ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2003

S-a luat

în examinare contestația  în anulare formulată de Regia Autonomă

de Transport Timișoara împotriva deciziei nr.3074 din 17 octombrie 2002 a

Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat contestatoarea Regia Autonomă de Transport

Timișoara reprezentată de consilierul juridic L.M. și intimata

Curtea de Conturi a României reprezentată de consilierul juridic E.N.,

fără delegație la dosar.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic L.M. a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a

fost formulată, desființarea deciziei nr.3074/2002 rejudecarea

recursului declarat  împotriva deciziei nr.690 din 7 decembrie 2001 a

Curții de Conturi cu consecința desființării sentinței

nr.55/2001 a Colegiului Jurisdicțional Timiș și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Reprezentanta

Curții de Conturi a pus concluzii de respingere a cererii ca

nefondată.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.55 din 31 octombrie 2001 Colegiul jurisdicțional

Timiș a respins ca tardiv introdusă cererea formulată de Regia

Autonomă de Transport Timișoara, împotriva deciziei nr.27 din 8

octombrie 2001 a Compartimentului de Control financiar al Camerei de Conturi

Timiș. Decizia atacată are ca obiect înlăturarea unor nereguli

financiar contabile, urmare controlului efectuat la această unitate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs jurisdicțional Regia Autonomă

de Transport Timișoara, criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

A

susținut că decizia nr.27 din 8 octombrie 2001 a fost primită la

11 octombrie 2001, iar întâmpinarea a fost înaintată la Camera de Conturi

Timișoara la data de 16 octombrie 2001, fiind astfel depusă în

termen.

Secția

jurisdicțională a Curții de Conturi analizând cauza, s-a

pronunțat prin decizia nr.690 din 7 decembrie 2001 în sensul respingerii

recursului, reținând că întâmpinarea nr.3695 a fost înregistrată

la grefa organului competent, respectiv Colegiul Jurisdicțional Timiș

la 19 octombrie 2001.

Împotriva

soluției astfel pronunțate a declarat recurs, în temeiul art.82(1)

din Legea nr.94/1999 Regia Autonomă de Transport Timișoara, recurs

anulat de Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios

administrativ prin decizia nr.3074/2002, ca netimbrat.

Această

decizie a fost contestată de R.A.T.T. în temeiul art.318 Cod

procedură civilă care a susținut că soluția este

rezultatul unei erori materiale întrucât recurenta a achitat taxa

judiciară de timbru datorată cu chitanța nr.1169966/2002 dar

dintr-o eroare chitanța a fost depusă în dosarul cu ordinea de zi nr.22.

Contestația

în anulare este întemeiată.

Verificând

actele dosarului se constată că Regia Autonomă de Transport

Timișoara a plătit suma de 150.000 lei cu titlu de taxă

judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.1169966 din 14 octombrie

2002 primită în ședința publică la 17 octombrie 2002,

așa cum rezultă din apostila magistratului asistent de

ședință.

Ca

atare, sunt îndeplinite prevederile art.318 Cod procedură civilă cu

privire la existența unei erori materiale și pentru acest motiv va fi

admisă contestația în anulare și desființată decizia

nr.3074 din 17 octombrie 2002.

Judecând

recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Timișoara împotriva

Deciziei Curții de Conturi nr.690 din 7 decembrie 2001, instanța îl

găsește ca nefondat, pentru următoarele motive.

Unitatea

recurentă a formulat întâmpinare la decizia nr.27/ 8.10.2001 a

Compartimentului de control financiar al Camerei de Conturi pe care a

înaintat-o Colegiului Jurisdicțional al Camerei de Conturi Timiș, la

19 octombrie 2001, așa cum rezultă din înregistrarea aplicată pe

acest înscris cu nr.43/2001.

La

data de 16 octombrie 2001 considerată de recurentă ca dată

reală a înregistrării întâmpinării în vederea verificării

termenului de depunere a acesteia, recurenta a înregistrat la Camera de Conturi

Timișoara punctul său de vedere cu privire la constatările

controlului efectuat la unitate.

Or,

potrivit dispozițiilor art.95 alin.2 din Legea nr.94/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții de Conturi împotriva deciziei

emisă de președintele secției de control competente sau

după caz, de șeful compartimentului de control al camerei de conturi

județene, partea interesată poate formula întâmpinare, în termen de 5

zile de       la comunicare la Secția jurisdicțională sau,

după caz, la Colegiul jurisdicțional competent teritorial.

Se

constată că reglementarea în materie este foarte clară cu

privire la denumirea căii de atac, a termenului înăuntrul căruia

aceasta poate fi exercitată, precum și a organului

jurisdicțional căruia i se adresează.

Astfel,

sesizarea Regiei Autonome de Transport Timișoara înregistrată la

Camera de Conturi Timișoara la 16 octombrie 2001 nu poate fi luată în

considerare la stabilirea termenului în care s-a contestat decizia nr.27 din 8

octombrie 2001.

Pentru

aceste motive și cum în cauză nu există nici motive de casare de

de ordine publică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

contestația în anulare formulată de Regia Autonomă de Transport

Timișoara împotriva deciziei nr.3074 din 17 octombrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ.

Desființează

decizia atacată.

Respinge

recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Timișoara împotriva

deciziei nr.690 din 7 decembrie 2001 a Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.