ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de Regia Autonomă de Transport Timișoara împotriva deciziei nr.3074 din 17 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat contestatoarea Regia Autonomă de Transport Timișoara reprezentată de consilierul juridic L.M. și intimata Curtea de Conturi a României reprezentată de consilierul juridic E.N., fără delegație la dosar. Procedura completă. Consilierul juridic L.M. a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, desființarea deciziei nr.3074/2002 rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr.690 din 7 decembrie 2001 a Curții de Conturi cu consecința desființării sentinței nr.55/2001 a Colegiului Jurisdicțional Timiș și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Reprezentanta Curții de Conturi a pus concluzii de respingere a cererii ca nefondată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.55 din 31 octombrie 2001 Colegiul jurisdicțional Timiș a respins ca tardiv introdusă cererea formulată de Regia Autonomă de Transport Timișoara, împotriva deciziei nr.27 din 8 octombrie 2001 a Compartimentului de Control financiar al Camerei de Conturi Timiș. Decizia atacată are ca obiect înlăturarea unor nereguli financiar contabile, urmare controlului efectuat la această unitate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs jurisdicțional Regia Autonomă de Transport Timișoara, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut că decizia nr.27 din 8 octombrie 2001 a fost primită la 11 octombrie 2001, iar întâmpinarea a fost înaintată la Camera de Conturi Timișoara la data de 16 octombrie 2001, fiind astfel depusă în termen. Secția jurisdicțională a Curții de Conturi analizând cauza, s-a pronunțat prin decizia nr.690 din 7 decembrie 2001 în sensul respingerii recursului, reținând că întâmpinarea nr.3695 a fost înregistrată la grefa organului competent, respectiv Colegiul Jurisdicțional Timiș la 19 octombrie 2001. Împotriva soluției astfel pronunțate a declarat recurs, în temeiul art.82(1) din Legea nr.94/1999 Regia Autonomă de Transport Timișoara, recurs anulat de Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ prin decizia nr.3074/2002, ca netimbrat.

Această decizie a fost contestată de R.A.T.T. în temeiul art.318 Cod procedură civilă care a susținut că soluția este rezultatul unei erori materiale întrucât recurenta a achitat taxa judiciară de timbru datorată cu chitanța nr.1169966/2002 dar dintr-o eroare chitanța a fost depusă în dosarul cu ordinea de zi nr.22. Contestația în anulare este întemeiată. Verificând actele dosarului se constată că Regia Autonomă de Transport Timișoara a plătit suma de 150.000 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.1169966 din 14 octombrie 2002 primită în ședința publică la 17 octombrie 2002, așa cum rezultă din apostila magistratului asistent de ședință.

Ca atare, sunt îndeplinite prevederile art.318 Cod procedură civilă cu privire la existența unei erori materiale și pentru acest motiv va fi admisă contestația în anulare și desființată decizia nr.3074 din 17 octombrie 2002. Judecând recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Timișoara împotriva Deciziei Curții de Conturi nr.690 din 7 decembrie 2001, instanța îl găsește ca nefondat, pentru următoarele motive. Unitatea recurentă a formulat întâmpinare la decizia nr.27/ 8.10.2001 a Compartimentului de control financiar al Camerei de Conturi pe care a înaintat-o Colegiului Jurisdicțional al Camerei de Conturi Timiș, la 19 octombrie 2001, așa cum rezultă din înregistrarea aplicată pe acest înscris cu nr.43/2001.

La data de 16 octombrie 2001 considerată de recurentă ca dată reală a înregistrării întâmpinării în vederea verificării termenului de depunere a acesteia, recurenta a înregistrat la Camera de Conturi Timișoara punctul său de vedere cu privire la constatările controlului efectuat la unitate. Or, potrivit dispozițiilor art.95 alin.2 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi împotriva deciziei emisă de președintele secției de control competente sau după caz, de șeful compartimentului de control al camerei de conturi județene, partea interesată poate formula întâmpinare, în termen de 5 zile de la comunicare la Secția jurisdicțională sau, după caz, la Colegiul jurisdicțional competent teritorial.

Se constată că reglementarea în materie este foarte clară cu privire la denumirea căii de atac, a termenului înăuntrul căruia aceasta poate fi exercitată, precum și a organului jurisdicțional căruia i se adresează. Astfel, sesizarea Regiei Autonome de Transport Timișoara înregistrată la Camera de Conturi Timișoara la 16 octombrie 2001 nu poate fi luată în considerare la stabilirea termenului în care s-a contestat decizia nr.27 din 8 octombrie 2001. Pentru aceste motive și cum în cauză nu există nici motive de casare de de ordine publică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite contestația în anulare formulată de Regia Autonomă de Transport Timișoara împotriva deciziei nr.3074 din 17 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ. Desființează decizia atacată. Respinge recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Timișoara împotriva deciziei nr.690 din 7 decembrie 2001 a Curții de Conturi, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.