. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru lipsa evidentă a temeiului, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție.

3.2. În ceea ce privește durata, având în vedere că procedura criticată a început la 30 decembrie 1991 (de remarcat că Convenția leagă Republica Cehă de la 18 martie 1992) și s-a încheiat la 17 aprilie 2003, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alin. cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. C OSTA Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 35173/03 présentée par Jiří ŠTĚPNIČKA contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 24 janvier 2006 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , R. Türmen , K. Jungwiert , M. Ugrekhelidze , M me D. Jočienė, M. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 2 novembre 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Jiří Štěpnička, est un ressortissant tchèque, né en 1947 et résidant à Prague 1. Il est représenté devant la Cour par M e O. Cvetlerová, avocate au barreau tchèque. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 30 décembre 1991, le requérant intenta contre des particuliers une action en restitution des biens immeubles conformément à la loi n o 87/1991 sur les réhabilitations extrajudiciaires. Par le jugement du 3 janvier 1996, le tribunal d’arrondissement (Obvodní soud) de Prague 5 rejeta l’action de l’intéressé, lequel fit appel. Par l’arrêt du 26 mars 1997, le tribunal municipal (Městský soud) de Prague annula ce jugement et renvoya l’affaire en première instance. Par son second jugement du 19 novembre 1999, le tribunal d’arrondissement rejeta de nouveau l’action du requérant. Celui-ci fit appel. Par son second arrêt du 7 juin 2000, le tribunal municipal annula le jugement attaqué et renvoya l’affaire en première instance.

Le 26 février 2001, le tribunal d’arrondissement rejeta pour la troisième fois l’action de l’intéressé. À l’appel de ce dernier, le tribunal municipal avait confirmé le jugement susdit le 25 juillet 2001. Cette décision fut notifiée à l’intéressé le 18 septembre 2001. Le 18 octobre 2001, le requérant forma un pourvoi en cassation visant l’annulation des décisions judiciaires précitées. Le 23 octobre 2001, il introduisit également un recours constitutionnel alléguant la violation des articles 11 (droit de propriété) et 36 (droit au procès équitable) de la Charte des droits et libertés fondamentaux de la République tchèque. Le 2 juillet 2002, la Cour suprême (Nejvyšší soud) déclara le pourvoi en cassation de l’intéressé non admissible.

Le 17 avril 2003, la Cour constitutionnelle (Ứstavní soud) repoussa le recours constitutionnel de l’intéressé comme manifestement mal fondé. Cette décision fut notifiée au requérant le 10 mai 2003. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint du manque d’impartialité des juridictions internes qui auraient favorisé les parties adverses. Il dénonce également la durée déraisonnable de la procédure de restitution ci-dessus exposée. 2. Sur le terrain de l’article 8 de la Convention, l’intéressé se plaint de la méconnaissance de son droit au domicile par les autorités nationales, lesquelles auraient indûment protégé les parties adverses à son détriment.

3. Il s’estime enfin victime d’une discrimination prohibée par l’article 14 de la Convention, en ce que les juridictions internes auraient intentionnellement retardé la procédure au profit des parties adverses et auraient de surcroît confondu sa personne avec le rôle des personnages controversés de l’histoire tchèque qu’il avait joué autrefois au cinéma. EN DROIT 1. S’agissant du grief tiré de l’article 8 de la Convention, à supposer que ce grief soit réellement étayé, la Cour observe que le requérant ne l’a pas invoqué dans son recours constitutionnel adressé à la Cour constitutionnelle tchèque le 23 octobre 2001. Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.

2. Quant au grief tiré de l’article 14 de la Convention, la Cour constate, d’une part, que le requérant ne l’a pas soulevé devant la Cour constitutionnelle tchèque et, d’autre part, qu’il se fonde sur les mêmes faits que ceux tirés de l’article 6 de la Convention. Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté globalement pour défaut manifeste de fondement, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. 3. Restent à examiner les griefs tirés de l’article 6 de la Convention, en l’occurrence le manque d’impartialité des juridictions internes et la durée excessive de la procédure suivie en l’espèce. 3.1. Concernant le manque d’impartialité, la Cour considère qu’aucun élément dans le dossier ne permet de constater la partialité ou l’arbitraire des juridictions internes dans la procédure faisant l’objet de la présente requête.

En plus, il ressort du dossier que le requérant n’a ni étayé son allégation ni revendiqué le redressement de la prétendue violation au niveau national. Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté pour défaut manifeste de fondement, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. 3.2. Pour ce qui est du grief relatif à la durée, vu que la procédure critiquée a commencé le 30 décembre 1991 (à noter que la Convention lie la République tchèque à compter du 18 mars 1992) et s’est achevée le 17 avril 2003, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief du requérant tiré de la durée de la procédure suivie en l’espèce ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. S. Dollé J.-P. C OSTA Greffière Président