ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 132/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 12 iunie 2003 U.O.A. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Bihor să se dispună anularea hotărârii nr.6068 din 30 mai 2003, prin

care comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea

nr.189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste

acte normative.

De

asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană

persecutată pentru motive politice.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la

Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din Municipiul Oradea,  unde

domiciliau, la Arad. Că, deși a făcut dovada nașterii în această din urmă

localitate, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea pentru

considerente ce nu se sprijină pe dispozițiile legale în vigoare.

Curtea

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

civilă nr.274/CA din 30 iunie 2003 a admis acțiunea  astfel cum a fost

formulată.

În

esență, instanța de fond a reținut că din interpretarea prevederilor art. 1

lit. c al Legii nr. 189/2000, rezultă că beneficiază de drepturile recunoscute persoanelor

refugiate și copiii născuți în timpul refugiului părinților, dobândind același

statut și devenind, la rândul lor, refugiați în statul primitor .

Hotărârea

a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta

a  susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece

strămutarea în altă localitate decât aceea de domiciliu este o modalitate de

persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă să existe la data

strămutării și să fi avut domiciliul într-o localitate de unde a fost

strămutată sau refugiată.

Că,

legislația română în vigoare nu recunoaște capacitatea de folosință și nici

capacitatea de exercițiu fătului conceput, singura excepție fiind aceea în care

fătul s-a născut viu, pentru a i se deschide dreptul de succesiune.

Critica

nu este întemeiată .

Cu

actele de stare civilă, legitimația de refugiat nr. 1353 și declarațiile

autentice ale martorilor, reclamantul a făcut dovada nașterii la data de 23 mai

1944 în municipiul Arad, în timpul refugiului părinților săi din Oradea,

determinat de ocuparea Ardealului de Nord de către trupele hortiste.

Perioada

de refugiu a fost cuprinsă între luna septembrie 1940 și luna septembrie 1945.

Curtea

de Apel Oradea a reținut în mod judicios această stare de fapt, ca și concluzia

că Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude

pe cei născuți în refugiu de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c,

devreme ce indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași

privațiuni datorate strămutării familiei în altă localitate decât aceea de

domiciliu.

Ținând

seama de aceste considerente, precum și de inexistența în cauză a unor motive

de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate chiar din oficiu,

conform art. 306 alin. 2 C.proc.civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței

civile nr. 274/CA din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.