ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4063/2003

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.M., B.M., S.L. și B.G. au cerut,

în contradictoriu cu C.C. ș.a. revizuirea deciziei nr. 2653 din 5 octombrie

2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, în dosarul nr.

4939/2001, pe motiv că ar fi potrivnică deciziei nr. 2303 din 14 iulie 1999

pronunțată de aceeași curte de apel în dosarul nr. 3762/1999.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6795 din 7

septembrie 1998 (dosar nr. 657/1996), Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea

introdusă de reclamanta I.Z. în contradictoriu cu pârâții C.C., ș.a. și a

dispus partajarea bunurilor succesorale rămase la decesul defuncților lor

părinți, prin atribuirea de loturi în natură și plata de sulte.

Lotul reclamantei a fost constituit

din suprafața de 1000 m.p. teren livadă situat în comuna Lucieni, satul Raciu,

la punctul „Țelină”, identificat de expertul tehnic numit în cauză și evaluat

la suma de 50.000.000 lei, în considerarea căreia reclamanta a fost obligată să

plătească sultă lotului 5 (S.Z.C.) suma de 6.550.000 lei.

Sentința a rămas definitivă prin

decizia nr. 491 din 24 februarie 1999, a Tribunalului Dâmbovița, prin care a

fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul S.G., și irevocabilă prin

decizia nr. 2303 din 14 iulie 1999 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă,

prin care a fost respins ca nefondat recursul aceluiași pârât.

Ulterior, reclamanta I.Z. a formulat

o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței

civile nr. 6795 din 7 septembrie 1998 a Judecătoriei Târgoviște, susținând că

s-a menționat greșit suprafața de 1000 m.p. a terenului-livadă din punctul

„Țelină” inclus în lotul său, în realitate suprafața fiind de 10.000 m.p.,

identificată de expert, care justifică evaluarea acesteia la 50.000.000 lei, cu

consecința obligării reclamantei la plata unei sulte.

Cererea formulată a fost admisă de

Judecătoria Târgoviște prin încheierea pronunțată la 11 februarie 2000, această

soluție fiind menținută de Tribunalul Dâmbovița, în rejudecare după o casare cu

trimitere, prin decizia nr.725 din 10 mai 2001.

Recursul declarat de pârâtul S.G.

împotriva hotărârii tribunalului a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 2653 din 5 octombrie 2001, a cărei revizuire se cere

pe motiv că ar fi potrivnică deciziei aceleeași curți de apel nr. 2303 din 14

iulie 1999, prin care a fost soluționat, irevocabil, fondul litigiului dintre

părți.

Cererea de revizuire formulată în

cauză nu poate fi primită.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri  dată  de  o instanță  de

recurs  atunci  când evocă fondul, dacă există hotărâri potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină

între aceleași persoane având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își

are suportul în respectarea puterii lucrului judecat și, ca atare,

admisibilitatea unei astfel de cereri este condiționată de existența triplei

identități, de obiect, cauză și părți, conform art. 1201 C. civ. Justificarea

acestui caz de revizuire constă în imposibilitatea de a se executa asemenea

hotărâri, care conțin dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan,

ultima contrazicând lucrul judecat ce reiese din dispozitivul celeilalte.

În același timp, când obiectul cererii de

revizuire îl constituie o hotărâre dată de instanța de recurs, admisibilitatea

cererii este supusă condiției ca prin acea hotărâre să se evoce fondul. Aceasta

înseamnă că, în temeiul dreptului de control judiciar, instanța de recurs

reapreciază probele administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare,

schimbă situația de fapt stabilită de acestea și pronunță o soluție proprie,

diferită de soluția ori soluțiile pe care, casând, le înlătură.

În cauză, condițiile legale de admisibilitate a

cererii de revizuire, nu sunt întrunite întrucât decizia a cărei revizuire s-a

cerut nu evocă fondul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de S.M.,

B.M., S.L. și B.G. în contradictoriu cu intimații I.Z., C.C., C.M., I.T., I.S.

și S.C., vizând decizia nr. 2653 din 5 octombrie 2001 a Curții de Apel

Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.