ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2058/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 13

decembrie 2002, reclamanta R.V., a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 758 din 23 aprilie 2002, emisă de

aceasta și obligarea de a i se recunoaște calitatea de beneficiară a Legii nr.

189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi și că

împreună cu aceștia a suferit privațiunile datorate persecuției din motive

etnice.

Prin sentința civilă nr. 10 din 7

aprilie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca tardivă acțiunea, reținând că

potrivit confirmării de primire sub semnătură, reclamantei i s-a comunicat

hotărârea contestată la 13 mai 2002, dată în raport cu care formularea acțiunii

la 13 decembrie 2002 s-a făcut cu depășirea termenului de 30 de zile, prin art.

7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs R.V., care a susținut, în esență, că a fost în imposibilitate

să conteste în termen hotărârea, în perioada 25 mai 2002 – decembrie 2002,

fiind plecată din localitate.

Recursul nu este fondat.

Dispozițiile art. 7 din Legea nr.

189/2000 sunt imperative.

Ca atare, nerespectarea lor, a fost

corect sancționată de instanța fondului.

Recurenta însăși recunoaște că a

plecat din localitate la 25 mai 2002, dată până la care ar fi putut formula

cerere de recurs împotriva hotărârii nr. 758/2002, primită de ea la 13 mai

ar fi împiedicată să se încadreze în acest interval de timp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.V.

împotriva sentinței civile nr. 10/CA/2003 din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 mai 2003.