ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 322/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 mai

2002, reclamanta P.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 175 din 16 aprilie

2002, a Casei Județene de Pensii Bihor – Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că i s-a respins greșit cererea prin care a solicitat constatarea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, deoarece părinții săi au fost

nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, ocupată de regimul ungar și au

locuit temporar prin diverse localități, în condiții grele, perioadă în care

s-a născut reclamanta.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 332 din 3 iunie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Instanța reține că în H.G. nr.

127/1999, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat include și pe aceea de refugiat

și cum părinții reclamantei au dobândit statutul de refugiat, prin naștere și

aceasta a dobândit statutul de refugiat, dobândit de părinții săi.

Pârâta a declarat recurs împotriva

sentinței, susținând că instanța a interpretat greșit prevederile Legii nr.

189/2000, pentru că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților

săi și din acest motiv nu a avut un domiciliu de unde să fi fost strămutată din

altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.

Recursul este nefondat.

De necontestat, părinții intimatei

au fost nevoiți, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu,

ocupată temporar de administrația horthystă și să se refugieze în teritoriile

aflate sub administrarea statului român.

În perioada în care au fost

refugiați, s-a născut intimata(15 mai 1942), care a suferit aceleași

privațiuni, ca și părinții săi, până în momentul în care au revenit în

localitatea de domiciliu.

Recurenta nu contestă că strămutarea

în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu ar fi o modalitate de persecuție

etnică, dar susține că intimata nu poate beneficia de statutul de strămutat sau

de refugiat, pentru că nu era născută la data strămutării părinților săi și din

acest motiv nu a avut înainte un alt domiciliu, decât cel în care s-a născut.

Chiar dacă nu era născută la data

strămutării părinților, după naștere, ea a întâmpinat aceleași greutăți, ca și

aceștia, în toată perioada scursă de la nașterea sa și până la reîntoarcerea în

localitatea în care părinții săi au locuit înaintea strămutării, din motive

etnice.

Ca atare, intimata se încadrează

între persoanele prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a

fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare și cu precizările din H.G. nr. 127/2002.

Astfel fiind, constatându-se că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul,

ca nefondat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 299 și urm. C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 332 CA - P din 3

iunie 2002, a Curții de Apel Oradea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2003.