SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 35173/03 prezentate de Jiří ŠT și Claudia Westerdiek graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 2 noiembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a lua în considerare în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere decizia parțială din 24 ianuarie 2006, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Jiří Štěpnička, este un resortisant ceh, născut în 1947 și rezident la Praga. El este reprezentat în fața Curții de către M. O. Cvetlerová, avocat în barou ceh. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, dl V.A. Schorm. A. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 decembrie 1991, reclamantul a intentat o acțiune de restituire a bunurilor imobile. Primele două hotărâri ale tribunalului din Praga (Obvodní soud) din Praga 5 au fost anulate de tribunalul municipal (Městský soud) din Praga. La 26 februarie 2001, tribunalul din Ecuador a respins pentru a treia oară acțiunea din partea statului. La apelul acestuia din urmă, tribunalul municipal a confirmat această hotărâre la 25 iulie 2001. La 2 iulie 2002, Curtea Supremă (Nejvyší soud) a declarat recursul în casarea la . . La 17 aprilie 2003, Curtea Constituională a respins recursul constituional al reclamantului ca fiind vădit nefondat. Această decizie a fost notificată reclamantului la 10 mai 2003. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea pronunțată în cauza Vokurka c. Republica Cehă 4052/02, §§ 11-24, 16 octombrie 2007). GRIEF Invochează art. 6 din convenție, reclamantul denunță durata excesivă a procedurii de restituire. (1) Reclamantul susține că cauza sa nu a fost examinată într-un termen rezonabil, așa cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel încât orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În observațiile sale suplimentare, guvernul a informat Curtea că Legea nr. 160/2006 a fost adoptată, care a modificat legea 82/1998 și care permite acum justițiabililor să solicite o satisfacție rezonabilă în ceea ce privește prejudiciul moral cauzat de durata procedurii. El a solicitat Curții să aprecieze dacă mai mult de atât nu ar fi trebuit să declare inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne toate cererile adresate împotriva Republicii Cehe referitoare la durata excesivă a procedurii. Reclamantul a exercitat această nouă acțiune prin intermediul unei cereri adresate Ministerului Justiției din 20 iunie 2006, în vederea acordării unei satisfacții rezonabile de 1 milion CZK (aproximativ 38 250 EUR) pentru prejudiciul moral care rezultă din durata procedurii și a rambursării cheltuielilor suportate în cadrul procedurii în fața instanțelor interne și a Curții, în valoare de 191 584 CZK (7 328 EUR). Prin scrisoarea din 4 decembrie 2006, Ministerul Justiției a informat că, după ce a considerat că durata procedurii urmate în speță era rezonabilă și constituia o neregulă în desfășurarea procedurii, Ministerul Justiției a considerat că este rezonabil să îi aloce 75 000 CZK (aproximativ 2 865 EUR) pentru prejudiciul moral și 15 (aproximativ 575 EUR) pentru cheltuielile aferente reprezentării sale legale în fața Curții. Curtea amintește că atunci când autoritățile naționale au constatat o încălcare și când decizia lor constituie o redresare adecvată și suficientă a acestei încălcări, partea în cauză nu se mai poate considera victimă în sensul articolului 34 din convenție. În ceea ce privește necunoașterea cerinței privind termenul rezonabil, una dintre caracteristicile unei redresări care ar putea face ca justițiabilul să-și piardă calitatea de victimă este suma care i-a fost alocată în urma acțiunii interne. Curtea a avut deja posibilitatea de a indica că statutul de victimă a unui reclamant poate depinde de cuantumul despăgubirii acordate la nivel național pentru situația de care se plânge în fața Curții (Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, ê 93, CEDH 2006 ...). În prezenta cauză, prima condiție, și anume constatarea încălcării de către autoritățile naționale, nu este controversată, deoarece Ministerul Justiției a recunoscut că durata procedurii în cauză nu a fost rezonabilă, în sensul jurisprudenței Curții. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, Curtea amintește că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , citată anterior, §§ 86-107. În speță, recurentului i se acordă aproximativ 2 865 EUR pentru prejudiciul moral și 575 EUR pentru cheltuielile efectuate în cadrul procedurii în fața Curții. Având în vedere elementele dosarului și având în vedere circumstanțele din speță, Curtea consideră că suma totală acordată reclamantului, și anume 3 440 EUR, poate fi considerată ca fiind în general adecvată și, prin urmare, aptă să repare încălcarea suferită (Cocchiarella, citată anterior, § 146). Prin urmare, nu este util să se examineze dacă reclamantul ar fi trebuit să sesizeze instanța competentă în temeiul articolului 15 alineatul (2) din lege. 82/1998. În cele din urmă, examinarea cererii reclamantului de către minister nu a durat decât cinci luni și jumătate și nu a invocat nicio întârziere în plata sumei alocate. În aceste condiții, Curtea consideră că redresarea furnizată de Ministerul Justiției este în speță dovedită suficientă și adecvată. Prin urmare, rezultă că reclamantul nu mai poate pretinde că este victimă, în sensul articolului 34 din Convenție, a încălcării obligației de a respecta o perioadă de timp rezonabilă, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în conformitate cu articolele 34 și 35 alineatul (3) și în cele din urmă din Convenție. (2) În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 1 alin. (3) din Convenție și să se declare restul cererii inadmisibile. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte
de la requête n
o
35173/03
présentée par Jiří ŠTĚPNIČKA
contre la République tchèque
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 4 mars 2008 en une chambre composée de
:
Peer Lorenzen,
président,
Snejana Botoucharova,
Karel Jungwiert,
Volodymyr Butkevych,
Rait Maruste,
Mark Villiger,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
juges,
et de Claudia Westerdiek
,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 2 novembre 2003,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu la décision partielle du 24 janvier 2006,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Jiří Štěpnička, est un ressortissant tchèque, né en 1947 et résidant à Prague. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 30 décembre 1991, le requérant intenta une action en restitution des biens immeubles.
Les deux premiers jugements rendus par le tribunal d’arrondissement
(Obvodní soud)
de Prague 5 furent annulés par le tribunal municipal
(Městský soud)
de Prague.
Le 26 février 2001, le tribunal d’arrondissement rejeta pour la troisième fois l’action de l’intéressé. À l’appel de ce dernier, le tribunal municipal confirma ce jugement le 25 juillet 2001.
Le 2 juillet 2002, la Cour suprême
(Nejvyšší soud)
déclara le pourvoi en cassation de l’intéressé non admissible.
Le 17 avril 2003, la Cour constitutionnelle
(Ứstavní soud)
rejeta le recours constitutionnel du requérant comme manifestement mal fondé. Cette décision fut notifiée au requérant le 10 mai 2003.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans la décision rendue dans l’affaire
Vokurka c. République tchèque
(n
o
40552/02, §§ 11-24, 16 octobre 2007).
GRIEF
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant dénonce la durée déraisonnable de la procédure de restitution.
1.Le requérant allègue que sa cause n’a pas été examinée dans un délai raisonnable tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, libellé ainsi
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Dans ses observations complémentaires, le Gouvernement a informé la Cour que la loi n
o
160/2006 avait été adoptée, portant amendement à la loi
n
o
82/1998 et permettant désormais aux justiciables de réclamer une satisfaction raisonnable au titre du préjudice moral causé par la durée de la procédure. Il a demandé à la Cour d’apprécier s’il n’y avait pas lieu de déclarer irrecevables pour non-épuisement des voies de recours internes toutes les requêtes dirigées contre la République tchèque relatives à la durée excessive de la procédure.
Le requérant a exercé ce nouveau recours en adressant au ministère de la Justice une demande datée du 20 juin 2006, tendant à se voir accorder une satisfaction raisonnable de 1 million de CZK (environ 38 250 EUR) au titre du préjudice moral résultant de la durée de la procédure, et à se voir rembourser les frais encourus dans la procédure devant les tribunaux internes et la Cour, s’élevant à 191
328 EUR). Par une lettre du 4 décembre 2006, le ministère de la Justice l’a informé qu’après avoir considéré que la durée de la procédure suivie en l’espèce était déraisonnable et constituait une irrégularité dans la conduite de la procédure, il estimait raisonnable de lui allouer 75
000 CZK (environ 2 865 EUR) au titre du préjudice moral et 15
000 CZK (environ 575 EUR) pour les frais de sa représentation légale devant la Cour.
L’intéressé a fait savoir à la Cour qu’il n’était pas satisfait de l’issue de sa demande mais qu’il n’avait pas l’intention de saisir le tribunal compétent d’une action en vertu de l’article 15 § 2 de la loi n
o
82/1998.
La Cour rappelle que lorsque les autorités nationales ont constaté une violation et que leur décision constitue un redressement approprié et suffisant de cette violation, la partie concernée ne peut plus se prétendre victime au sens de l’article 34 de la Convention. Quant à la méconnaissance de l’exigence du délai raisonnable, une des caractéristiques d’un redressement susceptible de faire perdre au justiciable sa qualité de victime tient au montant qui lui a été alloué à l’issue du recours interne. La Cour a déjà eu l’occasion d’indiquer que le statut de victime d’un requérant peut dépendre du montant de l’indemnisation qui lui a été accordée au niveau national pour la situation dont il se plaint devant la Cour (
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
64886/01, §
‑
...).
Dans la présente affaire, la première condition, à savoir le constat de violation par les autorités nationales, ne prête pas à controverse puisque le ministère de la Justice a reconnu que la durée de la procédure litigieuse n’avait pas été raisonnable, au sens de la jurisprudence de la Cour.
Quant à la seconde condition, la Cour rappelle qu’afin d’évaluer si un recours interne a apporté un redressement approprié et suffisant, elle examine la durée de la procédure d’indemnisation, le montant de l’indemnisation éventuellement accordé ainsi que, le cas échéant, le retard dans le paiement de ladite indemnité (
Cocchiarella
, précité, §§ 86-107). En l’espèce, le requérant s’est vu accorder environ 2
865 EUR au titre du préjudice moral et 575 EUR pour les frais engagés dans la procédure devant la Cour. Compte tenu des éléments du dossier et eu égard aux circonstances de l’espèce, la Cour estime que la somme totale accordée au requérant, à
savoir 3
440 EUR, peut être considérée comme globalement adéquate et de ce fait apte à réparer la violation subie (
Cocchiarella
, précité, § 146). Il
n’est dès lors pas utile d’examiner la question de savoir si le requérant aurait dû saisir le tribunal compétent en vertu de l’article 15 § 2 de la loi
n
o
82/1998. Enfin, l’examen de la demande du requérant par le ministère n’a duré que cinq mois et demi et l’intéressé n’a pas allégué un quelconque retard dans le paiement de la somme allouée.
Dans ces conditions, la Cour considère que le redressement fourni par le ministère de la Justice s’est en l’espèce avéré suffisant et approprié.
Il s’ensuit que le requérant ne peut plus se prétendre victime, au sens de l’article
34 de la Convention, de la violation de l’exigence de «
délai raisonnable
» consacrée par l’article 6 § 1 de la Convention. La requête est donc manifestement mal fondée et doit être rejetée en application des articles 34 et
35 §§
3 et
4
in fine
de la Convention.
2.En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29
3.de la Convention et de déclarer le restant de la requête irrecevable.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
le restant de la requête irrecevable.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Greffière
Président