ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 448/2003

R O M Â N

I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

Decizia nr. 448

Dosar nr. 189/2002

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14 aprilie 1997 pe

rolul Judecătoriei Botoșani, reclamanții R.E. și R.C. au chemat în judecată

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Municipiul Botoșani prin primar,

solicitând retrocedarea unei suprafețe de 1113,67 mp teren în Botoșani.

În motivarea acțiunii, încadrată în drept în

dispozițiile art. 35 art. 36 din Legea nr. 33/1994, reclamanții au arătat că

soții R.E. și G. (decedat din 1987) au fost proprietarii unui imobil teren și

construcție, expropriat pentru utilitate publică prin Decretul nr. 421/1982,

pentru care au primit despăgubiri, casa fiind demolată, dar nu întreaga

suprafață este în prezent ocupată. S-au depus copii xerox ale actelor de

proprietate emanând din anul 1947 și 1956, copia decretului de expropriere.

Considerându-se legal investită, judecătoria a

dispus administrarea probelor cu expertiză, înscrisuri, cercetare locală și

apoi a pronunțat sentința cu nr. 4103/1999 prin care a respins acțiunea ca

nefondată.

A reținut instanța că suprafața revendicată nu

este liberă de amenajări, fiind delimitată o parcare.

După desființarea acestei sentințe ca fiind

pronunțată cu încălcarea competenței materiale, în cauză Tribunalul Botoșani,

judecând ca instanță de fond, a dispus efectuarea unei expertize contabile

pentru actualizarea despăgubirilor primite de expropriați în anul 1982 și prin

sentința civilă nr. 140 din 25 octombrie 2000 a admis acțiunea. A dispus

retrocedarea unei suprafețe de 287,5 mp teren, identificat conform expertizei

întocmite în fața judecătoriei, obligând pe reclamantă la restituirea

despăgubirii actualizate.

A reținut tribunalul că deși cea mai mare parte

a terenului solicitat a fost utilizat la construirea locuințelor și arterelor

de circulație, poate fi restituită suprafața arătată care este ocupată de o

parcare amenajată, ce nu corespunde noțiunii de utilitate publică avută în

vedere la expropriere.

În fața Curții de Apel Suceava s-a depus

certificatul de moștenitor de pe urma defunctei reclamante R.E., fiul său C.

fiind singurul moștenitor. Acesta a mai depus, pentru lămurirea situației

exacte, o serie de fotografii color și schițe. De asemeni, pârâta Primăria

Botoșani a depus înscrisuri prin care atestă că terenul nu este liber, fiind

străbătut de rețele de termoficare aferente blocurilor de locuințe edificate.

Prin decizia civilă nr. 16 din 19 martie 2002

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis apelul pârâtului Municipiul

Botoșani, a schimbat sentința de fond și pe fond a respins acțiunea ca

nefondată.

A motivat instanța, soluția adoptată prin aceea

că din suprafața expropriată cea mai mare parte a fost folosită pentru

construirea unor blocuri, artere de circulație, trotuare, pavaje, suprafața în

discuție fiind ocupată în subteran de rețeaua de apă, canal, termoficare.

Împotriva acestei decizii în termen legal a

declarat recurs reclamantul R.C., susținând că sunt incidente motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, se afirmă, prin prisma pct. 7 art. 304 C.

proc. civ., că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, cu

referiri la aprecierile privind ocuparea suprafeței de circa 287 mp de rețea de

utilități publice.

Invocând pct. 9 art. 304 C. proc. civ.,

recurentul afirmă că hotărârea este dată cu încălcarea art. 481 C. civ., de

vreme ce 287 mp din terenul ce a aparținut părinților săi nu a fost utilizat

potrivit scopului exproprierii.

În sfârșit, prin motivul de recurs al treilea,

bazat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se susține că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, anume

asupra înscrisurilor care atestă că pe suprafața considerată liberă sunt niște

construcții ușoare, ridicate de societăți private cărora primăria le-a

concesionat terenul.

În afara recursului motivat de avocatul cu

împuterniciri, recurentul personal a depus la dosar un înscris intitulat

„recurs”, care nu întrunește cerințele formale, nefiind încadrat în drept.

Pârâtul Municipiul Botoșani, prin primar, a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că este

de acord să restituie teren într-un alt amplasament, cel actual fiind afectat

de utilități publice (parcare, rețele subterane).

Recursul nu este fondat, urmând a fi respins

pentru considerentele ce urmează.

Părinții reclamantului, al căror unic moștenitor

este, au fost proprietarii unui imobil, teren și construcții situat în Botoșani.

Prin Decretul nr. 421/1982, a fost expropriată suprafața de 900 mp teren și

213,67 mp construcții, foștii proprietari fiind despăgubiți cu suma de 77.882

lei și primind un apartament la bloc.

Ca atare, au fost respectate dispozițiile art. 481

din C. civ., în conformitate cu care nimeni nu poate fi silit a ceda

proprietatea, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o

dreaptă și prealabilă despăgubire. De aceea, motivul de recurs prin care se

invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.

Astfel cum rezultă din probele administrate (expertize,

fotografii, cercetare locală), contrar afirmațiilor din acțiune, majoritatea

suprafeței de teren expropriate în urmă cu 20 de ani a fost utilizată pentru

construirea unor blocuri de locuințe, a unor artere de circulație, trotuare.

Suprafața la care în fapt reclamantul a restrâns acțiunea se găsește situată

într-un scuar în formă de triunghi, la intersecția a trei străzi și bulevarde.

Din înscrisurile depuse de pârât – necontestate

de recurent – rezultă că suprafața pretinsă este străbătută în subsol de rețele

de termoficare, fiind fără îndoială, de utilitate publică.

Referirea pe care instanța de apel a făcut-o la

această destinație subterană nu este străină de natura pricinii, cum se afirmă,

ci se încadrează în cerințele art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

Într-adevăr, potrivit acestor texte de lege, cu

privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în

susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le

ceară acestora să prezinte explicații, precum și să pună în dezbaterea lor

orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere

sau în întâmpinare.

Așadar, în exercitarea rolului activ, corect

Curtea de Apel Suceava a examinat probele administrate și a constatat că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru utilitate publică.

Într-adevăr, prin noțiunea de teren liber, în

accepțiunea acestui text, ce poate fi restituit fostului proprietar expropriat,

trebuie înțeles, nu doar cel pe care nu se găsește o construcție (bloc de

locuințe), dar și liber de orice servituți sau utilități publice. Ori în speță,

cum s-a arătat, prin poziția sa (încadrarea în zonă, situarea la intersecție,

apropierea de blocurile de locuințe construite în urma exproprierii) terenul nu

poate fi considerat liber în sensul textului de lege invocat în acțiune.

Faptul că instanța de apel nu s-a referit în mod

expres la împrejurarea că primăria a concesionat (pe durata de câte un an) unor

societăți, o porțiune din teren nu este de natură a atrage modificarea

hotărârii pronunțate, fiind evident că pentru păstrarea coerenței și utilității

publice, primăria ca proprietar, dar ținând seama de interesele locuitorilor

zonei, are dreptul de a lua măsuri vremelnice de eficientizare a scuarului în

discuție.

Ca atare, cum în cauză s-a constatat că nu sunt

întrunite cerințele art. 35 din Legea nr. 33/1994 pentru retrocedarea terenului

expropriat, corect Curtea de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii.

Desigur că reclamantul, în cadrul procedurii

Legii nr. 10/2001, deja declanșată, are dreptul de a solicita aplicarea

măsurilor reparatorii, dacă consideră necesar.

Pentru considerentele anterior expuse, recursul

văzând că este nefondat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.C. împotriva

deciziei nr. 16 din 19 martie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie

2003.