ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2913/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de sesizare nr. 49 din 31 august 1999 a Compartimentului de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi Botoșani s-a stabilit în sarcina numitei G.T. răspunderea juridică pentru nerespectarea reglementărilor legale referitoare la stabilirea, evidențierea în contabilitate, urmărirea și încasarea unor venituri publice, care au condus la prejudicierea Consiliului Local al municipiului Dorohoi cu sumele de: - 2.586.440 lei reprezentând chirie neîncasată în perioada 1 iulie 1995 – 15 ianuarie 1996, conform contractului de închiriere nr. 2/1995; - 63.377.835 lei reprezentând venituri neîncasate în perioada iunie 1996 – mai 1999, din contractul de închiriere nr. 8835/1995.

La aceste sume s-a solicitat a se adăuga suma de 13.689.835 lei, folosul nerealizat până la 18 mai 1999, în cazul primului contract și 83.431.388 lei folos nerealizat până la 22 iunie 1999, în cazul celui de-al doilea contract. Colegiul jurisdicțional Botoșani al Curții de Conturi, prin sentința nr. 67 din 17 octombrie 2001, a respins capătul 2 al încheierii de sesizare nr. 49 din 31 august 1999 formulată de Compartimentul de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi Botoșani (primul capăt fiind disjuns și formând obiectul dosarului nr. 50/2000), prin care s-a solicitat obligarea persoanelor răspunzătoare, G.T.

și G.V., introdus ulterior în cauză, la plata către Consiliul Local al municipiului Dorohoi a sumei de 63.377.835 lei și folosul nerealizat aferent, în sumă de 83.431.388 lei, calculat până la data de 22 iunie 1999. Pentru a pronunța această soluție, instanța și-a însușit concluziile expertizei efectuată în cauză, în sensul constatării că nu există prejudiciu, în sensul art.998-999 C. civ. și prin urmare, nu poate fi antrenată răspunderea juridică împotriva vreunei persoane. Sesizată cu soluționarea recursului jurisdicțional formulat de Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Botoșani, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a dispus respingerea acestuia, reținând că: „nu există prejudiciu în sensul art.998-999 C. civ.

și prin urmare, nu poate fi antrenată răspunderea juridică împotriva vreunei persoane”. În derularea contractului de închiriere nr. 8835/1995 și a lucrărilor de reparații, au existat imperfecțiuni din categoria celor sesizate de Procurorul Financiar în recursul jurisdicțional formulat, dar acestea nu au fost de natură să prejudicieze, în final, Consiliul Local al municipiului Dorohoi. Recursul nu este fondat. În fapt, prin încheierea nr. 49 din 31 august 1999, Compartimentul de Control Financiar al Camerei de Conturi Botoșani a constatat că prin neevidențierea în contabilitate a unor venituri de încasat din chirii, neurmărirea și neîncasarea lor la termen, Primăria municipiului Dorohoi a fost prejudiciată atât cu suma totală a acestora de 63.377.835 lei, cât și cu folosul nerealizat aferent, calculat sub formă de dobândă, până la recuperarea integrală a pagubei.

La baza încheierii actului de sesizare a stat Raportul de Control nr. 968 din 2 iulie 1999, întocmit de organele de specialitate ale Curții de Conturi în urma verificării contului de execuție a bugetului municipiului Dorohoi pe anul 1998. Pentru prejudicierea în acest fel a instituției publice controlate, s-a reținut că răspunderea revine contabilului-șef care nu a asigurat reflectarea în contabilitate a creanțelor bugetare în cauză, urmărirea încasării acestora și punerea în mișcare a procedurilor de executare silită a debitorului. Ulterior, prin încheierea din 29 martie 2000, la solicitarea Procurorului Financiar a fost introdus în cauză, în calitate de persoană răspunzătoare, Primarul municipiului Dorohoi, G.V., considerându-se că, așa cum rezultă din actele dosarului la producerea pagubei, ar fi contribuit și acesta.

În speță, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile cu următoarele obiective: 1) dacă suma de 63.377.835 lei stabilită ca pagubă prin încheierea nr. 49 din 31 august 1999, este pagubă certă și dacă persoanele răspunzătoare, G.V. și G.T. au culpă în producerea acestei pagube; 2) stabilirea dacă situația de lucrări prezentată de constructor, în sumă de 67.607.052 lei reprezintă o situație reală și acoperă chiria pe care SC E.I. SRL Dorohoi trebuie să o plătească Primăriei Dorohoi. Răspunzând acestor obiective, expertul a concluzionat că: suma de 63.377.835 lei nu este pagubă certă, neputându-se stabili persoanele răspunzătoare, ci doar faptul că toate neregularitățile s-ar datora lipsei de profesionalism a executivului primăriei.

Referitor la cel de-al doilea obiectiv, s-a conchis că lucrările s-au efectuat de către subchiriaș și că la 31 mai 1999, Primăria Dorohoi datora SC E.I. SRL Dorohoi, suma de 4.417.733 lei. Soluționând cauza, secția jurisdicțională a Curții de Conturi și-a însușit concluziile expertizei, constatând că nu există prejudiciu, în sensul art. 998-999 C. civ. și prin urmare, nu poate fi antrenată răspunderea juridică împotriva vreunei persoanei. Într-adevăr, potrivit art. 998 C. civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui faptă s-a ocazionat, a-l repara”. Prin urmare, elementele răspunderii civile delictuale sunt fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, prejudiciul produs și raportul de cauzalitate dintre acestea, elemente ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Atragerea răspunderii civile delictuale este necesară așadar, pentru argumente ce țin de caracterul ei de răspundere integrală, de calitatea autorilor pagubei care este la rându-i atrasă de funcțiile pe care aceștia le dețineau în instituție (director și contabil-șef) și de atitudinea culpabilă în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În cauză însă, referitor la suma de 63.377.835 lei, expertiza a stabilit că nu există o pagubă certă și nici nu se pot stabili persoanele răspunzătoare, iar cu privire la cel de-al doilea obiectiv că lucrările s-au efectuat de subchiriaș. Expertul și-a menținut concluziile formulate și în răspunsul la obiecțiunile formulate de Procurorul Financiar, cu precizarea că valoarea activului este de 216.068.531 lei și este înregistrată în patrimoniul instituției publice ca valoare reală a activului.

Examinând și din oficiu decizia atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de Procurorul General Financiar urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 86 din 21 martie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.