ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

iunie 2002, reclamantul D.T. a contestat hotărârea nr. 1176 din 2 aprilie 2002,

emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor – Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de beneficiar

al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că părinții săi au fost expulzați din localitatea Mihai Bravu, județul

Bihor, în altă localitate, din motive etnice, de către armata maghiară de

ocupație.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 326 din 3 iunie 2002, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Instanța reține că reclamantul s-a

născut în perioada refugiului părinților săi și din acest motiv a dobândit

statutul de refugiat al părinților prin naștere.

Mai reține că prin H.G. nr.

127/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat include și pe aceea de

refugiat.

Pârâta a declarat recurs împotriva

sentinței, susținând că reclamantul nu poate beneficia de calitatea de

strămutat, pentru că nu era născut la data strămutării părinților săi și ca

urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate,

din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Nu se contestă că părinții

reclamantului au fost nevoiți, din motive etnice, să părăsească localitatea de

domiciliu, ocupată temporar de administrația maghiară și să se refugieze în

teritoriile aflate sub administrarea statutul român.

Intimatul s-a născut la 4 octombrie

1940, la scurt timp după ce părinții săi au fost nevoiți să plece din

localitatea de domiciliu, el suferind ulterior aceleași privațiuni, ca și

părinții săi, până la momentul în care a revenit împreună cu mama sa la fosta

locuință (între timp tatăl decedând).

Recurenta nu contestă că strămutarea

în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu ar fi o modalitate de persecuție

etnică, dar susține că intimatul nu poate beneficia de statutul de strămutat

sau de refugiat, pentru că nu era născut la data strămutării părinților săi și

din acest motiv nu a avut înainte un alt domiciliu, decât cel în care s-a

născut.

Dar, chiar dacă nu era născut la

data strămutării părinților, intimatul a întâmpinat aceleași greutăți în toată

perioada scursă de la nașterea sa și până la reîntoarcerea în localitatea în

care părinții săi au locuit înaintea strămutării din motive etnice.

Ca atare, intimatul se încadrează

între persoanele prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a

fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare și cu precizările din H.G. nr. 127/2002.

Astfel fiind, constatându-se că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul,

ca nefondat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 299 și urm. C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 326 CA - P din 3

iunie 2002, a Curții de Apel Oradea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2003.