ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 132/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 iunie 2003 U.O.A. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor să se dispună anularea hotărârii nr.6068 din 30 mai 2003, prin care comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive politice. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din Municipiul Oradea, unde domiciliau, la Arad.

Că, deși a făcut dovada nașterii în această din urmă localitate, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea pentru considerente ce nu se sprijină pe dispozițiile legale în vigoare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.274/CA din 30 iunie 2003 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. În esență, instanța de fond a reținut că din interpretarea prevederilor art. 1 lit. c al Legii nr. 189/2000, rezultă că beneficiază de drepturile recunoscute persoanelor refugiate și copiii născuți în timpul refugiului părinților, dobândind același statut și devenind, la rândul lor, refugiați în statul primitor . Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece strămutarea în altă localitate decât aceea de domiciliu este o modalitate de persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă să existe la data strămutării și să fi avut domiciliul într-o localitate de unde a fost strămutată sau refugiată. Că, legislația română în vigoare nu recunoaște capacitatea de folosință și nici capacitatea de exercițiu fătului conceput, singura excepție fiind aceea în care fătul s-a născut viu, pentru a i se deschide dreptul de succesiune. Critica nu este întemeiată . Cu actele de stare civilă, legitimația de refugiat nr. 1353 și declarațiile autentice ale martorilor, reclamantul a făcut dovada nașterii la data de 23 mai 1944 în municipiul Arad, în timpul refugiului părinților săi din Oradea, determinat de ocuparea Ardealului de Nord de către trupele hortiste.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna septembrie 1940 și luna septembrie 1945. Curtea de Apel Oradea a reținut în mod judicios această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c, devreme ce indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni datorate strămutării familiei în altă localitate decât aceea de domiciliu. Ținând seama de aceste considerente, precum și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate chiar din oficiu, conform art. 306 alin. 2 C.proc.civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 274/CA din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.