ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3729/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 382 din 10 aprilie 2003

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea formulată de P.M., a dispus anularea hotărârii nr. 6327 din 18

decembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i

acorde reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 modificată, pentru

perioada de refugiu 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, începând cu data de 1

octombrie 2002.

S-a reținut că reclamanta împreună cu părinții N.I.

și N.M., frații I., A. și I. au fost strămutați în toamna anului 1940 din Cluj

în localitatea Turda așa cum rezultă din Certificatul C/1976 emis la 10

septembrie 2002 și declarațiile notariale autentificate ale martorilor K.I.R., B.I.C.,

L.L. și D.I. și astfel beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a criticat sentința apreciind că se

întemeiază pe grava greșeală de fapt rezultată dintr-o apreciere eronată a

probelor administrate întrucât singurul document depus în probațiune pentru

perioada de început de refugiu este certificatul nr. C/1976 din 10 septembrie

2002 unde este specificată clar data refugiului, iunie 1943.

Cu toate acestea instanța a admis cererea reclamantei

așa cum a fost formulată contrar înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

Recursul este fondat.

Potrivit certificatului nr. C/1976 din 10

septembrie 2002 emis de Arhivele Naționale, direcția județeană Cluj, N.M.

(căsătorită P.) s-a refugiat din localitatea Cluj în localitatea Turda la data

de 31 iunie 1943.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Cluj a admis

cererea reclamantei P.M. și a dispus acordarea drepturilor pentru perioada de

refugiu 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 fără ca în dosar să fie administrate

probe în acest sens.

Declarațiile martorilor D.I. și L.L., în sensul

că reclamanta s-a refugiat din Cluj în toamna anului 1940 nu se pot primi în

contra Certificatului nr. C/1976 care atestă o altă dată a refugiului

reclamantei.

Cât privește celelalte două declarații ale

martorilor K.I.R. și B.I.C., ele fac trimitere la data reîntoarcerii din

refugiu, respectiv 1958, împrejurare irelevantă în soluționarea pricinii.

În consecință, soluția adoptată de instanța de

fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care se va admite recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 382 din 10 aprilie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond respinge

acțiunea reclamantei P.M.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6

noiembrie 2003.