ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

4 aprilie 2002, reclamanta B.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 610 din 11

martie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității

de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, a arătat ca

mama sa, C.F., a fost obligată să-și schimbe domiciliul pe motive etnice,

începând din toamna anului 1940.

Prin sentința civilă nr. 266/CA/2002

- P din 20 mai 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat actul

administrativ atacat și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta este copil născut în refugiu și a dobândit statutul

juridic al părinților săi, refugiați, care și-au păstrat domiciliul și

cetățenia statutului de origine, cu drept de ședere legală și temporară în

statul primitor.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

susținut, în esență, că instanța a interpretat greșit prevederile Legii nr.

189/2000, că situația de strămutat este un statut al persoanei, care se acordă

de către statul primitor și care nu conferă refugiatului, nici cetățenia și

nici domiciliul statului respectiv, dobândind, deci, un drept de ședere legală

și temporară pe teritoriul statului care îi acordă calitatea de refugiat.

S-a arătat, totodată, că Legea nr.1

89/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu face vorbire de

persoanele care s-au născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau

refugiați.

Verificând cauza în raport cu

motivele de recurs invocate, Curtea constată că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică.

Din probele dosarului rezultă că

reclamanta s-a născut la 2 februarie 1941, în refugiu, din părinți refugiați în

județul Bihor, unde aceștia s-au retras în urma Dictatului de la Viena.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute în acest act

normativ, cei care au fost strămutați pentru motive etnice, în perioada

menționată în cuprinsul acestui articol.

Prin H.G. nr. 127/2002, în aplicarea

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea

de strămutat include și pe aceea de refugiat.

Strămutarea din localitatea de

domiciliu, într-o alta, din afara teritoriului ocupat, este o modalitate de

persecuție etnică, iar această persecuție a durat pe toată perioada

strămutării, constând în privarea celor strămutați, de folosința locuinței lor,

ca și de cea a bunurilor.

De asemenea, și copiii născuți în

localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu aceștia,

respectiv au suferit persecuții din motive etnice pe toată perioada

strămutării, care include și refugiul și care este cuprinsă între data nașterii

și data retrocedării teritoriului românesc, când a încetat motivul strămutării.

Reclamanta a dobândit statutul de

refugiat al părinților săi, astfel încât în mod temeinic instanța a admis

acțiunea.

Față de considerentele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.266/CA/2002-P din 20

mai 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2003.