ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2002, reclamanta B.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 610 din 11 martie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, a arătat ca mama sa, C.F., a fost obligată să-și schimbe domiciliul pe motive etnice, începând din toamna anului 1940. Prin sentința civilă nr. 266/CA/2002 - P din 20 mai 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta este copil născut în refugiu și a dobândit statutul juridic al părinților săi, refugiați, care și-au păstrat domiciliul și cetățenia statutului de origine, cu drept de ședere legală și temporară în statul primitor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că instanța a interpretat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, că situația de strămutat este un statut al persoanei, care se acordă de către statul primitor și care nu conferă refugiatului, nici cetățenia și nici domiciliul statului respectiv, dobândind, deci, un drept de ședere legală și temporară pe teritoriul statului care îi acordă calitatea de refugiat.

S-a arătat, totodată, că Legea nr.1 89/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau refugiați. Verificând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Din probele dosarului rezultă că reclamanta s-a născut la 2 februarie 1941, în refugiu, din părinți refugiați în județul Bihor, unde aceștia s-au retras în urma Dictatului de la Viena. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute în acest act normativ, cei care au fost strămutați pentru motive etnice, în perioada menționată în cuprinsul acestui articol.

Prin H.G. nr. 127/2002, în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat include și pe aceea de refugiat. Strămutarea din localitatea de domiciliu, într-o alta, din afara teritoriului ocupat, este o modalitate de persecuție etnică, iar această persecuție a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea celor strămutați, de folosința locuinței lor, ca și de cea a bunurilor. De asemenea, și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu aceștia, respectiv au suferit persecuții din motive etnice pe toată perioada strămutării, care include și refugiul și care este cuprinsă între data nașterii și data retrocedării teritoriului românesc, când a încetat motivul strămutării.

Reclamanta a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, astfel încât în mod temeinic instanța a admis acțiunea. Față de considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.266/CA/2002-P din 20 mai 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.