ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3581/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 1999

sub nr. 2392 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta M.A. a chemat în

judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de

D.G.F.P.C.F.S. Constanța, Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța prin

Primar și S.C. „T.C.” S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să oblige pe pârâți să-i lase în deplină proprietate și posesie

imobilul situat în Constanța, compus din teren în suprafață de 673 m.p. și

construcție.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că este

proprietara imobilului în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare și că în

baza Decretului nr. 69/1960 a fost expropriată, dar imobilul nu a fost preluat

efectiv, ea folosindu-l în continuare în calitate de chiriașă.

Pârâta S.C. „T.C.” S.A. a formulat o întâmpinare prin

care solicită respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că imobilul revendicat

împreună cu un întreg perimetru de imobile cuprins între străzile Th.Burada și

Labirint a fost expropriat și a intrat în sistematizare, în vederea construirii

Gării CFR și Autogării Constanța Sud, iar din terenul revendicat o suprafață de

124 m.p., este ocupată de un depozit de carburanți.

La termenul din 29 septembrie 1999 intervine în cauză

și M.E. în calitate de reclamantă.

Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 833 din

6 octombrie 1999 a admis în parte acțiunea formulată de către reclamante și a

obligat pe pârâți să lase acestora în deplină proprietate și posesie suprafața

de 547 m.p. situată în Constanța, (colorată în galben în raportul de expertiză

întocmit de expertul tehnic B.D.).

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut

că imobilul, proprietatea reclamantei a fost expropriat în baza Decretului nr. 69/1960

pentru utilitate publică, care însă nu s-a realizat deoarece o parte din

suprafața totală de 673 m.p., respectiv 547 m.p., au rămas în folosința

reclamantei.

În aceste condiții această suprafață de 547 m.p.

teren urmează să-i fie retrocedată reclamantei, reține instanța de fond,

întrucât nu s-a realizat utilitatea.

Pentru suprafața de 125 m.p. pe care se află un

depozit de carburanți s-a realizat utilitatea publică, și ca atare această

suprafață nu a fost retrocedată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Consiliul

local al Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar care nu au

fost motivate și reclamantele M.A. și M.E., care susțin că în mod greșit

acțiunea a fost admisă numai în parte, în cauză nefăcându-se dovada utilității

publice pentru suprafața de 125 m.p. și nici că aceasta ar fi proprietatea S.C.

„T.C.” S.A.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 76

din 4 aprilie 2000, a respins toate apelurile ca nefondate.

Motivându-și hotărârea, instanța de apel a reținut

aceeași situație ca și instanța de fond, apreciind de asemenea că pentru

suprafața de 547 m.p. utilitatea publică nu s-a realizat, iar pentru suprafața

de 125 m.p., prin construirea depozitelor de carburanți, utilitatea publică

pentru care s-a făcut exproprierea, s-a realizat.

A mai reținut instanța de apel că prin Legea nr. 15/1990

S.C. „T.C.” S.A.  (succesoarea lui ITA Constanța) a devenit proprietara acestei

suprafețe de teren neretrocedate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamantele invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc.

civ.

Se susține că instanța a interpretat eronat probele

reținând că pentru suprafața de teren de 125 m.p. s-ar fi realizat utilitatea

publică și totodată a apreciat greșit că pârâta S.C. „T.C.” S.A. ar fi devenit

proprietara acestei suprafețe de teren în baza Legii nr. 15/1990.

De menționat că pe parcursul soluționării recursului,

reclamanta M.A. a decedat la data de 27 martie 2001.

Conform certificatului de moștenitor nr. 174/2001 au

rămas ca moștenitori M.E. și M.I. (care au înțeles să continue acțiunea și

recursul).

Recursul este nefondat.

Astfel instanțele au reținut legal și temeinic că

prin Decretul nr. 69/1960 au fost expropriate mai multe imobile printre care și

imobilul reclamanților; în consecință o parte din terenurile aferente străzilor

Th.Burada și Labirint au fost afectate de detalii de sistematizare în vederea

construirii Gării CFR și a Autogării Sud-Constanța.

S-a reținut de către instanțe, având în vedere

probele administrate în cauză că pentru suprafața de 547 m.p. expropriată a

reclamantelor (din suprafața totală de 673 m.p.) scopul exproprierii,

utilitatea publică nu s-a realizat; mai mult chiar această suprafață a fost

folosită în continuare de către reclamante, motiv pentru care, pentru această

suprafață acțiunea a fost admisă.

În ceea ce privește suprafața de 125 m.p. care este

ocupată de depozitul de carburanți și lubrifianți, urmează a constata că pe ea

s-a început realizarea utilității publice pentru care s-a făcut exproprierea.

Astfel, este de menționat în acest sens că după

expropriere în scopul realizării obiectivelor cuprinse în planul de

sistematizare, respectiv Autogara de Călători, o parte din terenul expropriat a

fost transmis Ministerului Transporturilor pentru Direcția Regională a

Transporturilor Dobrogea, în baza Deciziei nr. 127/1967 a fostului Sfat Popular

Constanța.

Pe această porțiune de teren au fost amplasate două

rezervoare de mare capacitate.

În consecință, instanțele, în mod legal și temeinic,

pentru considerentele mai înainte arătate au reținut că pentru această

suprafață de 125 m.p. scopul exproprierii s-a realizat și deci criticile

formulate sunt fondate, iar recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de

reclamanții M.I. și M.E. împotriva deciziei civile nr. 76 din 4 aprilie 2000 a

Curții de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.